Inadmissibility of appeal against final appellate judgment in civil procedure for moral damages and administrative act annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal’s decision and the initial tribunal ruling in force. The underlying dispute was a civil action for moral damages and the annulment of an administrative order, which the lower courts had rejected on the grounds of lack of passive procedural capacity for several defendants and as unfounded on the merits. The decisive legal basis for the final ruling was the strict limitation of appealable judgments under Article 483 of the Code of Civil Procedure; because the Court of Appeal’s judgment resolving the first-instance appeal was final and definitive, it did not fall within the category of judgments susceptible to further appeal, rendering the appellant’s subsequent recourse against a final decision procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final appellate judgment in civil procedure for moral damages and administrative act annulment: Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 1671 din data de 05 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II -a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării cererii privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată. A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului IGPR pe capetele ce cereri 7 si 8 si respinge cererea formulate împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului A. în ce priveşte capătul 9 de cerere, de anulare a Dispoziţiei nr. 2490/15.04.2016 emisa de paratul IGPR si a respins cererea formulate împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului B. in ce priveşte capetele de cereri 7-10 si 12 si a respins cererea formulata împotriva acestui pârât, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului DGPMB în ce priveşte capătul 9 de cerere, de anulare a Dispoziţiei nr. 2490/15.04.2016 emisa de paratul IGPR si a respins cererea formulate împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
A admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a delegaţiei de reprezentare a paratului IGPR din 25.02.2020 si a respins, ca inadmisibila excepţia de nelegalitate a acestui act.
A respins excepţia inadmisibilităţii, pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată.
Pe fond, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C..
2. Soluţia Curţii de Apel
Prin decizia nr. 247 de 09.02.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de recurentul-reclamant C. împotriva sentinţei civile nr. 1671/05.06.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevăd o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei nr. 247 din 09 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1671/05.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II -a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., pronunţate în soluţionarea unei cereri de recurs formulate împotriva unei sentinţei a tribunalului.
Prin urmare, se observă că, în speţă, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul -reclamant C. împotriva deciziei nr. 247/2021 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 247 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.