ANAF's revision request for contradictory judgments in a civil servant's 25% risk allowance dispute declared inadmissible due to lack of triple identity

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.02.2021 şi înregistrată sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să stabilească în favoarea reclamantului, începând cu data de 1.03.2017, un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F. care deţin funcţia de inspector antifraudă, potrivit sentinţei civile nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, în dosar nr. x/2017, definitivă, cu plata în favoarea reclamantului, începând cu data de 1.03.2017, a sumelor constând în drepturile salariale aferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică (stabilit prin O.P.A.N.A.F. nr. 964/2015) şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar (potrivit Ordinelor Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 835/01.03.2017, nr. 836/01.03.2017 şi nr. 1021/27.03.2017, toate anulate prin sentinţa nr. 404 din 29.03.2018 a Tribunalului Suceava, în dosarul civil nr. x/2017, definitivă) sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 640/17.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, a obligat pârâta să stabilească în favoarea reclamantului, începând cu data de 1.03.2017, un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F. care deţin funcţia de inspector antifraudă, potrivit sentinţei civile nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, în dosar nr. x/2017, în măsura în care reclamantul se află în aceeaşi situaţie cu reclamanţii din dosarul nr. x/2017 ca funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi specialitate şi a obligat pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 1.03.2017, sumele constând în drepturile salariale aferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică (stabilit prin O.P.A.N.A.F. nr. 964/2015) şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi dobânda legală aferentă calculată de la data exigibilităţii diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, în principal, ca prescrisă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 562 din 12 octombrie 2022 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 640/CA/17.06.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov.

3. Cererea de revizuire

La data de 24 octombrie 2022 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs şi, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat anularea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată. S-a solicitat, totodată şi suspendarea executării hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, până la soluţionarea cererii de revizuire, în temeiul art. 512 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac s-a arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este contrară deciziei nr. 918/27.11.2020 a aceleiaşi instanţe pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Astfel, în opinia revizuentei se poate vorbi despre:

a) aceeaşi cauză, respectiv temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acţiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

În dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat aplicarea prevederilor art. 12 alin. (8) şi (9) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, prin majorarea cuantumului brut al salariilor prin includerea sumei aferente sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantumul brut al salariilor.

În dosarul nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat aplicarea aceloraşi prevederi legale menţionate mai sus.

b) acelaşi obiect

In dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat Tribunalului Braşov, obligarea pârâtei A.N.A.F. la plata sumelor reprezentând drepturi salariale în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, sume ce reprezintă diferenţa neacordată aferentă sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, actualizarea acestora cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective, începând cu data de 01.03.2017 precum şi acordarea acestor drepturi pe viitor.

În dosarul nr. x/2021, reclamantul a solicitat Tribunalului Braşov obligarea pârâtei, la stabilirea în favoarea sa, începând cu data de 01.03.2017, a unui spor pentru risc şi solicitare neuropsihică de 25%, aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F. care deţin funcţia de inspector antifraudă, potrivit sentinţei nr. 402/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, dosar nr. x/2017, definitivă, cu plata în favoarea fiecărui reclamant începând cu data de 01.03.2017 a sumelor constând în drepturi salariale eferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică (stabilit prin O.P.A.N.A.F. nr. 964/2015) şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar (potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 835/01.03.2017, O.P.A.N.A.F. nr. 836/01.03.2017 şi O.P.A.N.A.F. nr. 1021/27.03.2017, toate anulate prin sentinţa nr. 402/2018 a Tribunalului Suceava, definitivă) sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferentelor de drepturi şi până la data plăţii efective, întrucât în mod nejustificat a refuzat pârâta acordarea acestui spor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

c) aceleaşi părţi

Atât în dosarul nr. x/2019 cât şi în prezentul dosar nr. x/2021, reclamant a fost A. şi pârâtă A.N.A.F.

Din aceste considerente rezultă, fără putinţă de tăgadă, îndeplinirea cerinţei triplei identităţi, faptul că hotărârile au fost pronunţate în dosare separate şi nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiaşi pricini, iar aceste aspecte pot determina instanţa sa admită prezenta revizuire, ca fondată.

Legat de fondul cauzei, revizuenta a mai arătat că, în susţinerea recursului formulat, aceasta a criticat sentinţa civilă nr. 640/17.06.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2021, în sensul în care instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) şi alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016 privind unele masuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare "[...] prevederile art. 12 alin. (6) - (11) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017" şi alin. (5): "dispoziţiile alin. (4) se aplică cu încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală şi, după caz, prin bugetele instituţiilor publice din sectorul de apărare, ordine publică şi securitate naţională."; dar şi a dispoziţiilor art. 12 alin. (9) din O.U.G. nr. 83/2014, conform cărora "personalul Direcţiei Generale Antifrauda Fiscala din cadrul ANAF, care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector - şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25% prevăzut la art. 5 din cap. VIII din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordat în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."

Prevederile legale mai sus menţionate nu impun acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică într-un procent fix de 25% şi se acordă în condiţii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Practic, A.N.A.F. a înţeles să justifice prin motivul de recurs legalitatea măsurii de reducere a procentului de acordare a acestui spor de la 25% la 5% prin prisma prevederilor legale care nu impun acordarea sporului în procent maxim. Aceste aspecte, însă, nu au format obiectul analizei instanţei de recurs. In schimb, instanţa de control judiciar a făcut doar trimitere "la efectul pozitiv al lucrului anterior judecat din dosarul nr. x/2017."

Totodată, invocând dispoziţiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ. (nereţinute de instanţa de recurs), revizuenta a apreciat că solicitarea reclamantului de acordare a sporului în cuantumul maxim prevăzut de lege este lipsită de orice temei legal, motiv pentru care solicită admiterea revizuirii, anularea soluţiei din recurs (dosar nr. x/2021), ca nelegală şi respingerea acţiunii, pentru motivele invocate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de recurs. A apreciat intimatul că în cauză nu sunt incidente art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind îndeplinită cel puţin una din cele trei cerinţe obligatorii pentru a putea fi reţinută încălcarea autorităţii de lucru judecat, respectiv identitatea de cauză, aceasta fiind diferită în cele două dosare.

Cererea de suspendare a executării deciziei nr. 562 din 12 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia a fost formulată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă ca inadmisibilă, potrivit încheierii din camera de consiliu din data de 23 februarie 2023.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire are în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea principiului menţionat.

De asemenea, trebuie precizat că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, de aceeaşi instanţă sau de către instanţe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat. Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat o astfel de excepţie, judecat situaţia creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, impunându-se a fi analizate, cu prioritate, condiţiile cumulativ reglementate de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); - hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; - să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; - în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi (de părţi, obiect şi cauză), pornind de la scopul acestui caz de revizuire, respectiv evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Astfel, primul litigiu purtat între părţile din prezenta cauză este dosarul nr. x/2019 şi a avut ca obiect solicitarea de obligare a pârâtei A.N.A.F. la plata sumelor reprezentând drepturi salariale în procent de 20%, aplicat la salariul brut lunar, sume ce reprezintă diferenţa neacordată aferentă sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, actualizarea acestora cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective, începând cu data de 01.03.2017, precum şi acordarea acestor drepturi băneşti pe viitor.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a invocat greşita aplicare a legislaţiei în vigoare, respectiv a art. 12 alin. (8) şi (9) din O.U.G. nr. 83/2014, art. II din Legea nr. 71/2015, Ordinele A.N.A.F. nr. 964/2015 şi nr. 1009/2015, art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 99/2016, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017, Legea nr. 153/2017, reclamantul susţinând că intenţia legiuitorului a fost de menţinere a cuantumului sporurilor la un nivel de 25%, iar ordinele prin care acest cuantum a fost redus la 5% au fost anulate prin sentinţa nr. 402/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, definitivă prin respingerea recursurilor, potrivit deciziei nr. 3085/20.11.2018 a Curţii de Apel Suceava .

Prin sentinţa civilă nr. 533 din 24 iulie 2020 Tribunalul Braşov a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, această soluţie rămânând definitivă potrivit deciziei nr. 918 din 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În cuprinsul acestei prime decizii, în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat, instanţa a analizat dreptul reclamantului de a contesta reducerea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică la 5%, pe motiv că măsura ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor în materia salarizării, care impuneau în perioada 1.03.2017-31.12.2017 menţinerea salariilor în plată. Astfel, curtea de apel a reţinut că legislaţia în materie garanta un cuantul al sporului de până la 25%, încadrarea în limită era condiţionată de existenţa fondurilor, astfel încât reducerea acestuia nu contravine legii, iar anularea ordinelor A.N.A.F. nr. 835/1.03.2017, nr. 836/1.03.2017 şi nr. 1021/27.03.2017 în cadrul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava nu produce efecte şi în privinţa reclamantului, acestea fiind acte administrative cu caracter individual.

În cadrul celui de-al doilea litigiu, dosarul nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.F. la stabilirea începând cu data de 1.03.2017, a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F. care deţin funcţia de inspector antifraudă, potrivit sentinţei civile nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava pronunţate în dosarul nr. x/2017 (la care s-a făcut referire şi în primul litigiu menţionat anterior).

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe principiul remunerării egale şi al egalităţii în materie de salarizare în cazul unor funcţii similare, conform Directivei 75/117/TCE, acest aspect fiind precizat expres în motivarea în fapt a acţiunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, Decizia CCR nr. 794/2016, art. 6 lit. b), c), g), i) din Legea nr. 153/2017, art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1531 şi art. 1553 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 640 din 17 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, a obligat pârâta să stabilească în favoarea reclamantului, începând cu data de 1.03.2017, un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F. care deţin funcţia de inspector antifraudă, potrivit sentinţei civile nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, în dosar nr. x/2017, în măsura în care reclamantul se află în aceeaşi situaţie cu reclamanţii din dosarul nr. x/2017 ca funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi specialitate şi a obligat pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 1.03.2017, sumele constând în drepturile salariale aferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică (stabilit prin O.P.A.N.A.F. nr. 964/2015) şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi dobânda legală aferentă calculată de la data exigibilităţii diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective.

Această soluţie a fost menţinută de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 562 din data de 12 octombrie 2022, atacată prin prezenta cerere de revizuire, instanţa de recurs reţinând, printre altele că, deşi sentinţa din dosarul nr. x/2017 vizează acte cu caracter individual "astfel încât hotărârea judecătorească nu beneficiază de efectul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 554/2004, personalul aflat în aceeaşi situaţie este îndreptăţit să solicite majorarea cu 25% a sporului, invocând principiul nediscriminării şi a speranţei legitime, precum şi efectul pozitiv al puterii de lucru judecat."

În acelaşi timp, s-a reţinut şi faptul că "în condiţiile în care prezenta cerere de chemare în judecată are drept cauză nerespectarea de către instituţia recurentă a principiului remunerării egale şi al egalităţii în materie de salarizare în cazul unor funcţii similare, în mod corect, prima instanţă a reţinut că se impune respectarea acestui principiu în privinţa intimatului-reclamant."

În acest context, examinând pretinsa contradictorialitate invocată de revizuentă între decizia nr. 562/12.10.2022 şi decizia nr. 918/27.11.2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte reţine neîndeplinirea cerinţei identităţii de cauză în cele două litigii, fiind evident că în primul dosar a fost analizat dreptul pretins prin raportare la obligativitatea menţinerii în plată a nivelului drepturilor salariale, astfel cum s-a stabilit prin ordonanţele în materia salarizării începând cu 1.03.2027, iar în al doilea dosar instanţa a aplicat principiul egalităţii în materie de salarizare şi a acordat şi reclamantului dreptul pretins, având în vedere că în cadrul Direcţiei antifraudă existau funcţionari care obţinuseră acest drept prin hotărâre definitivă.

Prin urmare, contrar susţinerilor revizuentei, Înalta Curte nu poate reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat, neexistând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cerinţă obligatorie pentru admisibilitatea cererii de revizuire, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 562 din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.