Judge’s transfer challenge rejected as public interest outweighs personal hardship

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul dispoziţiilor art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004:

- anularea Hotărârii nr. 488 din data de 01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să emită o hotărâre prin care să admită cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Cornetu la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 Bucureşti, de pe raza Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea de transfer înregistrată sub nr. x/17.01.2022 s-a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători ca, în temeiul art. 60 - 612 din Legea nr. 303/2004, al Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător şi al art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, să aprobe cererea de transfer de Ia Judecătoria Cornetu la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4 sau 6 Bucureşti, de pe raza Curţii de Apel Bucureşti sau la oricare altă judecătorie de sector unde s-ar vacanta vreun post până la data analizării cererii de transfer.

În cadrul cererii de transfer, contestatoarea a arătat că activează în cadrul Judecătoriei Cornetu, secţia civilă, complet specializat în contestaţii la executare, începând cu aprilie 2019, însă şi-a manifestat disponibilitatea de a activa la instanţa la care a solicitat transferul, în oricare dintre secţiile, completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe o impun. De la momentul la care a început să activeze în cadrul Judecătoriei Cornetu (aprilie 2019) şi până în prezent volumul de activitate în cadrul acestei instanţe a scăzut în mod simţitor, în mod constant, datorită creşterii numărului de judecători din cadrul instanţei, a menţinerii aproximativ constante a volumului dosarelor nou înregistrate şi a scăderii stocului dosarelor vechi. Acest aspect este valabil chiar şi în condiţiile în care în martie - mai 2020 nu au fost soluţionate dosare din cauza stării de urgenţă. Prin comparaţie, se poate observa că la nivelul unora dintre judecătoriile de sector volumul de activitate a crescut, din diverse motive, printre care se numără creşterea numărului dosarelor nou înregistrate, fluctuaţia personalului şi a delegării/detaşării judecătorilor la alte instanţe/instituţii.

La nivelul Judecătoriei Cornetu sunt ocupate efectiv toate posturile de judecător, respectiv 21, în cadrul acestei instanţe activând efectiv 21 de judecători la acel moment. Două persoane, suplimentar celor 21, se află în concediu de maternitate, una dinte acestea este estimat să revină în toamna anului 2022, iar cea de-a doua în cursul anului 2023.

În ceea ce priveşte dificultatea ocupării posturilor la nivelul Judecătoriei Cornetu, din experienţa ultimilor ani, s-a arătat că locurile vacante s-au ocupat atât prin transfer (s-au transferat 3 persoane de la alte instanţe) cât şi prin alegerea acestor posturi de către absolvenţii examenului de capacitate, din promoţia 2019 alegând Judecătoria Cornetu 5 judecători, iar din promoţia 2020 alte 5 persoane, fiind astfel ocupate toate locurile vacante.

Momentan contestatoarea activează în cadrul secţiei civile, având un complet specializat în contestaţii la executare, cu o vechime de aproximativ 3 ani pe acest complet, acesta fiind preluat în aprilie 2019. Aceasta este şi vechimea sa la Judecătoria Cornetu, iar în această perioadă nu a fost detaşată, delegată la alte instanţe/instituţii şi nici nu s-a aflat în concediu medical sau de maternitate, iar vechimea efectivă de judecător este de 4 ani şi 5 luni, începând cu 01.01.2018, fiind auditor de justiţie începând cu 01.01.2016.

In ceea ce priveşte aspectele personale care au determinat-o să formuleze cerere de transfer, contestatoarea a învederat faptul că are domiciliul în municipiul Bucureşti, fiind proprietara apartamentului în care locuieşte. Acest aspect prezintă relevanţă inclusiv din perspectiva faptului că dacă ar activa în cadrul unei judecătorii din Bucureşti nu s-ar impune decontarea transportului şi/sau a chiriei în ceea ce o priveşte. Distanţa între locaţia domiciliului şi cea a Judecătoriei Cornetu este de aproximativ 15 km, care sunt însă parcurşi în 40-60 de minute dus şi 40-60 de minute întors. Aceşti timpi sunt totuşi imprevizibili, un accident pe această rută fiind de natură să prelungească durata navetei, în fiecare sens, cu cel putin 30 de minute. Trecând şi peste aceşti timpi şi distanţe, motivul principal care afectează posibilitatea reală de a mai continua această navetă pe termen lung este reprezentat de faptul că, astfel cum s-a arătat şi în cererile anterioare de transfer, părinţii contestatoarei au nevoie de prezenţa sa pentru a-i ajuta când este în Bucureşti pentru efectuarea tratamentelor specifice afecţiunilor medicale pe care le au, dovedite prin încrisurile anexate.

Ceea ce este diferit faţă de solicitările anterioare anului 2022, este faptul că, începând cu anul 2021 tatăl contestatoarei, ulterior efectuării unei operaţii, a fost supus unui tratament cu citostatice pe care îl urmează o dată la două săptămâni jumătate, durata tratamentului fiind de o săptămână, astfel că aceasta trebuie să se ocupe şi de transportul acestuia către şi de la spital şi să se asigure că se simte în regulă în urma tratamentului adnministrat. Această împrejurare a creat contestatoarei o reală dificultate în balansarea programului profesional cu necesităţile familiale. S-a încercat pentru o perioadă îndeplinirea obligaţiilor profesionale de la domiciliu, dar s-a dovedit că specificul dosarelor instrumentate impune deplasarea la instanţă, de multe ori şi în weekend.

Contestatoarea a invocat şi propriile afecţiuni medicale, respectiv miopia accentuată, datorită căreia resimte un disconfort accentuat atunci când conduce după lăsarea întunericului, ceea ce îi creează şi o stare de nesiguranţă în trafic.

Un alt motiv pentru care s-a apreciat că transferul este oportun este şi dorinţa de a promova la nivelul Tribunalului Bucureşti, iar cazuistica instanţelor din Ilfov este în mare parte diferită de cea a celor din Bucureşti, astfel încât îşi doreşte să fie familiarizată cu tipurile de obiecte specifice instanţelor din circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Tot sub aspect profesional, dar legat în mod direct de aspectele menţionate anterior privind timpul dedicat navetei, contestatoarea a arătat că a ezitat să se înscrie pentru efectuarea unui master şi ulterior a unui doctorat, deoarece nu ar fi putut să fiu prezentă fizic sau online la orele de curs şi seminar. Deşi îşi doreşte să se dezvolte profesional în această modalitate, în momentul de faţă îi este imposibil să realizeze aceste obiective fără a renunţa la anumiţi indici de calitate în desfăşurarea activităţii curente la serviciu.

Prin hotărârea contestată în prezenta cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători a respins cererea de transfer, reţinând, în afară de situaţia rezultată din evidenţele direcţiei de resort, o vechime în funcţia de judecător de 6 ani, din care 2 ani şi 9 luni vechime la instanţa de la care se solicită transferul. S-a mai arătat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au formulat avize favorabile Curtea de Apel Bucureşti (pentru Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, acesta din urmă, sub rezerva suplimentării posturilor vacante, utile în procedura de transfer. Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au transmis avize negative cu privire la cererea de transfer formulată.

Contestatoarea a apreciat că hotărârea atacată nu respectă exigenţa motivării, aceasta fiind în fapt nemotivată, nefiind respectate nici criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători soluţionând cererea de transfer prin raportare la un singur criteriu din lege, fără a realiza o punere în balanţă a interesului privat al solicitantului cu cel public al administrării justiţiei.

Astfel, aprecierea intimatului asupra dificultăţii ocupării posturilor la nivelul Judecătoriei Cornetu este eronată deoarece, dacă există o problemă la nivelul acestei judecătorii aceasta constă în numărul insuficient de posturi vacante, iar nu de imposibilitatea ocupării lor. În ultimii 3 ani, prin diverse modalităţi, au fost aduse posturi suplimentare la Judecătoria Cornetu, în prezent aceasta având 21 de posturi, care au fost ocupate fie la prima sesiune de transfer, fie la prima repartiţie după desfăşurarea examenului de capacitate, împrejurări care nu denotă lipsa de atractivitate a instanţei.

De asemenea, prin transfer, în ultimii 3 ani au plecat doi judecători, iar un alt judecător, preşedintele anterior al instanţei, a ales să îşi continue activitatea la Tribunalul Bucureşti. În aceeaşi perioadă au venit în cadrul instanţei 13 judecători.

Pe de altă parte, deşi secţia pentru judecători reţine încărcătura peste media naţională în cadrul Judecătoriei Cornetu, aceasta admite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 229 din data de 17.03.2020 detaşarea unui judecător din cadrul Judecătoriei Cornetu la Tribunalul Giurgiu pentru o perioadă de 3 ani, iar în privinţa acestui post s-a admis ocuparea, pe perioadă nedeterminată în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. Ulterior, s-a admis şi delegarea unui judecător pentru un an (octombrie 2020 - octombrie 2021) la Judecătoria Sectorului 6, astfel încât, în măsura în care există acest impediment pentru transfer privind încărcătura peste media naţională, se poate pune întrebarea legitimă vizând necesitatea delegării unor judecători la o instanţă ai cărei indicatori statistici sunt mai buni, care are, conform hotărârii atacate, o încărcătură cauză/judecător de 1.037, comparativ cu media naţională de 1.085, iar încărcătura cauzelor/schemă de 977, comparativ cu media naţională 855.

In continuarea argumentului privind aprecierea eronată a caracterului greu de ocupat al posturilor vacante de la Judecătoria Cornetu contestatoarea a mai arătat că pentru opţiunile realizate de către judecătorii stagiari în anul 2020 au fost acordate 5 posturi la Judecătoria Cornetu, cu includerea celor de conducere vacante. Toate aceste posturi au fost ocupate de cei cinci judecători care au optat pentru Judecătoria Cornetu ca urmare a promovării examenului de capacitate organizat în perioada decembrie 2019 - septembrie 2020. Şi de această dată, în mod contrar celor arătate de secţia pentru judecători persoanele care au ales Judecătoria Cornetu erau clasate pe poziţiile 13, 18, 24, 33 şi 39 din 122, ceea ce nu denotă lipsa de atractivitate a instanţei, aceasta fiind aleasă imediat după epuizarea posturilor valabile din municipiul Bucureşti, deci chiar şi înainte de epuizarea posturilor de la Judecătoria Buftea.

Astfel, deşi intimatul a reţinut că "instanţa s-a confruntat cu dificultăţi constante în ceea ce priveşte ocuparea posturilor vacante", această afirmaţie nu este susţinută, cel puţin începând cu anul 2019, de niciun fundament faptic deoarece singura piedică este lipsa posturilor vacante, iar nu lipsa unui interes pentru a ocupa aceste posturi. De asemenea, se poate observa că în sesiunea de transfer în care s-a emis hotărârea atacată a existat inclusiv o cerere de transfer pentru Judecătoria Cornetu, urmată de alte două cereri în sesiunea din mai- iunie 2022.

Deşi, secţia pentru judecători a arătat că s-a procedat la o analiză comparativă şi cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, se poate observa că motivele invocate nu au fost avute deloc în vedere, nefiind realizată efectiv o punere în balanţă a interesului legitim privat al persoanei în cauză şi acela al interesului public, temeiurile respingerii cererii fiind exclusiv unele care vizează încărcătura instanţei şi dificultatea ocupării posturilor la instanţa unde funcţionează contestatoarea, fără a arăta în mod concret de ce dificultăţile pe care aceasta le întâmpină sunt unele care să poată fi contrabalansate de alte elemente şi care, în acest fel, să determine înclinarea balanţei în favoarea interesului public.

Referitor la condiţiile presupus avute în vedere în mod comparativ şi cumulativ, astfel cum sunt reglementate de art. 612 din Legea nr. 303/2004 (lit. a)-j), contestatoarea a subliniat faptul că vechimea la instanţa de la care se solicită transferul este o condiţie care ar putea fi avută în vedere. Cu toate acestea, dacă se analizează unele dintre soluţiile adoptate de către secţia de judecători se poate observa că au fost acordate transferuri la instanţele din Bucureşti cu prioritate judecătorilor delegaţi/detaşaţi deja la aceste instanţe, având astfel o vechime efectivă mai mică la instanţa de la care solicită transferul, deoarece aceştia erau deja delegaţi în cadrul altor instanţe.

În plus, legea nu prevede ca o condiţie prealabilă necesară transferului aceea că judecătorul să obţină o delegare/detaşare la instanţa la care se va solicita ulterior să fie transferat. secţia pentru judecători a reţinut în mod constant în analizarea acestui tip de cereri faptul că transferul judecătorului nu va afecta instanţa de la care pleacă, deoarece nu ocupă efectiv un post, fiind delegat/detaşat la instanţa unde se solicită transferul.

O astfel de motivare, în condiţiile în care delegările şi detaşările, cel puţin pentru judecătoriile sectoarelor municipiului Bucureşti, nu sunt publice şi nici nu există o cerere oficială adresată tuturor judecătorilor la care să poată participa orice doreşte să fie delegat într-o procedură obiectivă, este de natură să creeze discriminări între persoane care se află în situaţii asemănătoare, raportat la criteriile enunţate de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

Cu atât mai mult, contestatoarea a apreciat că era necesar ca secţia pentru judecători să motiveze în mod concret de ce nu au fost avute în vedere motivele invocate în cererea formulată şi de ce, în ceea ce o priveşte, este relevantă numai încărcătura instanţei de la care solicită transferul. Într-o astfel de situaţie, reţinând şi faptul că schema este ocupată în totalitate, rezultă că singura modalitate de "transfer" este promovarea la instanta superioară, în cazul concret, raportat la motivele invocate, la Tribunalul Bucureşti. Or, în condiţiile unei vechimi necesare de 7 ani ca judecător de judecătorie, va îndeplini condiţiile de promovare cel mai devreme la 01.01.2025, iar raportat la modalitatea actuală de promovare în două etape, contestatoarea ar putea ajunge să activeze la o instanţă în Bucureşti probabil la finalul anului 2025 sau chiar în cursul anului 2026, în situaţia cea mai avantajoasă.

S-a subliniat, de asemenea, împrejurarea că instituţiile delegării şi detaşării nu au în vedere situaţia personală a judecătorului, ci situaţia în care o instanţă nu poate funcţiona normal din cauza absenţei temporare a unor judecători, existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. In schimb, transferul este o instituţie care poate să aibă în vedere domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului, distanţa dintre domiciliul său, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate şi situaţia familială.

Contestatoarea a mai observat că, dacă în ceea ce o priveşte motivele personale şi profesionale nu s-au impus nici măcar să fie analizate superficial, în cazul unor judecători cu vechime mai mică acestea au fost motivele determinante ale admiterii cererilor de transfer.

De asemenea, printr-o hotărâre de admitere a cererii de transfer pentru o judecătorie din municipiul Bucureşti, pentru o persoană detaşată la Judecătoria Buftea, secţia pentru judecători nu a oferit o motivare a alegerii instanţei la care se acordă transferul, în condiţiile unor avize negative din partea instanţei la care s-a admis transferul şi a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte instanţele sectoarelor municipiului Bucureşti, dar pozitiv pentru Judecătoria Buftea. În plus, cererea de transfer era alternativă, atât pentru o judecătorie de la unul dintre sectoarele municipiului Bucureşti cât şi pentru Judecătoria Buftea.

Secţia pentru judecători a reţinut că judecătorul este detaşat la Judecătoria Buftea, că nu ocupă un post efectiv la Judecătoria laşi, că în acea sesiune se ocupă un post la Judecătoria laşi şi s-a concluzionat în sensul admiterii cererii de transfer către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, fără o altă motivare. În alte situaţii, secţia pentru judecători a reţinut în motivarea transferului faptul că judecătorul a desfăşurat practica aferentă anului II de auditor la judecătoria unde s-a admis transferul, or referitor la o astfel de apreciere, dacă apare ca fiind relevantă, contestatoarea a arătat că şi ea a efectuat această practică la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă pentru care a formulat cerere de transfer şi pentru care a avut aviz pozitiv atât de la Curtea de Apel Bucureşti, cât şi de la instanţa unde a efectuat practica. Referitor la aceste aspecte anexez prezentei cereri o serie de hotărâri privind admiterea unor cereri de transfer din aceeaşi sesiune şi etapă.

În acest context, cererea de transfer formulată de contestatoare pare să fi fost analizată numai din perspectiva unor indicatori de eficacitate şi încărcătură a instanţei, cu ignorarea completă a situaţiei sale personale şi a obiectivelor profesionale.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Răspunzând argumentelor formulate de contestatoare, după expunerea evidenţelor direcţiei de resort avute în vedere la adoptarea hotărârii contestate, intimatul a arătat, în esenţă, că în considerentele actului atacat au fost prezentate argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, fiind analizate, în mod efectiv, toate aspectele invocate de către contestatoare, inclusiv în coroborare cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanţelor implicate, vechimea în funcţie, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

De asemenea, în privinţa motivelor personale invocate s-a apreciat că acestea nu reprezentau situaţii excepţionale care să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat, iar pe de altă parte, nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere şi nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/17.01.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Cornetu, a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 488 din data de 01.03.2022 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în considerentele celor două hotărâri fiind expuse: situaţia posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizele favorabile faţă de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Curtea de Apel Bucureşti (pentru Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti (sub rezerva suplimentării posturilor vacante utile în procedura de transfer) şi avizele nefavorabile transmise de Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti; condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la instanţa la care activează solicitanta, precum şi motivele de ordin personal invocate în susţinerea cererii.

Astfel, din cuprinsul notei nr. x/25.02.2022 întocmite de Direcţia resurse umane şi organizare, însoţită de referatul care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător a contestatoarei şi motivele pe care se întemeiază cererea, precum şi datele statistice privind situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, au rezultat următoarele date:

Din analiza traseului profesional, a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime în funcţia de judecător de 6 ani, din care 2 ani şi 9 luni vechime la instanţa de la care solicită transferul. Conform evidenţelor direcţiei de resort, Ia Judecătoria Cornetu toate cele 21 de posturi prevăzute în schemă erau ocupate.

În anul 2021, la Judecătoria Cornetu încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1333, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1257, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 69 de posturi, fiind vacante 12 posturi, dintre care 3 posturi temporar vacante pentru care fusese aprobată ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 44 de posturi, fiind vacante 6 posturi. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, conform evidenţelor direcţiei de resort, toate cele 68 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate, iar pentru 1 post temporar vacant fusese aprobată ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 53 de posturi, fiind vacante 3 posturi, dintre care 2 posturi temporar vacant pentru care fusese aprobată ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004.

La Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în anul 2021 s-a înregistrat o încărcătură de 806 cauze/judecător şi de 731 de cauze/schemă, comparativ cu media naţională de 1085 de cauze, respectiv de 855 de cauze.

La Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 31 de posturi, fiind vacante 3 posturi, dintre care 1 post temporar vacant pentru care fusese aprobată ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au formulat avize favorabile Curtea de Apel Bucureşti (pentru Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, acesta din urmă, sub rezerva suplimentării posturilor vacante, utile în procedura de transfer. Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au transmis avize negative cu privire la cererea de transfer formulată de reclamantă.

Reţinând că s-au formulat mai multe cereri de transfer de la Judecătoria Cornetu, secţia pentru judecători a apreciat că, în respectiva sesiune de transfer, nu este oportună admiterea niciuneia dintre ele, având în vedere faptul că deşi schema de la Judecătoria Cornetu este completă, încărcătura de cauze pe judecător depăşeşte considerabil media naţională, vacantarea unui post fiind de natură să conducă la creşterea numărului de cauze care revin spre soluţionare judecătorilor de la această instanţă, în contextul în care Judecătoria Cornetu s-a confruntat cu dificultăţi constante în ocuparea posturilor vacante.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

"a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele hotărârii contestate evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată precum şi de necesitatea echilibrării interesului privat şi a interesului public.

Astfel, în mod corect, secţia pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, faţă de situaţia şi volumul de activitate al Judecătoriei Cornetu şi de lipsa caracterului excepţional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susţinerilor acesteia, intimatul C.S.M. a analizat coroborat şi unitar toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situaţia Judecătoriei Cornetu sunt determinante în adoptarea soluţiei de respingere a cererii, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare.

Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticii contestatoarei referitoare la nemotivarea hotărârii atacate. Verificând Hotărârea nr. 488/1.03.2022, se constată că actul administrativ este motivat, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a cererii formulate.

Contestatoarea a susţinut că hotărârea contestată nu îndeplineşte cerinţa motivării întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal şi profesional invocate în susţinerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004. În realitate, această critică este una care ţine de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunţarea soluţiei de respingere, intimatul C.S.M. a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenţei pe care a dat-o situaţiei instanţei de la care se solicită transferul faţă de motivele de ordin personal invocate de solicitantă în cererea sa. Se observă că motivele expuse în susţinerea soluţiei de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererii formulate de contestatoare şi, chiar dacă motivele de ordine personal invocate nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secţia pentru judecători.

Înalta Curte constată că situaţia activităţii Judecătoriei Cornetu, din perspectiva volumului de activitate al acestei instanţe, care depăşeşte semnificativ media naţională, justifică respingerea cererii de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul C.S.M., în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reţinut în mod corect consecinţele negative pe care le-ar determina vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfăşurării în bune condiţii a activităţii şi a realizării adecvate a actului de justiţie. Astfel, desfăşurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justiţiabililor prin întârzierea soluţionării dosarelor, ca urmare a creşterii încărcăturii dosarelor pe judecător şi a preluării de către judecătorii rămaşi a atribuţiilor ce-i reveneau contestatoarei, aspecte care, contrar susţinerilor contestatoarei, pot genera şi dificultăţi în ocuparea eventualelor posturi vacante la nivelul Judecătoriei Cornetu.

Este de necontestat faptul că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de solicitanţi. Însă, Înalta Curte constată că în speţă contestatoarea a invocat motive referitoare la efectuarea navetei de la domiciliul din municipiul Bucureşti la Cornetu, vârsta înaintată şi problemele de sănătate cu care se confruntă rudele acesteia, care necesită prezenţa constantă a reclamantei în localitatea de domiciliu, precum şi utilizarea mai eficientă a timpului alocat navetei, în scopuri profesionale sau personale. Deşi reale, aceste motive nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, neavând caracter excepţional.

Pe de altă parte, în privinţa susţinerilor contestatoarei referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor vizând starea de sănătăte a părinţilor săi, Înalta Curte reţine că prin formularea cererii de transfer aceasta nu şi-a dat acordul expres ca informaţiile medicale să fie publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ştiut fiind faptul că hotărârile în materia transferului magistraţilor sunt publice. În ceea ce priveşte efectuarea navetei, deşi nu se poate nega existenţa unui disconfort resimţit de contestatoare, totuşi acesta nu este suficient pentru a da preeminenţă interesului său privat în faţa interesului public al instanţei la care activează.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul C.S.M. a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a invocat şi utilizarea unui criteriu străin de acest text de lege, respectiv cel al delegării/detaşării preexistente a unui judecător la instanţa unde se solicită transferul, caz în care, pretinde contestatoarea, acest judecător este favorizat în analiza cererilor de transfer formulate în respectiva etapă de transferuri.

Înalta Curte reţine că instituţiile delegării şi detaşării nu sunt menţionate printre criteriile enumerate limitativ de art. 612 din Legea nr. 303/2004, în raport de care se analizează cererile de transfer. Existenţa delegărilor şi a detaşărilor produce efecte asupra situaţiei personalului dintr-o instanţă/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a judecătorilor care au fost delegaţi/detaşaţi să desfăşoare activitatea la instanţa unde doresc să se transfere. Totuşi, în cauza de faţă nu se constată utilizarea de către intimatul C.S.M. a criteriului delegării/detaşării în analiza cererii de transfer depuse de contestatoarea A..

Din cuprinsul Hotărârii nr. 488/01.03.2022 şi a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că Secţia pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer de la aceeaşi instanţă, iar aceste cereri ar fi fost preferabile faţă de cererea contestatoarei, pentru invocatul motiv al delegării/detaşării. Astfel, cazurile concrete prezentate contestatoare nu au vizat cereri concurente de transfer, ci situaţia unui alt judecător care era delegat la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi i s-a aprobat cererea de transfer la Judecătoria Sectorului 1 sau cea a altui judecător căruia i-a fost aprobat transferul la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în considerarea situaţiei personale deosebite. Aşadar, chiar dacă au vizat unele dintre instanţele pentru care optase şi contestatoarea, cererile de transfer ale celorlalţi judecători nu au fost admise în virtutea delegării/detaşării preexistente, astfel că nu pot fi primite argumentele generice ale contestatoarei referitoare la o pretinsă practică a C.S.M. în sensul favorizării la transfer a acestor magistraţi.

Cât priveşte raţiunile avute în vedere de secţia pentru judecători în pronunţarea soluţiilor de admitere a altor cereri de transfer prin hotărârile anexate prezentei contestaţii, Înalta Curte reţine că nu a fost învestită cu analiza de legalitate a hotărârilor prin care s-au admis respectivele cereri de transfer şi nu poate face aprecieri cu privire la situaţia comparativă a activităţii instanţelor de la care se solicită transferul şi cea a instanţelor la care s-a dorit transferul, acestea având situaţii distincte cu privire la situaţia posturilor vacante, încărcătura pe judecător şi volumul de activitate. Pe de altă parte, circumstanţele personale şi profesionale invocate de ceilalţi magistraţi solicitanţi au fost diferite. Prin urmare, nu se poate vorbi de o practică neunitară ori lipsită de obiectivitate a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraţilor sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluţia adoptată de secţia pentru judecători şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanţă fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit şi măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 488 din data de 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.