Appeal against final rejection of precautionary measure termination inadmissible in organized crime assurance seizure

Şedinţa publică din data de 05 septembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii pronuntate la data de 2 iulie 2024 de Tribunalul Prahova.

Prin încheierea din 02.07.2024 a Tribunalului Prahova, între altele, a fost respinsă ca nefondată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii, formulată de inculpatul A..

În temeiul art. 2502 rap. la art. 249 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii luată prin ordonanţa emisă la data de 08.02.2021 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, astfel cum a fost restrânsă şi menţinută prin încheierea din 11.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, respectiv sechestrul asigurator asupra sumei de 79.950 RON ridicată de la inculpatul A..

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor.

Împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a susţinut inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că hotărârea atacată este o hotărâre definitivă, împotriva căreia legea nu prevede nicio cale de atac.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Conform art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, prin decizia atacată, s-a soluţionat contestaţia formulată de contestatorul A., pronunţându-se o hotărâre definitivă, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

Exercitarea contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, încălcă coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 septembrie 2024.