European arrest warrant execution upheld; surrender to Hungary ordered despite prescription challenge

Şedinţa publică din data de 29 august 2024

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68 din data de 20 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar x emis la data de 02.08.2024 de către Tribunalul districtual din Veszprem - Ungaria în baza mandatului naţional de arestare nr. x/2022 emis de Comisariatul de Poliţie al Judeţului Veszprem la 7 mai 2024 la care a fost aplicată cauza de aprobare de către Parchetul de Veszprem la 26 iulie 2024, prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., cetăţean român , aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Botoşani.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 3 ani 2 luni şi 20 zile închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 600 din data de 11.04.2024 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosar nr. x/2024, definitivă prin necontestare.

De asemenea, în temeiul art. 104 alin. (10), (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare referinţă dosar x emis la data de 02.08.2024 de către Tribunalul districtual din Veszprem - Ungaria, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate din executarea pedepsei anterior menţionate şi emiterea mandatului de arestare.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) coroborate cu art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca mandatul de arestare va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Totodată, în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea sancţiunii.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la dreptul de a i se aplica regula specialităţii.

S-a revocat arestarea provizorie instituită asupra persoanei solicitate A. prin încheierea nr. 12/06.08.2024 a Curţii de Apel Suceava dată în prezentul dosar.

În fine, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu, prin încheierea nr. 12/06.08.2024 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în cauză, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 06.08.2024 şi până la data de 20.08.2024, inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin adresa nr. x/2024 din data de 14.08.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare referinţă dosar x emis la data de 02.08.2024 de către Tribunalul districtual din Veszprem - Ungaria, în limba română.

Analizând mandatul european de arestare menţionat, prima instanţă a constatat că acesta este emis în baza mandatului naţional de arestare nr. x/2022 emis de Comisariatul de Poliţie al Judeţului Veszprem la 7 mai 2024 la care a fost aplicată cauza de aprobare de către Parchetul de Veszprem la 26 iulie 2024.

Totodată, curtea de apel a constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare a rezultat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. La data de 25 decembrie 2016, la ora 12:31 a.m., A. a forţat uşa de ieşire de urgenţă a magazinului B. din Veszprem, în scopul însuşirii ilegale a unor produse. După ce a forţat şi deschis uşa, persoana menţionată nu a putut intra în local, intrarea fiind blocată de un palet de produse.

Prejudiciul cauzat prin vandalism se ridică la 100.000 HUF, niciun prejudiciu nu a fost cauzat prin furt.

2. Mai mult, între orele 3:23 a.m. şi 3:30 a.m., la 26 martie 2017, A. a forţat şi deschis uşa de ieşire de urgenţă şi ruloul de securitate de la B. din Budapesta, apoi şi-a însuşit, în mod ilegal, telefoane smart şi alte produse.

Prejudiciul cauzat prin furt s-a ridicat la 4.322.513 HUF, iar prejudiciul cauzat prin vandalism s-au ridicat la 100.000 HUF.

Actul de mai sus constituie un temei pentru stabilirea următoarelor:

- 1 cap de acuzare pentru infracţiunea de furt comis pentru o valoare mai mare prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (4) lit. b) din Legea C din Btk - închisoare de la 1 (unu) până la 5 (cinci) ani.

- 1 cap de acuzare pentru furt în formă simplă, comis până la pragul de infracţiune prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (2) lit. b) din Btk - închisoare de până la 2 (doi) ani.

Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că nu îşi dă consimţământul la predare, sens în care s-a întocmit un proces-verbal, în conţinutul căruia s-a precizat că aceasta nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Analizând dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004, precum şi incidenţa vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria, Curtea de Apel Suceava a constatat că mandatul european de arestare depus la dosar îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a reţinut că infracţiunile pentru care se cere predarea persoanei solicitate sunt cele de furt comis pentru o valoare mai mare prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (4) lit. b) din Legea C din Btk, în legislaţia română fapta fiind incriminată, potrivit situaţiei de fapt pe scurt descrise, ca infracţiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi 6 luni, respectiv cea de furt în formă simplă, comis până la pragul de infracţiune prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (2) lit. b) din Btk, în legislaţia română fapta fiind incriminată, potrivit situaţiei de fapt pe scurt descrise, ca infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare constituind infracţiuni, potrivit legii române.

În ceea ce priveşte existenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, curtea a constaat că în cauză nu este incident niciunul dintre acestea, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a reţinut că nici persoana solicitată, care nu este la acest moment cercetată penal ori condamnată de autorităţile române, nu a formulat obiecţiuni privind identitatea şi a invocat doar existenţa motivului facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare prevăzută de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

Contrar susţinerilor apărării, curtea de apel a precizat că nu este incident cazul invocat, termenul de prescripţie al răspunderii penale, raportat la încadrarea reţinută mai sus, respectiv art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., fiind de 8 ani, neîmplinit la acest moment.

Prin urmare, nefiind dat niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, curtea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar x emis la data de 02.08.2024 de către Tribunalul districtual din Veszprem - Ungaria în baza mandatului naţional de arestare nr. x/2022 emis de Comisariatul de Poliţie al Judeţului Veszprem la 7 mai 2024 la care a fost aplicată cauza de aprobare de către Parchetul de Veszprem la 26 iulie 2024, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 23 august 2024, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 29.08.2024, termen la care s-au luat concluziile apărării persoanei condamnate şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite, de îndată, un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) şi facultative (alin. (2) de refuz, reţinând (în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Astfel, rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară emitentă.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis de Tribunalul districtual din Veszprem - Ungaria, că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni, respectiv:

1. La data de 25 decembrie 2016, la ora 12:31 a.m., A. a forţat uşa de ieşire de urgenţă a magazinului B. din Veszprem, în scopul însuşirii ilegale a unor produse. După ce a forţat şi deschis uşa, persoana menţionată nu a putut intra în local, intrarea fiind blocată de un palet de produse.

Prejudiciul cauzat prin vandalism se ridică la 100.000 HUF, niciun prejudiciu nu a fost cauzat prin furt.

2. Mai mult, între orele 3:23 a.m. şi 3:30 a.m., la 26 martie 2017, A. a forţat şi deschis uşa de ieşire de urgenţă şi ruloul de securitate de la B. din Budapesta, apoi şi-a însuşit, în mod ilegal, telefoane smart şi alte produse.

Prejudiciul cauzat prin furt s-a ridicat la 4.322.513 HUF, iar prejudiciul cauzat prin vandalism s-au ridicat la 100.000 HUF.

Actul de mai sus constituie un temei pentru stabilirea următoarelor:

- 1 cap de acuzare pentru infracţiunea de furt comis pentru o valoare mai mare prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (4) lit. b) din Legea C din Btk - închisoare de la 1 (unu) până la 5 (cinci) ani.

- 1 cap de acuzare pentru furt în formă simplă, comis până la pragul de infracţiune prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (2) lit. b) din Btk - închisoare de până la 2 (doi) ani.

Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte constată că, faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 5) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată în faţa curţii de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.

În acest sens, Înalta Curte precizează că, deşi, persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare străine, conform declaraţiilor date, atât în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât şi în faţa instanţei de judecată, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitant nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Aşadar, se constată că, în speţă, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia, potrivit legii române.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul - persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 68 din data de 20 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1163 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul - persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 68 din data de 20 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei. .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 august 2024.