Extradition ordered under European Arrest Warrant upheld; surrender to Germany for rape not deferred by pending domestic case.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm (Amtsgericht Ulm), privind executarea unui mandat european de arestare emis la 23.03.2023, în dosarul cu referinţă nr. x, cu privire la persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Germania, sub condiţia prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile din Germania, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 05.04.2024 până la data de 04.05.2024 inclusiv.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu şi-a dat consimţământul la predarea către autorităţile judiciare din Germania şi că nu a renunţat la efectele regulii specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută prin ordonanţa nr. 1058/II/5/2024 din 27.03.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru o durată de 24 de ore, începând cu 27.03.2024 ora 12:41 până la 28.03.2024, ora 12:41.

S-a constatat că prin încheierea din 28.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin necontestare, persoana solicitată a fost arestată provizoriu pentru o durată de 15 zile de la 28.03.2024 la 11.04.2024 inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

La 28.03.2024 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău semnalarea transmisă de Biroul SIRENE Naţional din Germania privind arestarea persoanei solicitate A., împotriva căruia s-a emis de autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm - un mandat european de arestare.

În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate şi i-a adus la cunoştinţă semnalarea emisă pe numele său, precum şi drepturile pe care le are în cadrul procedurii privind executarea mandatului european de arestare. Totodată, persoana solicitată a fost audiată în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, prin ordonanţa nr. 1058/II/5/2024 din data de 27.03.2023, procurorul a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu 27.03.2024 ora 12:41 până la 28.03.2024, ora 12:41. În baza art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate motivele reţinerii.

În conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 302/2004, cu adresa din 27.03.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării şi predării persoanei solicitate, potrivit art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2024.

Prin încheierea din 28.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin necontestare, persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu pentru o durată de 15 zile de la 28.03.2024 la 11.04.2024 inclusiv. Totodată, s-a fixat termen de judecată la 05.04.2024 pentru ataşarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a mandatului european de arestare.

La 03.04.2024 a fost înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis la 23.03.2023, în dosarul cu referinţă nr. x de autorităţile judiciare din Germania şi traducerea în limba română.

În referatul procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-au arătat că, la 08.02.2024, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată lucrarea având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Naţional din Germania la 06.02.2024, ca urmare a mandatului european de arestare emis la 23.03.2023, în baza mandatului naţional de arestare emis la 07.03.2023 de către Tribunalul Distictual Ulm, în dosarul cu nr. de referinţă x, pe numele persoanei solicitate - cetăţean român A.. Persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de întreţinere de relaţii sexuale, viol, prevăzute de art. 177 (1), (5), (6) C. pen. german.

La 27.03.2024, numitul A. a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, unde a fost identificat, stabilindu-se identitatea dintre persoana sa şi cea care face obiectul mandatului. Acestuia i s-au adus la cunoştinţă conţinutul mandatului, precum şi drepturile pe care le are în cadrul procedurii privind executarea mandatului european de arestare. Totodată, a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu. A. a declarat că a înţeles conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său, însă nu a dorit să dea declaraţie cu privire la acuzaţia formulată de autorităţile judiciare din Germania.

S-a reţinut că persoana solicitată are afaceri judiciare pe teritoriul României, fiind cercetat în dosarul penal nr. x/2023 al Judecătoriei Moineşti, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu termen la 17.04.2024.

Din informaţiile existente nu rezultă că persoana solicitată ar fi fost condamnată definitiv pentru aceleaşi fapte de către autorităţile judiciare din România sau de către autorităţile altui stat membru UE, infracţiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România, iar persoana care este supusă mandatului european de arestare răspunde penal, raportat la vârsta acestuia la data săvârşirii faptelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm au emis la 23.03.2023 un mandat european de arestare, în dosarul cu referinţă nr. x, împotriva persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea de infracţiuni de întreţinere de relaţii sexuale, viol, prevăzute de art. 177 (1), (5), (6) C. pen. german.

În fapt, în mandatul european de arestare s-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 10.07.2022, după ora 09:45, victima B. s-a dus să se întâlnească cu C. în barul "D." de pe strada x, 16, Goppingen, unde era prezent şi suspectul A.. C. i-a oferit cocktail-uri cu vodka, cât şi cocaină. După ce victima a consumat două sau trei pahare de vodkă şi o unitate de cocaină în toaleta bărbaţilor, C. i-a spus să îl urmeze în subsol ca să consume cocaină acolo. Victima s-a dus împreună cu C. şi suspectul. C. i-a lăsat singuri pe cei doi acolo. Apoi, suspectul a început să o dezbrace şi a început să o sărute împotriva voinţei ei. El a împins victima la podea astfel încât victima a avut o poziţie de îngenunchiere în faţa lui, el şi-a dat jos pantalonii şi chiloţii şi i-a spus victimei să facă sex oral. Pentru o perioadă de aproximativ 2 minute victima i-a făcut sex oral suspectului. Ea a declarat că nu şi-a dorit să facă acest lucru şi a încercat să se ridice şi să fugă. Totuşi, suspectul nu a lăsat-o, împingând-o cu putere de mai multe ori, ordonându-i în limba engleză să nu se oprească până când nu ejaculează. Suspectul a ridicat victima, a împins-o cu partea de sus a corpului de o cutie, a stat în faţa ei şi i-a penetrat vaginul cu penisul. În timp ce a avut relaţii sexuale neprotejate până când a ejaculat, el i-a pus mâna în mod repetat în jurul gâtului şi a strâns-o.

Potrivit legii penale din Germania, fapta descrisă anterior este pedepsită cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

Fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate are corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminată ca infracţiune de viol, prevăzută de art. 218 C. pen.

Infracţiunea de viol pentru care este cercetată persoana solicitată A. de autorităţile judiciare din Germania este enumerată de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în categoria infracţiunilor care dau loc la predarea în baza unui mandat european de arestare fără a mai fi necesară verificarea condiţiei privind dubla incriminare, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, condiţie îndeplinită în cauza de faţă (fapta fiind menţionată la art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004).

În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, asupra conţinutului acestuia, a posibilităţii de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă, dar după finalizarea procesului penal în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Moineşti în care este judecat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Bacău a considerat că această manifestare de voinţă a persoanei solicitate reprezintă un consimţământ condiţionat la predare, ce echivalează cu lipsa unui acord la predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare cu a cărei executare a fost învestită instanţa în cauză.

De asemenea, instanţa i-a dus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 117 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă ori supusă oricărei alte restricţii de libertate, pentru fapte comise anterior predării în baza mandatului european de arestare, cu excepţia celei care face obiectul acestui mandat.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi nicidecum să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autorităţile judiciare germane şi a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării. Nu este posibil ca organele judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea urmăririi penale şi a luării măsurii preventive a arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare. Legalitatea desfăşurării cercetării penale poate fi verificată potrivit dreptului procesual din Germania. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel Bacău, ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe nici asupra oportunităţii emiterii unui asemenea mandat.

Curtea de Apel Bacău a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opţionale, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi nu există alte impedimente în ceea ce priveste executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane cu privire la persoana solicitată A..

Din referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că persoana solicitată A. are calitatea de inculpat în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Moineşti, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu termen de judecată la 17.04.2024.

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, aşa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Aşadar, în urma modificării textului legal susmenţionat, amânarea predării persoanei solicitate în situaţia în care este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române nu mai este imperativă, ci a devenit facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei învestite cu soluţionarea cererii privind executarea mandatului european de arestare.

În lipsa menţionării în lege a unor criterii în funcţie de care instanţa învestită cu cererea de executare a unui mandat european de arestare trebuie să decidă asupra predării persoanei solicitate sau, după caz, asupra amânării predării, aceasta urmează a lua în considerare complexitatea cauzei instrumentate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, stadiul procedurii penale în cauza respectivă, natura faptelor din cauza penală aflată pe rolul organelor judiciare române, stadiul procedurii, dacă s-au dispus măsuri preventive, situaţia personală a persoanei solicitate.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că mandatul european de arestare emis de autorităţile germane, a cărei executare se solicită, a fost emis într-o cauză penală pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunii de viol.

Ţinând seama de faptul că dosarul penal instrumentat de autorităţile judiciare din România vizează o infracţiune de o gravitate mai redusă faţă de cea care face obiectul mandatului european de arestare, de stadiul procesual al acestei cauze, de împrejurarea că inculpatul A. nu se află în cauza respectivă sub vreo măsură preventivă, iar acesta se afla în Germania pe perioada desfăşurării urmăririi penale în această cauză (conform celor menţionate în rechizitoriul nr. x/2022 din 29.11.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti), Curtea de Apel Bacău a considerat că nu se justifică amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Moineşti, întrucât această amânare ar îngreuna în mod substanţial soluţionarea cauzei instrumentate de autorităţile judiciare germane şi, implicit, ar împiedica-o şi pe persoana solicitată să-şi exercite drepturile procesuale şi să-şi facă apărări în acea cauză.

Dimpotrivă, în cauza penală aflată în lucru la organele judiciare române persoana solicitată ar putea participa prin videoconferinţă de la locul de detenţie provizorie de pe teritoriul Germaniei. Persoana solicitată nu a învederat argumente pertinente pentru care ar fi extrem de importantă şi utilă cauzei respective prezenţa sa în România pe durata procedurilor penale derulate în faţa autorităţilor române.

De asemenea, Curtea de Apel Bacău a reţinut că bogata antecedenţă penală a persoanei solicitate relevată de fişa de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei, ce vizează condamnări atât pentru infracţiuni săvârşite în România, cât şi în străinătate constituie un argument suplimentar în vederea predării persoanei solicitate către autorităţile germane.

Având în vedere aspectele învederate anterior şi ţinând seama de raţiunile care stau la baza instituirii şi reglementării mandatului european de arestare, Curtea de Apel Bacău a considerat că nu sunt motive temeinice care să impună amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane, executarea imediată a mandatului european de arestare emis pe numele acestuia fiind necesară şi prioritară în raport cu cauza penală internă în care este judecată aceasta.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în baza art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea de Apel Bacău a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm (Amtsgericht Ulm) - privind executarea unui mandat european de arestare emis la 23.03.2023, în dosarul cu referinţă nr. x, cu privire la persoana solicitată A. şi a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Germania, sub condiţia prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva sentinţei penale nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

La termenul din 16 aprilie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că persoana solicitată a declarat că este de acord cu transferarea sa în Germania, după ce se va finaliza dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Moineşti. În opinia reprezentantului Ministerului Public, acest acord exprimat de contestator cu privire la transfer este unul valabil, chiar dacă a fost condiţionat de o prevedere legală, care este facultativă şi reprezintă un motiv opţional de refuz al predării. În acest context, întrucât persoana solicitată a declarat că este de acord cu transferarea sa în Germania, sentinţa pronunţată este fără cale de atac.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A. au fost în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că prin sentinţa atacată s-a reţinut că, în realitate, manifestarea de voinţă a persoanei solicitate nu constituie un real acord la predare, fiind condiţionat de finalizarea afacerilor sale judiciare din România.

Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public şi a acordat cuvântul pe fondul contestaţiei.

În susţinerea contestaţiei, în esenţă, persoana solicitată A. a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a considerat că existenţa dosarului penal aflat pe rolul Judecătoriei Moineşti şi a altor afaceri judiciare aflate în faza de urmărire penală nu constituie un motiv pentru care să se considere că predarea sa către autorităţile judiciare străine nu i-ar aduce atingeri grave situaţiei sale. Împrejurarea că nu a participat la urmărirea penală în dosarul aflat pe rolul instanţelor române nu este de natură a considera că afacerile sale judiciare din România sunt mai puţin grave decât cele din Germania, iar pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe pentru care este cercetat în România, cu toate că legea prevede o pedeapsă mai mică faţă de infracţiunea pentru care este cercetat în Germania, i se poate aplica un tratament sancţionator destul de grav.

Referitor la cele reţinute de prima instanţă, în sensul că antecedenţa sa penală, relevată de fişa de cazier judiciar, constituie un argument suplimentar în vederea predării sale către autorităţile germane, contestatorul a susţinut că existenţa unui cazier judiciar nu trebuie să conducă la situaţia de a nu avea posibilitatea să se apere în faţa instanţei din România, dreptul la o apărare efectivă neputând fi garantat dacă va fi predat de îndată.

În privinţa măsurii arestării preventive, contestatorul a solicitat înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, susţinând că nu s-a făcut vreo dovadă că derularea procedurii ar putea fi pusă în pericol dacă ar fi plasat sub o altă măsură preventivă.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, în principal, respingerea cererii privind punerea în executare a mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, amânarea predării.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, referitor la excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine că, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 05.04.2024, persoana solicitată şi-a dat consimţământul de a fi predată autorităţilor competente ale statului german, dar după ce finalizează afacerile judiciare din România, respectiv dosarul în care are calitatea de inculpat, aflat pe rolul Judecătoriei Moineşti.

Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Bacău că o astfel de manifestare de voinţă a persoanei solicitate reprezintă un consimţământ condiţionat la predare, ce echivalează cu lipsa unui acord la predare către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm la 23.03.2023, în dosarul cu referinţă nr. x.

Drept urmare, întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea către autorităţile judiciare germane emitente ale mandatului european de arestare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, astfel că sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare nu este definitivă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este nefondată, sentinţa penală nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bacău fiind susceptibilă de reformare prin promovarea contestaţiei.

În continuare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. 2 al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauză, persoana solicitată A. este cercetată de pentru săvârşirea de infracţiuni de întreţinere de relaţii sexuale, viol, prevăzute de art. 177 (1), (5), (6) C. pen. german, reţinându-se, în esenţă, că, în dimineaţa zilei de 10.07.2022, după ora 09:45, victima B. s-a dus să se întâlnească cu C. în barul "D." de pe strada x, 16, Goppingen, unde era prezent şi suspectul A.. C. i-a oferit cocktail-uri cu vodka, cât şi cocaină. După ce victima a consumat două sau trei pahare de vodkă şi o unitate de cocaină în toaleta bărbaţilor, C. i-a spus să îl urmeze în subsol ca să consume cocaină acolo. Victima s-a dus împreună cu C. şi suspectul. C. i-a lăsat singuri pe cei doi acolo. Apoi, suspectul a început să o dezbrace şi a început să o sărute împotriva voinţei ei. El a împins victima la podea astfel încât victima a avut o poziţie de îngenunchiere în faţa lui, el şi-a dat jos pantalonii şi chiloţii şi i-a spus victimei să facă sex oral. Pentru o perioadă de aproximativ 2 minute victima i-a făcut sex oral suspectului. Ea a declarat că nu şi-a dorit să facă acest lucru şi a încercat să se ridice şi să fugă. Totuşi, suspectul nu a lăsat-o, împingând-o cu putere de mai multe ori, ordonându-i în limba engleză să nu se oprească până când nu ejaculează. Suspectul a ridicat victima, a împins-o cu partea de sus a corpului de o cutie, a stat în faţa ei şi i-a penetrat vaginul cu penisul. În timp ce a avut relaţii sexuale neprotejate până când a ejaculat, el i-a pus mâna în mod repetat în jurul gâtului şi a strâns-o. Potrivit legii penale din Germania, fapta descrisă anterior este pedepsită cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la 23.03.2023 de către autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm, în dosarul cu referinţă nr. x, pe numele persoanei solicitate A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.

Deopotrivă, instanţa constată că infracţiunea de viol, pentru care este cercetată persoana solicitată A. de autorităţile judiciare din Germania, este menţionată la art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004, regăsindu-se, astfel, în categoria infracţiunilor care dau loc la predarea în baza unui mandat european de arestare fără a mai fi necesară verificarea condiţiei privind dubla incriminare, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani (condiţie ce este îndeplinită în cauză).

Totodată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte critica contestatorului, în sensul că, în mod greşit, instanţa de fond nu a dispus amânarea predării până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Moineşti, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. Astfel cum rezultă din acest text de lege, amânarea predării persoanei solicitate în situaţia indicată anterior este facultativă, iar nu imperativă.

La momentul analizării incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a avut în vedere complexitatea cauzei instrumentate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, stadiul procedurii penale în cauza respectivă, natura faptelor din cauza penală aflată pe rolul organelor judiciare române, stadiul procedurii, dacă s-au dispus măsuri preventive şi situaţia personală a persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că, în mod corect, a apreciat prima instanţă că nu se justifică amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Moineşti, întrucât această amânare ar îngreuna în mod substanţial soluţionarea cauzei instrumentate de autorităţile judiciare germane şi, implicit, ar împiedica-o şi pe persoana solicitată să-şi exercite drepturile procesuale şi să-şi facă apărări în acea cauză. În acest sens, s-a avut în vedere că dosarul penal instrumentat de autorităţile judiciare din România vizează o infracţiune (lovirea sau alte violenţe) de o gravitate mai redusă faţă de cea care face obiectul mandatului european de arestare (viol), precum şi stadiul procesual al cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Moineşti, împrejurarea că inculpatul A. nu se află în cauza respectivă sub vreo măsură preventivă, iar acesta se afla în Germania pe perioada desfăşurării urmăririi penale în această din urmă cauză (conform celor menţionate în rechizitoriul nr. x/2022 din 29.11.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti).

Persoana solicitată are posibilitatea să participe la judecarea cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Moineşti prin intermediul videoconferinţei de la locul de detenţie provizorie de pe teritoriul Germaniei şi poate solicita instanţei din România desemnarea unui apărător din oficiu sau să îşi angajeze un apărător ales.

Referitor la motivul formulat de contestatorul persoană solicitată, în sensul de a se dispune o măsură preventivă mai uşoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare din Germania a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 aprilie 2024.