Aggravated theft: limits on further reduction of already mitigated sentence in cassation appeal

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1410 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată C.E. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28 august 2004, în jurul orelor 17,00, partea vătămată C.E. se deplasa pe Șoseaua Giurgiului spre Piața Progresul. Când a ajuns în dreptul unui bloc, din spate s-a apropiat în fugă inculpatul care a depășit pe partea vătămată, apoi s-a întors brusc și i-a smuls de la gât lănțișorul.

La strigătele părții vătămate s-au alertat mai mulți cetățeni care au alergat după inculpat, l-au prins și l-au condus la secția 16 Poliție.

În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 15 din 13 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că nu sunt motive pentru o reducere a pedepsei care a fost deja coborâtă sub limita minimă legală, prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care le-a criticat cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând reducerea ei.

Critica urmează a fi examinată în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., dar recursul declarat se constată a fi nefondat.

În conformitate cu art. 72 C. pen., la stabilirea pedepsei se au în vedere atât pericolul social al faptei cât și al făptuitorului, limitele legale sancționatoare și împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea.

În considerarea acestor prevederi, instanța de fond, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe personale judiciare, a redus pedeapsa sub limita minimă legală.

Această operație juridică a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră și repararea prejudiciului de către inculpat.

În raport de aceleași date pedeapsa nu mai poate suporta o nou reducere, pe de parte pentru că acestea au fost luate în considerare la reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., iar pe de altă parte pentru că nu ar mai fi proporțională pericolului social al faptei și făptuitorului.

Cum nu se constată motive noi care să justifice o coborâre a pedepsei și nici alte cauze de casare, urmare a examinării hotărârilor și potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsă durata detenției preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 15 din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 august 2004 la 9 martie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2005.