Inadmissibility of challenge to final appellate decision dismissing criminal revision petition

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

Deliberând asupra căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 502/01.11.2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 459 C. proc. pen., s-a luat act de faptul că petentul A. nu îţi menţine cererea de revizuire formulată la data de 24.07.2023 împotriva dosarului x/2023 al Judecătoriei Vatra Dornei. S-a stabilit onorariu avocat din oficiu în cuantum de 340 RON, în favoarea av. B. (delegaţia nr. 3287/2023), ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei. În baza dis part. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la revizuenţii C., D. şi E..

II. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel revizuenţii A. şi D..

Prin decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023.

În baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul D. împotriva sentinţei penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa de apel a reţinut că soluţia finală pronunţată prin sentinţa penală nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 a Judecătoriei Vatra Dornei din dosar nr. x/2023 nu îl vizează pe condamnatul D..

III. Decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost contestată de apelantul-revizuent D., acesta formulând cale de atac (intitulată contestaţie) la data de 10.04.2024, prin poştă, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul cauzei.

Apelantul-revizuent nu a precizat în scris motivele căii de atac, arătând prin cererea formulată că argumentele sale vor fi prezentate în faţa instanţei de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.05.2024, fiind acordat termen de judecată la data 12.06.2024, când apelantul-revizuent a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Tot la acest termen de judecată, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac declarate

IV. Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de apelantul-revizuent D., Înalta Curte o apreciază întemeiată şi urmează să o admită pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României: Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială a C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 459 alin. (7) teza finală C. proc. pen.: sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, iar, conform art. 370 alin. (2) teza I C. proc. pen.: Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie.

Nu în ultimul rând, art. 551 pct. 4 C. proc. pen. prevede că: Hotărârile primei instanţe rămân definitive: (…) la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 4 C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care instanţa respinge apelul împotriva sentinţei prin care se soluţionează o cerere de revizuire este definitivă, nemaifiind supusă căilor de atac.

Astfel, prin decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul D. împotriva sentinţei penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr. x/2023, această hotărâre fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul-revizuent D. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză apelantul-revizuent a contestat o hotărâre nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 4 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent D. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent D. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2024.