Contract rescission for non-conforming protective masks: sufficiency of evidence and mootness of restitution arguments

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2020 pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare materializat prin factura proforma nr. x/03.04.2020 având ca obiect vânzarea cumpărarea a 15.000 bucăţi de măşti KN95 FFP2 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâtei să restituie avansul de 220.000 RON achitat în data de 06-09.04.2020; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1710, art. 1712, art. 1714 C. civ.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială a Judecătoriei Sibiu, având în vedere valoarea obiectului cererii, dar şi împrejurarea că sediul pârâtei este în Baia Mare, jud. Maramureş, iar aceasta nu deţine un dezmembrământ fără personalitate juridică în altă localitate. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 45.965 RON, reprezentând diferenţa de preţ rămasă neachitată, rezultată din vânzarea cantităţii de 15.000 bucăţi măşti protecţie facială, livrate şi recepţionate de reclamantă, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat şi taxa de timbru).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1650, art. 1660 şi art. 1549 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4628/2.11.2020, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantă în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă.

La data de 16.06.2020, reclamanta A. S.R.L. a formulat împotriva pârâtei B. S.R.L. o acţiune similară, înregistrată sub dosar nr. x/2020 la Tribunalul Sibiu.

Pârâta a formulat întâmpinare în dosarul nr. x/2020, prin care a invocat excepţia conexităţii faţă de dosarul x/2020, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru aceleaşi motive din întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 9 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia litispendenţei invocată din oficiu şi a dispus trimiterea dosarului nr. x/2020 spre judecată, alături de dosarul x/2020

Prin sentinţa civilă nr. 389/2021 din 21 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea conexă înregistrată în dosarul nr. x/2020, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi, în consecinţă, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare materializat prin factura proforma nr. x/3.04.2020, având ca obiect vânzarea-cumpărarea a 15.000 bucăţi de măşti KN95 FFP2, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâtei să restituie avansul achitat de reclamantă, în sumă de 220.000 RON. A anulat, ca netimbrată, acţiunea principală formulată în dosarul x/2020 de către reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.R.L. şi a respins cererea reconvenţională formulată în aceeaşi cauză de pârâta reclamantă reconvenţional B. S.R.L. împotriva reclamantei pârâtă reconvenţional A. S.R.L.

Totodată, a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 12.214,56 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe pârâta reclamantă B. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată (taxă de timbru şi onorariu de avocat).

Prin decizia nr. 165/2022 din 11 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a Civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 389/2021 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020. Totodată, a obligat apelanta la 4760 RON, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Împotriva acestei decizii, la 29 iulie 2022, pârâta-reclamantă reconvenţional B. S.R.L., prin avocat, a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Alba-Iulia.

În motivare, recurenta a susţinut incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă, anterior dezvoltării motivelor de recurs, autoarea prezentului demers judiciar a evocat situaţia de fapt şi parcursul procesual al cauzei, reiterând susţinerile formulate în faţa instanţelor devolutive.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond şi-a bazat motivarea rezoluţiunii contractului pe raportul de încercare nr. L4-233 din 09.08.2021 efectuat asupra măştilor în litigiu de către CCSACBRNE.

În continuare, învederează că, deşi a criticat acest aspect prin prisma motivelor de apel, instanţa de apel nu a răspuns criticilor sale privind reţinerea şi întemeierea soluţiei pe Raportul de încercare nr. x din 09.08.2021 întocmit de CCSACBRNE.

De asemenea, a mai susţinut că, în cererea de apel, a arătat că acest raport nu poate combate documentele de testare a produselor emise de producătorul lor şi pe care le-a depus la dosarul cauzei, deoarece CCSACBRNE, conform răspunsului adresat instanţei, nu este organ de expertiză pentru această categorie de produse şi că determinările efectuate se fac prin metode adaptate cu anumite limitări, în regim neacreditat C. (conform proces-verbal de analiză a cererii/comenzii), iar determinarea se face, la fel ca şi în cazul raportului de încercare extrajudiciar, doar prin utilizarea aerosolilor de ulei de parafină.

Însă, conform Raportului de încercare efectuat de către laboratorul KATRI Coreea (Institutul Coreean de Cercetare & Testare a articolelor de îmbrăcăminte), pe care l-a depus la dosarul cauzei, la Testul de penetraţie a filtrului de particule (metoda de testare cu ulei de parafină) produsul a fost admis rezultatul fiind 94% şi superior, iar anterior testării produsul a fost pre-tratat prin lăsarea la o temperatură de (38+2,5) oC şi umiditate (85+5%) R.H pentru 24 de ore şi la temperatura camerei timp de 4 ore.

De asemenea, recurenta a mai susţinut că, pe lângă testul de penetraţie a filtrului de particule (metoda de testare cu ulei de parafină), produsul trebuie şi a fost supus şi altor teste cum sunt penetrarea filtrului de particule prin metoda clorura de sodiu, test de rezistenţă respiratorie, testarea debitului de scurgere, puritate rezistenţa la tensiune a articulaţiei benzii pentru cap.

Totodată, a mai învederat că orice expertiză efectuată asupra produsului în cauză trebuie să aibă în vedere Testul de încercare efectuat de producător şi să se efectueze în aceleaşi condiţii de laborator aşa cum reiese şi din răspunsul comunicat de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii - I.N.C.D.P.M. "Alexandru Darabonţ".

Or, conform susţinerilor recurentei, raportul de încercare nr. L4-233 din 09.08.2021 nu menţionează dacă, anterior testării, s-a făcut pre-tratarea produsului "la o temperatură de (38+2,5) °C şi umiditate (85+5%) R.H pentru 24 de ore şi la temperatura camerei timp de 4 ore."

În continuare, a mai învederat că cele două instituţii acreditate de către C. pentru echipamente individuale de protecţie în România, I.N.C.D.P.M. "Alexandru Darabonţ" şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - INSEMEX Petroşani, au comunicat faptul că nu deţin aparatura necesară efectuării de rapoarte de încercare specifice standardului EN 149+A1:2010 şi că, prin urmare, nu pot emite astfel de rapoarte de încercare, pe când CCSACBRNE s-a angajat a efectua expertiza prin metode adaptate şi neacreditate şi doar cu privire la testul de penetraţie a filtrului de particule (metoda de testare cu ulei de parafină) fără a menţiona dacă utilizează metoda de pre-tratare prin lăsarea la o temperatură de (38+2,5) °C şi umiditate (85+5%) R.H pentru 24 de ore şi la temperatura camerei timp de 4 ore, astfel încât, în accepţiunea recurentei, raportul efectuat de CCSACBRNE nu poate fi edificator şi exact ştiinţific în ceea ce priveşte respectarea de către măştile de protecţie din litigiu a standardului EN 149+A1:2010 şi dacă acestea sunt sau nu echipamente de protecţie echivalente standardului european FFP2.

Recurenta susţine că, faţă de aceste critici din cadrul cererii de apel, instanţa nu a motivat în niciun fel înlăturarea lor.

Or, în condiţiile în care, potrivit art. 477 C. proc. civ., instanţa de apel rejudecă fondul în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată, recurenta afirmă că instanţa de apel nu a făcut nicio referire la criticile privind Raportul de încercare x din 09.08.2021, întemeindu-şi totuşi soluţia de respingere pe acest raport.

Totodată, recurenta susţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează şi cererea reconvenţională, cerere respinsă de către instanţa de fond "întrucât s-a dispus rezoluţiunea contractului dintre părţi şi restabilirea situaţiei anterioare" şi asupra căreia instanţa de apel nu face nicio menţiune în considerentele deciziei 165/11.05.2022.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1254 alin. (3) C. civ. raportat la prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, apreciind greşită aplicarea dispoziţiilor art. 1254 alin. (3) din C. civ. (2009), în sensul obligării doar a uneia din părţile contractului sinalagmatic la restituirea prestaţiei efectuate în baza contractului desfiinţat, pe motiv că "prima instanţă nu a fost sesizată cu privire la restituirea celor 15.000 de măşti", atât timp cât prima instanţă a fost sesizată cu "repunerea părţilor în situaţia anterioară".

De asemenea, a mai arătat că principiul consacrat de art. 1254 alin. (3) din C. civ. prevede că "în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639 - 1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu", iar aplicarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. putea fi invocat de către instanţa de apel doar dacă reclamantul nu ar fi cerut decât anularea actului juridic, iar pârâtul (cealaltă parte contractantă) nu ar fi solicitat, pe calea cererii reconvenţionale, restituirea prestaţiilor efectuate.

Totodată, mai arată că, pentru ipoteza în care cumpărătorul unui bun cere desfiinţarea contractului, solicitând şi restituirea preţului, fără a menţiona nimic despre restituirea bunului către partea adversă, s-a ridicat problema dacă restituirea prestaţiei pârâtului se dispune numai în cazul când acesta a formulat cerere reconvenţională sau poate fi dispusă şi în baza solicitării formulate prin întâmpinare. Or, în practica instanţelor de judecată, soluţiile majoritare sunt în sensul că instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri în desfiinţare a contractului este obligată să se pronunţe cu privire la repunerea ambelor părţi în situaţia anterioară, prin restituirea prestaţiei fiecăreia, indiferent dacă pârâtul a solicitat expres restituirea prestaţiei sale, nefiind, deci, necesară cererea reconvenţională, acest lucru decurgând firesc din cuprinsul art. 1254 alin. (3).

Prin urmare, recurenta consideră că, dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa de fond şi de apel ar fi trebuit, în mod firesc, să oblige şi reclamanta la restituirea bunurilor, având în vedere că principiul restabilirii situaţiei anterioare (restitutio in integrum) sau al repunerii în situaţia anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

La 13 octombrie 2022, intimata a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a formulat două critici.

În esenţă, aceasta a susţinut, pe de o parte, că instanţa de apel nu a făcut nicio referire la criticile privind Raportul de încercare x din 09.08.2021 efectuat asupra măştilor în litigiu de către CCSACBRNE, nemotivând înlăturarea lor, cu toate că şi-a întemeiat soluţia de respingere pe acest raport, iar, pe de altă, parte, a susţinut că acelaşi motiv de casare (prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) vizează şi cererea reconvenţională asupra căreia instanţa de apel nu face nicio menţiune în considerentele deciziei recurate.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva acestui motiv de casare, printr-o primă critică, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a făcut nicio referire la criticile privind Raportul de încercare x din 09.08.2021, cu toate că şi-a întemeiat soluţia pe acest raport.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte reţine, din examinarea considerentelor deciziei atacate, că instanţa de apel a ajuns la concluzia că măştile livrate reclamantei de către pârâtă nu sunt de tipul celor comandate (KN95 FFP2), ci sunt măşti de tipul KN94, pe baza evaluării înscrisurilor depuse la dosar (emise de producător).

Referirea la Raportul de încercare nr. x din 09.08.2021 constituie doar un considerent supraabundent, care confirmă starea de fapt reţinută pe baza probatoriului cu înscrisuri. Chiar şi în lipsa acestei probe, concluzia instanţei de apel rămânea aceeaşi, astfel că neanalizarea criticilor pârâtei-reclamante referitoare la acest raport de încercare nu este în măsură să conducă la casarea hotărârii.

În rest, criticile recurentei referitoare la valoarea probatorie a raportului de încercare nu pot fi analizate în recurs, întrucât constituie aspecte de netemeinicie.

Răspunzând şi celeilalte critici formulate, subsumate aceluiaşi motiv de casare, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa primei instanţe, menţinută în apel, s-a dispus rezoluţiunea Contractului de vânzare-cumpărare materializat prin factura proforma x/3.04.2020, având ca obiect vânzarea-cumpărarea a 15.000 bucăţi de măşti KN95 FFP2, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâtei să restituie avansul achitat de reclamantă în sumă de 220.000 RON, dar şi respingerea cererii reconvenţionale.

Totodată, din verificarea actelor de la dosar, reiese că autoarea prezentului demers judiciar nu a solicitat nici pe cale de întâmpinare şi nici prin cererea reconvenţională ca, în situaţia admiterii acţiunii, reclamanta să fie obligată la această prestaţie, ci singura solicitare formulată de pârâtă a constat în obligarea reclamantei la plata diferenţei de preţ de 45.965 RON rezultată din vânzarea cantităţii de 15.000 bucăţi măşti protecţie facială.

Aşadar, prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat achitarea integrală a preţului vânzării, solicitare care de la bun început era diametral opusă cererii introductive, admiterea acţiunii ducând automat la respingerea pretenţiei formulate prin intermediul cererii reconvenţionale, aşa cum, de altfel, s-au şi pronunţat instanţele.

Prin urmare, fiind admisă acţiunea în rezoluţiunea contractului, în mod logic nu se mai impunea analiza cererii reconvenţionale, care viza executarea aceluiaşi contract.

În concluzie, criticile recurentei nu pot fi asimilate unei nemotivări a hotărârii instanţei de apel, nejustificând invocarea motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, aşa cum reiese din înscrisul depus de intimata-reclamantă-pârâtă, aflat la 32 din dosarul de recurs, la 04.10.2022 părţile litigante au încheiat un proces-verbal de predare primire, prin care au fost predate reprezentantului legal al recurentei 14982 bucăţi măşti FFP2, cu menţiunea că diferenţa a fost utilizată în cadrul procesului ca mostre.

Având în vedere că acest înscris face dovadă faptului că, prin restiturea măştilor furnizate, a avut loc o repunere integrală a părţilor în situaţia anterioară, criticile recurentei referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1254 alin. (3) C. civ. raportat la prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. nu se mai impun a fi analizate, devenind lipsite de interes.

În concluzie, pentru toate considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., statuând asupra caracterului nefondat al recursului, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă reclamantă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 165/2022 din 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă-pârâtă A. S.R.L., Înalta Curte reţine că, prin întâmpinare, intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a depus factura seria x.A. nr. x din 23.09.2022 în valoare de 7140 RON (reprezentând "onorariu avocat intimat recurs dosar nr. x/2020"), însoţită de un extras de cont care atestă efectuarea plăţii acesteia la 12.10.2022 şi de împuternicirea avocaţială a avocatului semnatar al întâmpinării, iar în şedinţă publică, înainte de încheierea dezbaterilor, apărătorul intimatei-reclamante-pârâte a mai depus o factură seria x.A. nr. x din 16.02.2023 în valoare de 1785 RON, reprezentând "cheltuieli de deplasare ICCJ - dosar nr. x/2020".

Înalta Curte reţine că, în lipsa detalierii/individualizării acestor cheltuieli de deplasare, cererea de obligare a părţii căzute în pretenţii la suportarea acestora apare ca fiind insuficient motivată, astfel încât o va respinge.

Prin urmare, reţinând ca fiind dovedite exclusiv cheltuielile reprezentând onorariul de avocat aferent acestei etape procesuale, faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7140 RON către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 165/2022 din 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7140 RON către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2023.