Validity of judicial service via postal mail and calculation of appeal deadline from objective protocol date rather than subjective receipt

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 20.06.2014, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. - C., a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 2.352.838,246 RON, reprezentând debit restant şi de 8.172.198,823 RON, cu titlu de daune-interese.

Prin sentinţa civilă nr. 172/06.10.2014, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2014.

Reclamanta a formulat cerere precizatoare, subliniind existenţa autorităţii de lucru judecat în privinţa pretenţiilor solicitate în baza contractului nr. x/23.10.2010.

La 24.09.2015, reclamanta a formulat o altă cerere precizatoare, în sensul că renunţă la solicitarea pretenţiilor în sumă de 157.561,81 RON, ca urmare a deciziei nr. 193/15.10.2014, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Prin urmare, obiectul acţiunii este reprezentat de solicitarea reclamantei la obligarea pârâtei la plata sumelor de 217.155,78 RON, reprezentând debit restant, de 1.923.258,33 RON, reprezentând valoarea garanţiilor de bună execuţie, de 8.172.198,82 RON, cu titlu de daune-interese, de 396.195 RON, reprezentând valoarea costurilor cu paza pentru cartierul "Henri Coandă" Voluntari, de 134.082,753 RON, reprezentând valoarea dobânzii bancare neachitate, de 613.892 RON, reprezentând dobânzile achitate în perioada 01.06.2008-31.08.2012, de 11.268,83 RON, reprezentând comisioanele neachitate, de 215.927,24 RON, cu titlu de penalităţi şi comisioane calculate pentru lotul x, zona N, proprietar D., şi de 6.800.833 RON, reprezentând beneficiu nerealizat.

Prin sentinţa civilă nr. 2050/17.08.2021, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 22.950 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1817/29.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat apelul ca tardiv formulat.

Prin încheierea din 20.12.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul hotărârii, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi că a fost pronunţată în şedinţă publică.

Împotriva deciziei civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, a invocat încălcarea normelor de drept procedural, respectiv a dispoziţiilor art. 184, art. 154, art. 165 şi urm. C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că hotărârea tribunalului i-a fost comunicată prin poştă, însă fără ca instanţa să justifice motivul pentru care această comunicare nu a fost posibilă conform art. 154 alin. (1) C. proc. civ., respectiv prin agent procedural sau orice alt salariat al instanţei.

Potrivit recurentei, doar în măsura în care comunicarea actelor de procedură nu se poate face conform art. 154 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate recurge la comunicarea prin poştă, în baza art. 154 alin. (4) C. proc. civ. însă, în lipsa unei justificări din partea instanţei privind imposibilitatea de a realiza comunicarea conform art. 154 alin. (1) C. proc. civ., şi în absenţa unei alegeri exprese din partea părţii de a i se comunica la căsuţa poştală, comunicarea actului procedural poate fi considerată legală doar dacă este realizată prin înmânare de către agenţii procedurali sau alţi salariaţi ai instanţei.

Or, în speţă, citarea s-a efectuat prin poştă, la sediul lichidatorului, conform art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, cu încălcarea art. 154 C. proc. civ.

În plus, recurenta subliniază că, chiar şi în cazul în care comunicarea actului de procedură se face prin poştă, acesta trebuie să îndeplinească condiţiile de la art. 154 alin. (4) C. proc. civ., respectiv actul să fie transmis prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, să poarte semnătura şi datele de identificare ale persoanei care primeşte plicul.

În acest context, a redat conţinut art. 158, art. 162, art. 163 şi art. 165 C. proc. civ. şi a evidenţiat că sentinţa tribunalului i-a fost expediată la 17.08.2022, conform ştampilei aplicate pe plic, şi a ajuns la oficiul poştal pe 19.08.2022; cu toate acestea, plicul nu a fost recepţionat de reprezentantul legal al recurentei la 19.08.2022, deoarece biroul a fost închis din cauza absenţei practicianului în insolvenţă, care se afla în delegaţie, revenind la birou abia pe 20.08.2022. Astfel, recipisa de confirmare a primirii plicului din 19.08.2022 nu conţine datele de identificare, numele şi ştampila celui care a preluat corespondenţa.

Concluzionând, a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 184 şi art. 165 C. proc. civ., motiv pentru care recurenta apreciază că procedura de comunicare a hotărârii tribunalului nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită, contrar celor reţinute de curtea de apel.

Pentru a susţine afirmaţiile, recurenta a prezentat specimenul de semnătură al practicianului în insolvenţă, cartea de identitate a acestuia şi ordinul de deplasare nr. 5/19.08.2022, care atestă că acesta era în delegaţie în ziua respectivă; în plus, recurenta a subliniat că practicianul în insolvenţă nu are personal angajat.

Recurenta a mai evidenţiat că procedura de comunicare a actelor de procedură se consideră îndeplinită la data când partea semnează confirmarea de primire, semnătură care lipseşte de pe dovada comunicării. În acest context, a argumentat că termenul de 30 de zile pentru formularea apelului începe să curgă de la data de 20.08.2022, când practicianul în insolvenţă avea posibilitatea să primească efectiv plicul cu hotărârea tribunalului şi să constate prezenţa acestuia în cutia poştală. Astfel, termenul limită de 30 de zile a expirat la 20.09.2022, data la care au fost expediate motivele de apel cu respectarea termenului legal.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 06.04.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 08.05.2023, recurenta a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu şi-a exprimat punctul de vedere.

Prin încheierea din 28.09.2023, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului şi a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluţionarea cauzei în şedinţă publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului şi hotărârea atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticând decizia curţii de apel, recurenta-reclamantă a susţinut, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cu referire expresă la comunicarea actelor de procedură.

Recurenta invocă încălcarea art. 154 C. proc. civ., aducând în discuţie două aspecte principale: în primul rând, instanţa nu a justificat imposibilitatea de a comunica hotărârea tribunalului conform art. 154 alin. (1) C. proc. civ. astfel, în lipsa unei opţiuni exprese a părţii pentru comunicarea actului de procedură la căsuţa poştală, comunicarea este legală doar prin înmânarea efectuată de agentul procedural sau alţi salariaţi ai instanţei. În al doilea rând, chiar dacă comunicarea se face prin poştă, aceasta trebuie să respecte cerinţele prevăzute de art. 154 alin. (4) C. proc. civ., adică actul să fie trimis prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, iar dovada de primire să poarte semnătura şi datele de identificare ale persoanei care primeşte plicul; or, în cauză, recipisa de confirmare a primirii plicului din 19.08.2022 nu conţine datele necesare, precum numele şi ştampila persoanei care a preluat corespondenţa, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor menţionate.

Criticile sunt nefondate şi vor fi înlăturate.

Articolul 154 C. proc. civ. prevede care sunt modalităţile de comunicare a citaţiilor şi a altor acte de procedură în procesul civil, acestea fiind reglementate după cum urmează: prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul; prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzută de lege; prin executori judecătoreşti, la solicitarea părţii şi pe cheltuiala acesteia; prin servicii de curierat rapid şi prin telefax, poştă electronică, dacă partea a indicat datele corespunzătoare în acest scop, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului şi confirmarea primirii acestuia.

Legiuitorul nu a stabilit reguli specifice privind alegerea uneia dintre modalităţile de comunicare a citaţiilor ori a actelor de procedură. În absenţa reglementării, rezultă că modalităţile de comunicare prevăzute de art. 154 C. proc. civ. sunt alternative, atât instanţa de judecată, cât şi părţile putând opta pentru oricare sau pentru mai multe dintre acestea, simultan sau succesiv, în funcţie de circumstanţele concrete din fiecare cauză.

Alegerea modalităţii de comunicare este, de regulă, în sarcina instanţei de judecată, în considerarea normei prevăzute la art. 154 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţii salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se face în modalităţile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) ale art. 154 C. proc. civ.

În cauză, alegerea de către instanţă a modalităţii de comunicare a actelor procedurale conform art. 154 alin. (4) C. proc. civ., în absenţa unei opţiuni exprese din partea recurentei, nu atrage nelegalitatea comunicării hotărârii tribunalului şi nici nu impune justificarea imposibilităţii aplicării normei prevăzute de art. 154 alin. (1) C. proc. civ., întrucât utilizarea oricăreia dintre formele de comunicare reglementate de acest articol produce acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor despre desfăşurarea procesului civil, asigurând astfel respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Din cauza numărului mare de procese şi a resurselor umane limitate la nivelul instanţelor de judecată, regula prevăzută de art. 154 alin. (1) C. proc. civ. este aplicată doar în mod excepţional şi în cazuri urgente; astfel, ca soluţie subsidiară, comunicarea actelor de procedură se face în condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, adică prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163 C. proc. civ.

De aceea criticile recurentei nu pot fi primite.

Nici susţinerile privind nelegalitatea comunicării hotărârii apelate, bazate pe lipsa menţiunilor referitoare la datele de identificare ale persoanei care a primit plicul şi la semnătura acesteia din dovada de înmânare, nu pot fi reţinute.

Înalta Curte notează, în acord cu cele reţinute de instanţa de apel, că sentinţa apelată a fost comunicată recurentei, care era absentă de la sediu, prin depunerea acesteia în cutia poştală, conform art. 163 alin. (3) teza I, rap. la art. 163 alin. (6)-(8) şi (12) C. proc. civ., context în care procedura de comunicare se socoteşte legal îndeplinită la data încheierii procesului-verbal, potrivit art. 165 pct. 1 C. proc. civ., fiind prezumată.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că "în contextul realităţii sociale care vizează faptul că, de regulă, destinatarul nu se află la domiciliu/reşedinţă în timpul programului de lucru al agentului procedural/funcţionarului poştal, având propriul său program de lucru, obligatoriu, la rândul său, este rezonabilă prezumţia instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularităţi procedurale în materia citării şi a comunicării actelor de procedură. Mai mult, din întreaga reglementare a procedurii aplicabile în cazul în care destinatarul nu poate primi personal corespondenţa, respectiv lipsesc şi persoanele majore din familie/care convieţuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obişnuit corespondenţa, reiese preocuparea legiuitorului de a asigura protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, prin asigurarea confidenţialităţii actelor comunicate (...). Faţă de toate aceste considerente, Curtea a reţinut că realizarea comunicării actelor de procedură, în mod subsidiar, şi prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat rapid dă eficienţă necesităţii de a cunoaşte existenţa procesului, a actelor procedurale şi a poziţiei procesuale a celorlalte părţi. Această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanţă cu art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare" (deciziile nr. 271/2021, 365/2019, 17/2019).

Un ultim aspect pus în discuţie priveşte momentul la care reprezentantul recurentei a intrat în posesia comunicării actului de procedură; recurenta susţine că termenul pentru declararea apelului ar trebui să înceapă de la 20.08.2022, şi nu de la data consemnată în procesul-verbal de înmânare - 19.08.2022, motivând că reprezentantul său era în deplasare şi nu avea personal angajat care să poată prelua corespondenţa la 19.08.2022.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentă nu sunt de natură să modifice momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac a apelului, având în vedere că, în raport cu art. 486 alin. (2), rap. la art. 184 alin. (1) C. proc. civ., termenul curge de la momentul obiectiv al datei comunicării hotărârii, iar nu de la momentul subiectiv la care partea ia cunoştinţă de corespondenţa primită.

Astfel, indiferent de circumstanţele personale ale părţii, cum ar fi absenţa temporară de la sediu sau dificultatea de a intra imediat în posesia corespondenţei, termenul legal de exercitare a căii de atac curge de la data comunicării efective a hotărârii, consemnată în procesul-verbal de înmânare.

Aşadar, întrucât calea de atac devolutivă a fost declarată cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, confirmând statuările instanţei de prim control judiciar asupra excepţiei tardivităţii apelului, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în insolvenţă, împotriva deciziei civile nr. 1817/29.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2023.