Cassation appeal null for failure to articulate substantive illegality critiques in liability action against company administrators
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s cassation appeal as null, thereby upholding the Court of Appeal’s final decision which had dismissed the claim, leaving the lower court rulings in force. The dispute concerned a civil action for damages of approximately 7.1 million RON alleged to have been caused by unjustified payments to subcontractors by company administrators, where the initial instances had dismissed the action primarily due to the statute of limitations having expired before the claim was filed. The appellate court had already rejected the appeal, and the High Court found the cassation inadmissible because the appellant merely re-argued factual elements and evidence already assessed by the lower courts rather than identifying specific errors in the application of law; specifically, the critique regarding the interpretation of corporate liability statutes and the start date of the limitation period was deemed a re-evaluation of facts outside the scope of cassation review, and the referenced legal provision was invoked only formally without substantive development. Consequently, the High Court admitted the exception of nullity of the appeal, ordered the annulment of the cassation, and imposed costs on the appellant to pay the successful defendants, applying the Civil Procedure Code provisions on the nullity of appeals when grounds do not constitute valid illegality critiques and the obligation to reimburse attorney fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 155 din Legea nr. 31/1990, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation appeal null for failure to articulate substantive illegality critiques in liability action against company administrators: La 17.05.2023, intimaţii-pârâţi K., J. şi M., au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, iar la 22.05.2023 intimaţii-pârâţi F. şi G., au depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 28.11.2019, reclamanta FILIALA DE ÎNTREŢINERE ŞI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV S.A. a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâţii, în solidar, la plata sumei de 7.165.549 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin efectuarea unor plăţi nejustificate către firme subcontractante în perioada 01.01.2013-30.06.2014, la care se adaugă dobânda legală calculată asupra debitului principal.
Prin încheierea din 09.01.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de cererea de renunţare a reclamantei la judecata în contradictoriu cu pârâtul B..
Prin sentinţa civilă nr. 1415/06.08.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile nulităţii acţiunii, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A., F., G., N., K. şi M.; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă; a obligat-o pe reclamantă la plata sumelor de 5.687,24 RON către pârâta E., de 5.687,24 RON către pârâta L., de 2.835,23 RON către pârâta F. şi de 2.835,23 RON către pârâtul G., reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 21.01.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului, având în vedere decesul intimatului C..
La termenul din 13.01.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a repus cauza pe rol, ca urmare a identificării moştenitorilor defunctului C., luând act de preluarea calităţii procesuale a acestuia de către moştenitorii O., P., Q..
Prin decizia civilă nr. 43A/13.01.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat şi a obligat-o pe apelantă să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 5.887,52 RON către intimata L., 5.887,52 RON către intimata E., 4.879 RON către intimatul Q., 2.649,65 RON către intimatul G. şi 2.649,65 RON către intimata F..
Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, recurenta a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit art. 155 din Legea nr. 31/1990 şi art. 2.528 alin. (1) C. civ.
Sub acest aspect, a redat conţinutul art. 155 din Legea nr. 31/1990 şi a subliniat că adunarea generală a acţionarilor exprimă voinţa societăţii în ceea ce priveşte atragerea răspunderii administratorilor şi directorilor pentru prejudiciile cauzate acesteia în activitatea lor. Or, este eronată aprecierea instanţei de apel, conform căreia "susţinerile apelantei neconstituind, prin urmare, argumente pertinente contra susţinerilor Tribunalului".
Cu privire la acest aspect, recurenta a subliniat că acţiunea în răspundere contra administratorilor şi directorilor este iniţiată în urma unei hotărârii a adunării generale a acţionarilor, fapt esenţial pentru a stabili corect momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. În lipsa unor informaţii clare cu privire la pagubă şi la responsabilul acesteia, recurenta nu putea cunoaşte prejudiciile aferente anului 2013 la data de 29.05.2014 şi cele aferente anului 2014 la sfârşitul lunii mai 2015.
În acest context, recurenta a afirmat că a avut cunoştinţă de caracterul pretins nelegal al acestor plăţi doar prin intermediul raportului de control întocmit de Curtea de Conturi.
Referitor la greşita aplicare a art. 2.528 alin. (1) C. civ., recurenta a redat un paragraf din considerentele hotărârii recurate şi a reiterat că, la momentul întocmirii situaţiilor financiare din 31.12.2013 şi 30.06.2014, nu avea reprezentarea unei pagube şi nici a persoanei responsabile de aceasta; mai mult, singurele persoane care puteau deţine aceste informaţii erau directorii şi administratorii societăţii, persoane împotriva cărora a fost introdusă acţiunea.
În concluzie, recurenta a evidenţiat că a cunoscut paguba ce i-a fost produsă şi persoanele responsabile abia la momentul comunicării raportului de control, adică la 05.12.2016, ceea ce ar trebui să fie considerat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. Astfel, termenul de prescripţie s-a împlinit la 05.12.2019, iar acţiunea a fost introdusă pe rolul instanţei la 28.11.2019, deci în interiorul termenului legal, contrar celor reţinute de prima instanţă.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 05.05.2023 intimatele-pârâte E. şi L. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
La 17.05.2023, intimaţii-pârâţi K., J. şi M., au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, iar la 22.05.2023 intimaţii-pârâţi F. şi G., au depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
La 08.06.2023, recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinări.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii F. şi G. prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în criticile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc însă doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt; astfel, autoarea căii de atac a reiterat argumentele vizând situaţia de fapt cu privire la raportul de control nr. 9.100-15.553/05.12.2016 emis de Curtea de Conturi, prin care a fost constatat prejudiciul în valoare de 7.165.549 RON cauzat prin efectuarea unor plăţi nejustificate către firme subcontractante în perioada 01.01.2013-30.06.2014, invocând interpretarea şi aplicarea greşită a art. 155 din Legea nr. 31/1990 şi art. 2.528 alin. (1) C. civ., deoarece la momentul întocmirii situaţiilor financiare, respectiv 31.12.2013 şi 30.06.2014, nu a avut reprezentarea unei pagube şi cu atât mai puţin nu avea cunoştinţă de persoana responsabilă de ea. Recurenta a mai afirmat că a cunoscut caracterul pretins nelegal al plăţilor doar prin intermediul raportului de control întocmit de Curtea de Conturi, ce i-a fost comunicat la 05.12.2016, şi că paguba nu a existat în reprezentarea sa a cărei voinţă este distinctă de voinţa individuală a fiecărui administrator sau director al societăţii.
Înalta Curte notează că toate aceste susţineri reprezintă trimiteri la elemente de fapt, care au fost deja analizate de instanţele de fond, prin prisma probatoriului administrat.
Astfel, reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Or, modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, ce poate fi învestită exclusiv cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.
Prin reiterarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină practic o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi un al treilea grad devolutiv.
Deşi a reclamat încălcarea normelor de drept material referitoare la momentul la care partea ar fi putut cunoaşte prejudiciul şi persoanele răspunzătoare, recurenta face trimitere doar la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond. Totodată, critica vizând aplicarea greşită a art. 155 din Legea nr. 31/1990 nu poate face obiectul analizei în această etapă procesuală, atât timp cât instanţa de apel nu a examinat cauza din perspectiva textului de lege invocat, reţinând că o astfel de critică a fost formulată cu ocazia concluziilor orale, fără a fi identificată în memoriului de apel.
Or, examinarea instanţei de recurs este limitată de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.
Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare care, de asemenea, nu constituie o reală şi autentică motivare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.
În consecinţă, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul şi va obliga recurenta, în baza art. 453 alin. (1), rap. la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., să achite onorariile de avocat suportate de intimaţii-pârâţi E. în cuantum de 11.731,73 RON, intimata-pârâtă L. în cuantum de 11.731,73 RON, intimata-pârâtă F. în cuantum de 2.663,09 RON şi de intimatul-pârât G. în cuantum de 2.663,09 RON, sume dovedite cu înscrisuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă FILIALA DE ÎNTREŢINERE ŞI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV S.A. împotriva deciziei civile nr. 43A/13.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi O., P., Q., A., D., E., L., K., J., M., F., G., H. şi I..
Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimaţii-pârâţi E. a sumei de 11.731,73 RON, L. a sumei de 11.731,73 RON, F. a sumei de 2.663,09 RON şi G. a sumei de 2.663,09 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2023.