Nullity of cassation appeal for mischaracterizing factual re-evaluation as legal error in unfair competition litigation

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă la data de 20.06.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să constate că pârâţii au săvârşit acte de concurenţă neloială împotriva reclamantei, să dispună încetarea şi interzicerea săvârşirii pe viitor a acestor acte, precum şi a oricăror alte acte contrare uzanţelor comerciale cinstite de natură să creeze un prejudiciu material şi de imagine reclamantei; să interzică pârâţilor să folosească în scopul prestării de servicii în vederea obţinerii de foloase materiale pentru ei însăşi sau pentru persoana juridică D. S.R.L. datele şi informaţiile pe care le-au obţinut de la reclamantă în cadrul funcţiei deţinute anterior de cei doi pârâţi persoane fizice; a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor de 269.400 RON, cu titlu de daune materiale şi de 6.000 RON, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1868/18.12.2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de câte 3.000 RON pentru fiecare pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 147/01.10.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 528/31.05.2022, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 3.000 RON, către fiecare pârât, în fond şi de 2.500 RON, către pârâtul C., în apel.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 311/22.11.2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul, a anulat sentinţa civilă apelată şi, în rejudecare, a respins acţiunea; a obligat reclamanta la plata sumelor de 2.000 RON către intimatul C. şi de 4.000 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, recurenta a susţinut că instanţa de apel a constatat în mod nelegal că nu sunt îndeplinite exigenţele art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 11/1991, respingând astfel acţiunea.

Recurenta a invocat nelegalitatea hotărârii, argumentând că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 11/1991; în acest sens, a subliniat circumstanţele de fapt în ceea ce îi priveşte pe cei doi pârâţi, persoane fizice: unul dintre aceştia a fost instruit profesional de către reclamantă în perioada 2007-2014, iar celălalt şi-a înfiinţat o societate cu acelaşi obiect de activitate al recurentei, în timp ce încă era angajatul acesteia.

Recurenta a evidenţiat faptul că intimaţii au preluat nelegal baza de date cu clienţii săi, ceea ce a condus la migrarea unui număr semnificativ de clienţi către noua societate înfiinţată; de altfel, raportul de expertiză efectuat în cauză a arătat că 1.219 clienţi ai recurentei nu au mai utilizat serviciile de verificare tehnică în perioada 01.01.2015-31.12.2019, aceştia figurând în evidenţa D. S.R.L., cu o valoare totală a serviciilor pierdute de 63.130 RON. În plus, raportul de expertiză a constatat pierderea a 8.543 de clienţi în aceiaşi perioadă.

În raport cu aceste aspecte factuale, recurenta a argumentat că demersul său este justificat de deturnarea clientelei prin folosirea de către pârâtul B. a legăturilor stabilite în cadrul funcţiei pe care o deţinea la societatea recurentă.

Potrivit recurentei, curtea de apel a constatat în mod nelegal că nu poate reţine desfăşurarea de către pârâţi a unor acte de concurenţă neloială, în condiţiile în care întregul material probator demonstrează deturnarea clientelei în sensul prevăzut de Legea nr. 11/1991, nefiind vorba de o atragere legitimă a clientelei unei alte societăţi prin mijloace oneste. Dimpotrivă, preluarea clientelei a fost realizată prin acte nelegale, care contravin uzanţelor cinstite şi principiului bunei-credinţe.

Recurenta a evidenţiat şi comportamentul necorespunzător al pârâtului B., care, în timp ce era angajat al societăţii recurente, şi-a înfiinţat propria societate cu acelaşi obiect de activitate, a recrutat personalul angajat al recurentei şi a deturnat clientela acesteia. De asemenea, a subliniat rolul pârâtului C., care, în calitate de tehnician electromecanic, a redirecţionat o parte dintre clienţii societăţii recurente către noua societate înfiinţată, evidenţiind că aceste acţiuni constituie acte de concurenţă neloială.

În continuare, recurenta a detaliat modul de operare al celor doi pârâţi în cadrul noii societăţi; a arătat că unul dintre pârâţi contacta clienţii recurentei cu câteva săptămâni înainte de expirarea verificărilor ISCIR, pretinzând că va efectua verificările tehnice în numele societăţii recurente, în timp ce celălalt pârât se deplasa pe teren pentru verificarea centralelor; de asemenea, recurenta a detaliat cum cei doi pârâţi foloseau numele societăţii recurente în întocmirea rapoartelor de verificare şi cum induceau în eroare clienţii.

În considerarea acestor aspecte, recurenta a susţinut că intenţia şi scopul real al înfiinţării societăţii au fost acapararea nelegală a clienţilor săi, prin practici care încalcă uzanţele cinstite şi principiul bunei-credinţe, ceea ce a cauzat pagube materiale şi morale.

Contestând concluzia curţii de apel conform căreia pârâţii nu aveau obligaţia contractuală de a fi angajaţi exclusivi ai recurentei sau de a nu lucra la un alt angajator similar, recurenta a subliniat că actele de concurenţă neloială nu necesită existenţa unei clauze de exclusivitate. Recurenta a argumentat că art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 11/1991 nu impune o astfel de limitare şi că fapta unui fost salariat de a folosi informaţii obţinute în cadrul fostului loc de muncă poate constitui un act de concurenţă neloială, chiar şi în absenţa unei clauze de neconcurenţă, contrar concluziei instanţei de apel.

În concluzie, recurenta a afirmat că instanţa de apel a greşit constatând că pârâţii nu au desfăşurat acte de concurenţă neloială, în condiţiile în care sunt îndeplinite toate elementele specifice referitoare la fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

În continuare, după prezentarea unor aspecte de ordin teoretic, a susţinut că obligarea pârâţilor la plata daunelor morale ar reprezenta o justă compensare pentru încălcarea dreptului său de a desfăşura activităţi comerciale în condiţii de concurenţă loială. Astfel, a arătat că faptele ilicite ale pârâţilor au afectat serios dreptul recurentei de a-şi desfăşura activitatea comercială în mod corect, ceea ce a dus la pierderea clienţilor, scăderea cifrei de afaceri şi afectarea imaginii publice. De asemenea, e evidenţiat existenţa unui prejudiciu cert, demonstrat prin expertiza efectuată în cauză.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 11.05.2023, intimatul-pârât C. a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 18.05.2023, intimatul-pârât B. a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului; în subsidiar, a solicitat respingere recursului ca nefondat.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, în timp ce, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi act normativ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, autoarea căii de atac şi-a întemeiat demersul judiciar în această etapă procesuală pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi recurenta invocă încălcarea şi aplicarea greşită a art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 11/1991, argumentele sale vizează, în realitate, modul în care instanţa de apel a analizat cauza în ceea ce priveşte acţiunea de constatare a existenţei concurenţei neloiale şi a daunelor solicitate, în raport cu prejudiciul suferit, probatoriul administrat şi situaţia de fapt. Opinia recurentei este că instanţa de apel a apreciat eronat, considerând că nu există acte de concurenţă neloială din partea pârâţilor, deşi probele administrate demonstrează clar deturnarea clientelei, scăderea cifrei de afaceri şi afectarea imaginii publice. Pe aceiaşi premisă este construită şi critica referitoare la neacordarea daunelor solicitate, prin care se subliniază fapta ilicită a pârâţilor, vinovăţia, existenţa prejudiciului şi legătura de cauzalitate, în argumentarea căreia sunt prezentate circumstanţe factuale.

Aşadar, autoarea recursului atacă decizia curţii de apel, reiterând situaţia de fapt referitoare la presupusele acte de concurenţă neloială făcute de pârâţi, prin care urmăreşte ca reevaluarea acestei situaţii de fapt să conducă la admiterea acţiunii.

Contrar finalităţii demersului judiciar al recurentei, instanţa de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor, cu consecinţa reevaluării cadrului factual al litigiului, din moment ce instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, este suverană atât în a dispune asupra oportunităţii probelor, din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, cât şi în a aprecia probatoriul administrat.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte conchide că niciuna dintre criticile recurentei nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi constată incidentă sancţiunea nulităţii recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, situaţie care, deopotrivă, încalcă exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În consecinţă, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul şi va obliga recurenta, în baza art. 453 alin. (1), rap. la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., să achite onorariile de avocat suportate de intimata-pârâtă D. S.R.L., în cuantum de 7.140 RON, şi de intimatul-pârât C., în cuantum de 3.000 RON, sume dovedite cu înscrisuri. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 311/22.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. S.R.L., C. şi B..

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă D. S.R.L. a sumei de 7.140 RON şi către intimatul-pârât C. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2023.