Pension recalculation: Inadmissibility of revision based on rulings issued via appeal in the interest of the law

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a contestat decizia nr. 227578/09.05.2022, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu valorificarea veniturilor realizate în acord global menţionate în adeverinţa nr. x/08.07.2013, eliberată de S.C. B. S.A.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5909 din 28 septembrie 2022, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Prin decizia nr. 4196/2023 din 12 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 5909/28.09.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Împotriva acestei decizii, la data de 6 octombrie 2023, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că aceasta este netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că instanţa de apel avea de soluţionat un apel împotriva sentinţei civile nr. 5909 din 28 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ca urmare a respingerii valorificării acordului global, pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări.

CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, prin decizia nr. 227578/09.05.2022, a respins valorificarea acordului global din adeverinţa nr. 634/08.07 2023, depusă la dosar în original.

Revizuentul a susţinut faptul că instanţele anterioare (de fond şi de apel), au neglijat, prin neadevăruri, deciziile obligatorii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi legi organice, respectiv decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, O.U.G. nr. 4/2005, devenită, ulterior, lege organică.

Pentru argumentele prezentate în scris, revizuentul a solicitat anularea (casarea) deciziei nr. 4196/2023 din 12 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul civil nr. x/2023, urmând ca instanţa să dispună obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu valorificarea acordului global din adeverinţa nr. x/08.07.2013, eliberată de S.C. B. S.A. Ploieşti din perioada 1963 - 1968, începând cu data de 1 mai 2022. Sumele restante se vor actualiza, cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculată până la momentul plăţii efective.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (3), raportat la art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege (art. 509-513 din C. proc. civ.).

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (temeiul de drept pe care a fost întemeiată prezenta cerere de revizuire), "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire are ca finalitate protejarea autorităţii de lucru judecat decurgând din hotărâri judecătoreşti rămase definitive.

Decizia nr. 19/2011 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (dosar nr. x/2011) şi Decizia nr. 19/2012 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (dosar nr. x/2012), indicate de revizuent, a căror autoritate de lucru judecat a fost încălcată prin decizia pronunţată în apel (decizia nr. 4196/2023 din 12 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale), sunt hotărâri pronunţate de instanţa supremă în cadrul unui recurs în interesul legii.

Potrivit art. 514 şi următoarele din C. proc. civ., recursul în interesul legii este un mecanism de unificare a practicii judiciare, prin intermediul căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie lămureşte probleme de drept soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti, a căror dezlegare este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Astfel, Decizia nr. 19/2011 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 22.11.2011, a fost pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, constituit conform dispoziţiilor art. 3306 alin. (2) din C. proc. civ., modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, precum şi ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Decizia nr. 19/2012 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova, ce au format obiectul dosarului nr. x/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 23.01.2013, a fost pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, constituit conform dispoziţiilor art. 330 6 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, Decizia RIL nr. 19/2011, respectiv Decizia RIL nr. 19/2012 nu sunt hotărâri/decizii definitive, pronunţate în calea extraordinară de atac a recursului, conform competenţei prevăzute de art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., ci sunt decizii pronunţate în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare/recurs în interesul legii, obligatorii, aplicabile cauzelor similare care urmează a se înregistra pe rolul instanţelor judecătoreşti, precum şi celor aflate pe rolul instanţelor la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, având în vedere că hotărârile a căror autoritate de lucru judecat se pretinde că a fost încălcată prin decizia nr. 4196/2023 din 12 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, sunt decizii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Se cuvine a fi menţionat că revizuirea pentru hotărâri contradictorii presupune recunoaşterea preminenţei chestiunii litigioase rezolvate, prin autoritatea de lucru judecat a hotărârii care o tranşează. Această hotărâre vizează, în toate cazurile, o situaţie juridică particulară, într-un raport juridic determinat. Nu au această valenţă hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedurile de asigurare a unei practici unitare, care, deşi au ataşat atributul obligativităţii, sunt generate de nevoia de interpretare unitară a legii şi nu rezolvă o situaţie litigioasă determinată, ci una generală; de aceea, a invoca o astfel de decizie cu valenţa determinată de revizuent excedează sensul şi limitele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuentul A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4196/2023 din 12 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.