Judicial stamp tax exemption for insolvent debtors: challenges to tax determination barred from appeal and cassation

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamanta Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Natională de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.753.400 RON reprezentând contravaloarea profitului nerealizat ca urmare a neintroducerii vagoanelor ce formează obiectul contractului de reparaţii periodice nr. V 3.7/77/18.01.2016, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 3.134.250 RON aferente profitului nerealizat calculat până la data de 14.12.2021, cât şi în continuarea, până la plata efectivă şi integrală a debitului, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.324.919,19 RON cu titlu de daune, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1387 din 10 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia netimbrării.

A anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A. prin administrator A. şi prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., ca netimbrată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a constatat că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta a formulat cererea de reexaminare, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 09.05.2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021

S-a reţinut, în esenţă, că reclamanta a invocat, în susţinerea respingerii excepţiei de netimbrare, prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, precizând că cererea a fost formulată de administratorul special al unei societăţi aflată în procedura de reorganizare, care poate formula acţiuni în numele debitoarei, şi a fost şi însuşită de către administratorul judiciar desemnat.

Instanţa a apreciat că astfel de alegaţii constituie argumente în susţinerea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, alegaţii ce au fost formulate deja în cadrul cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 09.05.2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021

Astfel, s-a reţinut că această încheiere beneficiază de autoritate de lucru judecat şi instanţa învestită cu judecarea excepţiei de netimbrare nu poate face o nouă analiză a aspectelor ce au fost deja tranşate, fiind inadmisibilă erijarea prezentului judecător într-o instanţă de control judiciar a încheierii menţionate.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Grup Transport Feroviar S.A., prin administrator A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în totalitate a sentinţei civile apelate în sensul respingerii excepţiei netimbrării şi trimiterea cauzei spre o justă şi echitabilă continuare a soluţionării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., prin administrator A., împotriva sentinţei civile nr. 1387 din 10 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A..

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În motivare, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, redând considerente ale deciziei atacate, societatea recurentă a susţinut, în esenţă, că este sub incidenţa Legii nr. 85/2006, fiind în reorganizare judiciară, având administrator special cu drept de administrare. Pentru dovedirea acestora, precizează că a depus: certificatul constatator emis de către Oficiul Registru Comerţului Bucureşti din care rezultă faptul că societatea este sub influenta legii insolvenţei, extras de pe portalul instanţelor de judecată din care rezultă faptul că aceasta este supusă legii insolvenţei, fiind în reorganizare judiciară, sentinţa civilă nr. 10773 din data de 10.12.2013 prin care s-a deschis procedura insolventei împotriva societăţii recurente.

Un argument foarte important în soluţionarea prezentei cauze, arată recurenta, este reprezentat de faptul că, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, administratorul judiciar B. a formulat cerere de reexaminare prin care a certificat cele învederate de societatea recurentă prin administrator special şi, totodată, şi-a însuşit cererea de chemare în judecată, motive pe care nici instanţa de control judiciar şi nici instanţa de fond nu le-au analizat. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au menţionat că cererea de reexaminare a fost formulată şi de către administratorul judiciar B..

Astfel, consideră că, prin aceasta, instanţa de judecată a încălcat regulile de procedura privind citarea în cauză, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de control judiciar, a administratorului judiciar B., ceea ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Apreciază ca fiind nelegală reţinerea instanţei de apel, în sensul că "singura cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, partea nemaiputând să aducă critici cu privire la caracterul timbrabil sau nu al cererii ulterior soluţionării cererii de reexaminare pe calea apărărilor la excepţia netimbrării sau a apelului", întrucât societatea recurentă a formulat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, fiind îndeplinite toate condiţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Subliniază că a solicitat respingerea excepţiei lipsei achitării taxei judiciare de timbru prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 77 din legea insolvenţei aplicabilă în prezenta cauză, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru fiind formulată şi de administratorul judiciar, cel care şi-a însuşit cererea de chemare în judecată.

Susţine că, în situaţia sa, administratorul special este cel care administrează societatea, iniţiază toate plăţile, promovează toate acţiunile în justiţie în vederea recuperării creanţelor, administratorul judiciar având obligaţia doar de a supraveghea activitatea desfăşurată de societate, în acest sens fiind pronunţată de către judecătorul sindic încheierea din data de 27.06.2014 din cadrul dosarului nr. x/2013 În susţinerea celor relatate solicită a se avea în vedere şi prevederile art. 49 alin. (1) lit. a), art. 18 alin. (2) lit. e) Legea nr. 85/2006 - legea insolvenţei.

Mai mult, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanţele de judecată chemate să soluţioneze cauza aveau obligaţia de a afla adevărul şi de a aplica dispoziţiile legale incidente în cauză, art. 77 din Legea nr. 85/2006, şi nu de a indica soluţia greşită din dosarul nr. x/2021, dosar ce s-a soluţionat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, fără cercetări din partea instanţei de judecată.

Prin urmare, nicio instanţa de judecată nu poate nega situaţia juridică a societăţii recurente şi nu poate eluda dispoziţiile legale imperative, art. 77 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că o societate în insolvenţă care introduce acţiuni în pretenţii pentru recuperarea creanţelor este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Concluzionând, decizia civilă recurată este nelegală, întrucât instanţa a încălcat normele de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, art. 33 şi 39 din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar nu s-au pronunţat cu privire la cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi cu privire la cererea de însuşire a cererii de chemare în judecată, ambele formulate de către administratorul judiciar, motive invocate de societatea recurentă însă neanalizate în ambele hotărâri, aspecte ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii primei instanţe învestite câtă vreme societatea recurentă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimata-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de împrejurarea că, ulterior anulării cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, recurenta a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi solicitând aceleaşi sume ca fiind datorate în baza aceluiaşi contract.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 458 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia lipsei de interes a prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din acelaşi cod.

În speţă, obiectul recursului îl reprezintă decizia civilă nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost menţinută soluţia de anulare ca netimbrată a acţiunii formulate de reclamanta GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A..

În acest context, se constată că subzistă interesul recurentei-reclamante în promovarea prezentului recurs, fiind lipsite de relevanţă susţinerile intimatei-pârâte referitoare la împrejurarea că recurenta a formulat, atât prin administratorul special, cât şi prin lichidatorul judiciar B., o nouă cerere de chemare în judecată, având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi solicitând aceleaşi sume ca fiind datorate în baza aceluiaşi contract, în condiţiile în care litigiul de faţă a purtat doar asupra excepţiei netimbrării acţiunii formulate, iar nu asupra fondului pricinii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se reţine că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta a susţinut, în esenţă, că împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, administratorul judiciar B. a formulat cerere de reexaminare şi, totodată, şi-a însuşit cererea de chemare în judecată, însă nici instanţa de fond şi nici instanţa de control judiciar nu au analizat aceste aspecte şi nu au dispus citarea în cauză a administratorului judiciar, astfel încât au încălcat regulile de procedură privind citarea în cauză.

Se impune precizarea faptului că, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.:

"motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor".

Prin urmare, în conformitate cu textul legal enunţat, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul, cât şi recursul, sunt exercitate de aceeaşi parte.

Aceasta este una dintre aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece, în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită cu o cale extraordinară de atac.

Aşa fiind, susţinerea recurentei vizând lipsa citării administratorului judiciar în primă instanţă, omisso medio, direct în recurs, fără să fi constituit motiv de apel, este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, se constată că nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel, societatea reclamantă prin administratorul special A. (cel care a promovat acţiunea şi a declarat căile de atac), nu a solicitat ca instanţa să dispună citarea în cauză a administratorului judiciar, şi, mai mult, a fost reprezentată inclusiv la termenul de judecată la care s-a soluţionat apelul prin reprezentant convenţional, care a pus concluzii, aspect ce rezultă şi din practicaua deciziei recurate.

Totodată, instanţa de apel a respectat exigenţele motivării unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., aşa încât nu poate fi reţinută nici incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel cum pretinde recurenta.

Criticile în sensul că instanţa de fond şi instanţa de control judiciar nu s-au pronunţat cu privire la cererea de reexaminare a taxei de timbru şi cu privire la cererea de însuşire a cererii de chemare în judecată, cereri formulate de administratorul judiciar, nu susţin nemotivarea hotărârii, în condiţiile în care instanţa de apel a examinat în concret problema de drept supusă judecăţii.

Astfel, argumentat şi legal motivat, instanţa de apel a reţinut cu justeţe ca fiind legală soluţia primei instanţe de anulare ca netimbrată a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care singura cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, în speţă aceasta fiind respinsă prin încheierea din 9 mai 2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021, partea nemaiputând să aducă critici cu privire la caracterul timbrabil sau nu al cererii ulterior soluţionării cererii de reexaminare pe calea apărărilor la excepţia netimbrării sau a apelului.

S-a reţinut corect că această interpretare rezultă şi din Decizia nr. 7/2014, arătându-se că, deşi această decizie vizează Legea nr. 146/1997, pentru identitate de raţiune se aplică şi textului similar din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, nu se poate face abstracţie de cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Înalta Curte subliniază că prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt similare celor ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acest din urmă act normativ înlocuind şi abrogând Legea nr. 146/1997. Ambele texte de lege prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă.

Astfel, decizia nr. 7/2014, dată în interesul legii, deşi face referire la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, continuă să îşi producă efectele, întrucât O.U.G. nr. 80/2013 reia vechea reglementare în art. 39 privind cererea de reexaminare, fiind pe deplin incidente dispoziţiile art. 518 C. proc. civ.

Privitor la posibilitatea ca partea să aducă, în calea de atac, critici referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, s-a reţinut expres în decizia evocată că "limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie."

Conchizând, instanţa supremă reţine că toate argumentele referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 puteau fi deduse judecăţii instanţei doar pe calea reexaminării modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, acestea neputând fi primite pe calea apelului sau pe calea recursului de faţă, iar în speţă, problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată a fost analizată în cadrul acestui demers, cererea de reexaminare fiind respinsă prin încheierea din 9 mai 2022.

Aşa fiind se constată că nu este incident nici motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă face menţiunea că dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt norme de drept material, ci de drept procesual, întrucât reglementează o condiţie de formă extrinsecă pe care trebuie să o îndeplinească cererile de chemare în judecată şi cele pentru exercitarea căilor de atac, astfel că susţinerile privind încălcarea art. 33 şi 39 din O.U.G. nr. 80/2013 au fost analizate nu subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum a solicitat recurenta-reclamantă, ci din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile fiind, însă, nefondate.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A., împotriva deciziei civile nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A. împotriva deciziei civile nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.