Revision for res judicata: applicability of positive vs. negative effect under pre-2019 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La 07.12.2018, contestatorul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava, secţia Civilă sub nr. x/2018 o contestaţie la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 al B. în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1854/27.04.2021, Judecătoria Suceava, secţia Civilă a respins ca nefondată contestaţia la executare şi a obligat contestatorul la plata către intimat a sumei totale de 3.765 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 1858/29.12.2021, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată şi, în rejudecare, a admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 al B..

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentând că este potrivnică sentinţei civile nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 625/17.05.2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe, în considerarea Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 16/26.06.2021.

Prin decizia nr. 1151/25.10.2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, a anulat decizia nr. 1858/29.12.2021 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe; a obligat intimatul să plătească revizuentului suma de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Recurentul a evidenţiat dispozitivul sentinţei civile nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, subliniind că a pus în executare hotărârile în concordanţă cu dispozitivul şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, în special O.U.G. nr. 57/2015.

În continuare, a argumentat că intimatul, nemulţumit de cuantumul primit, s-a adresat executorului judecătoresc şi, în baza calcului efectuat de către un expert extrajudiciar cu ignorarea art. 8 alin. (2) O.U.G. nr. 57/2015, a procedat la executarea silită a recurentului, motiv pentru care a formulat contestaţie la executare, care a fost admisă.

Referitor la admiterea revizuirii pentru nerespectarea autorităţii de lucru judecat, recurentul a subliniat că nu există două hotărâri potrivnice şi nici tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, deoarece primul dosar are ca obiect "drepturi băneşti", iar al doilea "contestaţie la executare"; de asemenea, hotărârile nu sunt contradictorii: prima stabileşte obligaţia recurentului de a plăti drepturi băneşti, iar a doua confirmă că executarea iniţială a fost conformă cu dispoziţiile instanţei şi legislaţia aplicabilă.

În final, recurentul a subliniat că din dispozitivul sentinţei civile nr. 545/2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă reiese clar dreptul acordat şi numărul de solde acordate, şi nicidecum modul de calcul sau obligaţia de înlăturare a aplicării art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. De altfel, a afirmat că hotărârile ataşate pot constitui practică judiciară.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.01.2023, intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 10.02.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; toate părţile şi-au exprimat punctul de vedere.

Prin încheierea din 25.05.2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul şi a stabilit termen pentru astăzi, în vederea soluţionării.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din actele dosarului, autorul revizuirii a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat atât din perspectiva efectului pozitiv, cât şi a celui negativ al sentinţei civile nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2017, solicitând anularea deciziei nr. 1858/29.12.2021 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, dată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 430 şi art. 431 C. proc. civ.

Examenul deciziei recurate relevă faptul că instanţa învestită cu cererea de revizuire a plecat de la premisa că în cauză erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate, subliniind că revizuentul a invocat existenţa unor hotărâri potrivnice pronunţate în aceeaşi cauză, situaţie care se încadrează în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi că cercetarea contradictorialităţii ţine de temeinicia revizuirii şi nu de admisibilitatea acesteia, context în care a respins excepţia inadmisibilităţii revizuirii invocată de intimat. Pe fondul cererii, instanţa a concluzionat că există două hotărâri potrivnice, prin care s-a statuat diferit asupra bazei de calcul pentru ajutorul prevăzut de art. 20 din Legea nr. 284/2010, contrar prevederilor legale, motiv pentru care a valorificat efectul pozitiv al dezlegărilor date prin hotărârea anterioară, a admis revizuirea, a anulat decizia civilă nr. 1858/29.12.2021 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul susţine că decizia curţii de apel de admitere a revizuirii pentru nerespectarea autorităţii de lucru judecat este nelegală, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, neexistând două hotărâri potrivnice şi nici tripla identitate de obiect, părţi şi cauză. În acest sens, argumentează că primul dosar are ca obiect "drepturi băneşti", iar al doilea "contestaţie la executare", şi că hotărârile indicate nu sunt contradictorii, întrucât prima hotărâre obligă recurentul să plătească intimatului drepturile băneşti, iar a doua confirmă că executarea iniţială a fost conformă cu dispoziţiile instanţei şi legislaţia aplicabilă.

Posibilitatea instanţei de recurs de a invoca din oficiu motive de casare de ordine publică este conferită prin reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (3) C. proc. civ., conform căreia motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

Incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, rezidă în încălcarea prevederilor art. 24 şi art. 27 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că data începerii procesului în faţa primei instanţe, în care a fost pronunţată decizia ce face obiectul cererii de revizuire, este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În raport cu această dată, 07.12.2018, normele C. proc. civ. aplicabile în speţă sunt cele în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074/18.12.2018; prin urmare, nu sunt incidente prevederile privind extinderea motivului de revizuire privitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul încălcării autorităţii lucrului judecat din perspectiva efectului pozitiv.

Aceasta deoarece, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima, consacrată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi ea presupune tripla identitate (de părţi, obiect şi cauză); a doua, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv şi reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre aceleaşi părţi, care nu mai pot fi contrazise şi care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.

Această reglementare legală a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuţie, care constă, de regulă, în cel de a îndepărta erorile săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată. În schimb, în ipoteza hotărârilor potrivnice, legea prevede că soluţia pe care instanţa de revizuire o va pronunţa, când găseşte calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc, de altfel, pentru că în acest fel se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, se impune concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori; dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluţionat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluţie nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 - ceea ce nu este cazul, în speţă, deoarece procesul în care a fost pronunţată decizia ce face obiectul cererii de revizuire a început la 07.12.2018 -, întrucât în noua formă a Codului, inaplicabilă însă, art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanţei de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Aşadar, în speţă, autorul revizuirii ar fi putut invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ.

Ca atare, în mod greşit a fost admisă cererea de revizuire pentru presupusa încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în cuprinsul deciziei atacate, pronunţate într-o acţiune specifică etapei executării silite, au fost analizate, repectiv contestaţie la executare, după cum era de aşteptat, efectele hotărârii care reprezintă titlu executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă. În consecinţă, nemulţumirea părţii faţă de concluziile instanţei cu privire la acest aspect nu pot constitui argument relevant pentru o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât se tinde la reformarea hotărârii, neexistând premisele specifice căii extraordinare de atac de retractare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre o nouă judecată curţii de apel care, ţinând cont de considerentele obligatorii prezentate, va trebui să analizeze condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava împotriva deciziei nr. 1151/25.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2023.