Liability of administrative authority for issuing construction permits during pending land litigation and limits of bona fide builder protection

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte la data de 19.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A., încheiat între Comuna Măneciu şi S.C. Bradul Măneciu S.R.L., având ca obiect vânzarea imobilului ~ teren în suprafaţă de 10.829 mp, situat în intravilanul comunei Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punct Plai, Tarla 115, Parcela x, Nr. cadastral x, categoria de folosinţă - fâneaţă;

- rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. x aparţinând Comunei Măneciu, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pentru terenul categoria de folosinţă faneaţă în suprafaţă de 10.829 mp situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punctul Plai, tarla x, Parcela 556, 556/1 întrucât aceasta vine ca o consecinţă a desfiinţării actului juridic în baza căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

La data de 25.05.2017, pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. a solicitat admiterea cererii reconvenţionale formulate şi obligarea reclamantei-pârâte reconvenţional la plata următoarelor sume:

- suma de 11.045,58 euro, în RON, la cursul BNR din data plaţii, reprezentând preţ achitat de S.C. Bradul Măneciu S.R.L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de BNP A.;

- suma de 53.211,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pentru dobândirea proprietăţii asupra imobilului construcţie situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, judeţ Prahova, amplasat pe terenul având carte funciară provizorie 22565, T 115, P 556, 556/1 şi obţinerea autorizaţiei de construire, în valoare reactualizată la data plăţii;

- suma de 241.574 RON, la care se adaugă TVA în cuantum de 19%, reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei realizată de S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pe terenul pretins de reclamantă pentru reintrare în proprietatea sa;

- obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1009 din 18 septembrie 2018, pronunţată de către Judecătoria Vălenii de Munte, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vălenii de Munte, invocată de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.11.2018.

Prin sentinţa nr. 458/2019 din 16 aprilie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, având ca obiect "anulare act - contract vânzare cumpărare" formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, în contradictoriu cu pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., a anulat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, jud. Prahova, încheiat între reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu, în calitate de vânzător, şi pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L., în calitate de cumpărător, a dispus rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. x aparţinând Comunei Măneciu, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare de pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. pentru terenul categoria de folosinţă faneaţă, în suprafaţă de 10829 m.p., situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punctul Plai, tarla x, Parcela 556, 556/1.

Totodată a admis, în parte, cererea reconvenţională, a obligat reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu la plata către pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. a sumei de 48.598,34 RON (echivalentul în RON al sumei de 11.045,58 Eur reprezentând contravaloarea avansului achitat de pârâta-reclamantă în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, jud. Prahova, a respins, în rest, cererea reconvenţională, ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, a dispus reducerea onorariului de avocat solicitat de pârâta-reclamantă şi a obligat reclamanta-pârâta Comuna Măneciu la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. în cuantum de 2.000 Iei, reprezentând onorariu avocat redus, respingând în rest, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. şi reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu.

Prin decizia nr. 111 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, împotriva sentinţei civile nr. 458 din data de 16 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A admis apelul declarat de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. şi în consecinţă a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind suma de 53.211,85 RON, sumă la plata căreia a fost obligată reclamanta UAT Comuna Măneciu către apelantă, precum şi la plata sumei de 3.254 RON taxă judiciară de timbru (fond + apel) şi de 4.760 RON cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată la instanţa de apel.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

Împotriva deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu.

Prin decizia nr. 242 din 4 februarie 2021. pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, a fost casată în parte decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva sentinţei civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a apelului pârâtei S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu privire la soluţia asupra capătului 2 al cererii de chemare în judecată

Prin încheierea din 11 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 242, pronunţată la 4 februarie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, în sensul că paragraful nr. 2 se va scrie şi se va citi:

"Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mâneciu şi al pârâtei S.C. Bradul Măneciu S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la soluţia asupra capătului 2 al cererii reconvenţionale".

În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 99 din 23 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. Bradul Mâneciu S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 458 din data de 16 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind suma de 53.211,85 RON şi, pe cale de consecinţă, a obligat reclamanta-pârâtă UAT Comuna Măneciu să plătească pârâtei-reclamante S.C. BRADUL MĂNECIU suma de 53.211,85 RON.

Împotriva deciziei nr. 99 din 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Ii-a Civilă, a formulat recurs reclamanta UAT Comuna Măneciu, în temeiul "art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate.

Recurenta a susţinut că este eronată reţinerea instanţei de apel potrivit căreia reclamanta-pârâtă Unitatea Administrativ-teritorială Comuna Măneciu este în culpă şi este obligată să plătească suma de 53211,85, întrucât, deşi cunoştea deficienţele hotărârii de consiliu local, cu răsfrângere directă asupra contractului de vânzare-cumpărare, a continuat totuşi procedura de emitere a autorizaţiei de construire.

După redarea prevederile art. 586, alin. (1) C. civ., recurenta a susţinut că nu este un impediment la emiterea autorizaţiei de construire existenţa litigiului asupra terenului pe care pârâta intenţionează să execute lucrări de construcţie şi faptul că acesta nu a fost notat în Cartea funciară, câtă vreme legea nu instituie o asemenea interdicţie în mod expres şi la momentul emiterii autorizaţiei de construire nu exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care să confere reclamantului vreun drept asupra imobilului.

Instanţă de apel, în pronunţarea soluţiei nu a luat în considerare dispoziţiile art. 46 alin. (4) din Ordinul MDRL nr. 839/2009 şi a apreciat că autoritatea administraţiei publice locale competente, emitentă a autorizaţiei de construire, este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa la momentul emiterii actului a unor litigii aparţinând solicitantului, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, privind imobilul - teren şi/sau construcţii -, situaţie în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepţia cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară şi este evidenţiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.

Or, din textul de lege invocat rezultă că autoritatea emitentă devine responsabilă, alături de solicitant, în ipoteza în care litigiul a fost notat în Cartea funciară, pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate unor terţi vătămaţi prin emiterea autorizaţiei de construire.

A interpreta altfel acest text de lege ar însemna a goli de conţinut normele constituţionale şi comunitare ce garantează dreptul de proprietate, fiind de neconceput ca dreptul de a dispune liber de bunul său să fie limitat sine die, până la epuizarea căilor de atac în litigiul ce poartă asupra imobilului. Textul de lege nu instituie o interdicţie de emitere a autorizaţiei de construire în ipoteza existenţei unor litigii legate de imobil, ci o cauză de nerăspundere a emitentului pentru eventualele prejudicii cauzate de existenţa litigiilor pe rolul instanţelor, la momentul emiterii autorizaţiei.

Faţă de considerentele hotărârii recurate, recurenta opinează că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente şi a apreciat trunchiat Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu referire la art. 7, alin. (9), fără a corobora aceste prevederi legale cu cele din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009, respectiv art. 46, alin. (4).

Buna credinţă rezultată din interpretarea art. 586 C. civ., pe baza căruia şi-a întemeiat instanţa de apel soluţia, trebuia verificată şi raportat la momentul emiterii autorizaţiei de construire, la documentele care au stat la baza emiterii acesteia, printre care şi extrasul de carte funciară în care nu era evidenţiat litigiul asupra imobilului teren în suprafaţa de 10829 mp.

Intimata S.C. Bradul Măneciu S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, in principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a recurentei-reclamante, respectiv al semnatarului cererii de recurs, iar cu privire la recurs respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante U.A.T. Comuna Măneciu la plata cheltuielilor de judecată .

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 mai 2023, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinare, şi a fost admis în principiu recursul fiind stabilit termen pentru soluţionarea acestuia în şedinţă publică.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu criticile formulate de către recurentă şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 242 din data de 4 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 martie 2021, s-a dispus casarea parţială a deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, cauza fiind trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva sentinţei civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a apelului pârâtei S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu privire la soluţia asupra capătului 2 al cererii reconvenţionale.

Aşadar, rejudecarea apelurilor a privit exclusiv soluţia dată capătului 2 al cererii reconvenţionale, având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 53.211,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de pârâtă pentru dobândirea proprietăţii asupra imobilului construcţie situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni şi obţinerea autorizaţiei de construire, restul hotărârii dobândind autoritate de lucru judecat.

Potrivit considerentelor deciziei de recurs, instanţa de apel trebuia să analizeze, pe de o parte, calitatea de constructor de bună credinţă în legătură cu pretenţiile privind eliberarea autorizaţiei de construire, raportat la data înregistrării pe rolul Tribunalului Prahova a dosarului nr. x/2013, respectiv 03.06.2014 şi data eliberării autorizaţiei de construire, respectiv 04.10.2014, iar, pe de altă parte, să reevalueze întinderea culpei reclamantei cu privire la sumele/valorile investite de pârâtă în legătură cu obţinerea autorizaţiei de construire şi sumele cheltuite pentru achiziţia construcţiei şi terminarea lucrărilor, faţă de împrejurarea că anterior efectuării acestora, se afla înregistrat pe rolul instanţei litigiul privind anularea HCL nr. 4/2013.

În acest cadru, stabilit prin decizia de casare, şi având în vedere motivarea cererii reconvenţionale, apărările făcute, motivele invocate prin apelul pârâtei, instanţa de apel a reţinut că solicitarea acesteia din urmă s-a grefat, în egală măsură, atât pe buna sa credinţă, cât şi pe culpa reclamantei în emiterea avizelor şi a autorizaţiei de construire.

De asemenea, în ceea ce priveşte situaţia de fapt din speţă, s-a reţinut că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20.11.2012 de către Biroul Notarului Public A. din Azuga, încheiat între B., în calitate de vânzător şi pârâta-reclamantă BRADUL MĂNECIU S.R.L., în calitate de cumpărător, pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie format din fundaţie plus elevaţie şi stâlpi de beton, situat în comuna Măneciu, sat Măneciu-Ungureni, punct Plai, construcţia fiind edificată de către vânzătoare în baza autorizaţiei de construire nr. x din 11 octombrie 2002, emisă de Primăria Comunei Măneciu.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Măneciu, jud. Prahova nr. 4/18.01.2013 privind vânzarea unui teren în suprafaţă de 10829 mp, situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punct "Plai", judeţul Prahova, noul C. pen. - 22656/Măneciu, CF x, T-115, P-556, 556/1 în vederea realizării unui complex turistic, sport şi agrement, s-a aprobat vânzarea terenului în suprafaţă de 10.829 mp, situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punct "Plai", jud. Prahova, noul C. pen. - 22565/Măneciu, CF x, T-115, P-556, 556/1, în vederea realizării unui complex turistic, sport şi agrement.

În baza acestei hotărâri, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga între Comuna Măneciu, în calitate de vânzător şi pârâta-reclamantă S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L., în calitate de cumpărător, prin care pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan fâneaţă în suprafaţă de 10829 mp, situat în sat Măneciu Ungureni, pct. Plai, tarla x, parcela x, 556/1, comuna Măneciu, jud. Prahova.

Prin sentinţa nr. 1186/21.05.2015 (dosar x/2013), Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată la 3 iunie 2013, având ca obiect anularea actului emis de autorităţile publice locale formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEŢULUI PRAHOVA, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL MĂNECIU şi intervenientul S.C. BRADUL MANECIU S.R.L., şi a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local Măneciu nr. 4/18.01.2013.

Sentinţa menţionată a rămas definitivă prin Decizia nr. 2666/22.10.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în considerentele căreia s-a reţinut că vânzarea terenului s-a efectuat în mod direct către S.C. BRADUL MANECIU S.R.L., care nu putea beneficia de un drept de preempţiune, deoarece imobilul cumpărat de recurenta S.C. Bradul S.A. prin actul nr. 976 din 20 noiembrie 2012 de la B., situat pe terenul respectiv, nu constituia o construcţie finalizată în accepţiunea legii. De asemenea, s-a reţinut că în mod corect s-a apreciat că S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. nu poate fi considerată constructor de bună credinţă, fiind cumpărătorul unei construcţii nefinalizate. Consiliul Local a încălcat legea când a adoptat hotărârea în cauză, iar potrivit Legii nr. 215/2001 vânzarea trebuia să se facă în condiţiile stabilite în mod imperativ prin licitaţie publică organizată în conformitate cu legislaţia în materie dar nu în mod direct.

Pornind de la aceste statuări asupra cadrului procesual şi asupra situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dat o dezlegare greşită apelurilor deduse judecăţii.

Astfel, se observă, mai întâi, că instanţa de apel dă eficienţă autorităţii de lucru judecat a considerentelor sentinţei nr. 1186/21.05.2015 (dosar x/2013), reţinând că S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. nu poate fi considerat constructor de bună-credinţă, fiind cumpărătorul unei construcţii nefinalizate compuse din fundaţie, elevaţie şi stâlpi de beton, aşa cum rezultă din conţinutul actului de vânzare cumpărare nr. x/2012, însă, ulterior, introduce o serie de distincţii, apreciind că această constatare este valabilă numai pentru data emiterii HCL nr. 4/18.01.2013, nu şi pentru data de 12.02.2013, când a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, înscris în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 1151 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Văleni, astfel că toate acţiunile S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. s-ar circumscrie noţiunii de bună-credinţă, cel puţin până la data de 03.06.2013, când a fost introdusă acţiunea prin care PREFECTUL JUDEŢULUI PRAHOVA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MĂNECIU, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună anularea HCL nr. 4/18.01.2013.

Sub acest aspect, instanţa de apel se întemeiază pe dispoziţiile art. 586 alin. (1) C. civ., potrivit cărora autorul lucrării este de bună-credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărţii funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezultă din cartea funciară şi nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său, apreciind, din interpretarea per a contrario a acestor prevederi, că este de rea-credinţă cel care efectuează lucrarea, deşi ştie că imobilul nu-i aparţine, respectiv cel care fie nu are niciun titlu asupra imobilului, fie are un titlu ale cărui vicii îi sunt cunoscute, chiar dacă este intabulat ca proprietar în cartea funciară.

Admiţând însă că, ulterior înregistrării pe rolul Tribunalului Prahova a dosarului nr. x/2013, S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. îşi pierde buna-credinţă, putând întrevedea viciile titlului său, instanţa de apel reţine, ca temei al admiterii capătului 2 al cererii reconvenţionale şi al obligării reclamantei-pârâte UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU la plata sumei de 53211,85 RON, culpa acesteia din urmă, constând în aceea că, deşi cunoştea deficienţele imputate hotărârii de consiliu local, cu răsfrângere directă asupra contractului de vânzare-cumpărare, a continuat procedura de emitere a autorizaţiei de construire, încasând taxele aferente.

Or, aşa cum recurenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU a criticat în conţinutul recursului, instanţa de apel a reţinut culpa emitentului autorizaţiei de construcţie în legătură cu cheltuielile ocazionate de aceasta fără a se raporta la dispoziţiile legale care reglementau condiţiile de eliberare a autorizaţiei şi, mai ales, condiţiile în care autoritatea administrativ teritorială era îndrituită să refuze eliberarea autorizaţiei, aşa cum rezultă acestea din dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu referire la art. 7 alin. (9), şi ale art. 46 alin. (4) din Ordinului MDRL nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în forma în vigoare în perioada de referinţă.

De altfel, apărarea constantă formulată de reclamanta-pârâtă în legătură cu aceste pretenţii din cererea reconvenţională (întâmpinarea la cererea reconvenţională - dosar Judecătoria Vălenii de Munte, concluziile orale), a fost aceea că autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul, responsabilitatea aparţinând solicitantului, proprietar asupra imobilului, care a iniţiat şi a continuat aceste demersuri.

Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU şi va casa decizia atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată la aceeaşi curte de apel, în limitele care au fost anterior arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva deciziei nr. 99 din 23 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.