Revocation for contradictory judgments inadmissible within same proceedings and against unified practice decisions

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta BIBLOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI (BCU), obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să dispună ridicarea măsurii suspendării contractului individual de muncă al reclamantei nr. 589/21.12.2006 şi reluarea raportului de muncă în funcţia deţinută anterior, respectiv cea de director economic; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate reclamantei, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în urma raportului de muncă, ce face obiectul contractului individual de muncă nr. x/21.12.2006 (actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală calculată pentru aceste sume), pentru perioada cuprinsă între data de 7 mai 2012 şi până la momentul reîncadrării efective; obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale datorate pentru aceste venituri;

în situaţia în care se va califica comunicarea pârâtei BCU către reclamantă nr. 678/31.03.2021, primită în data de 02.04.2021, ca fiind o decizie de concediere sau de încetare de drept a contractului individual de muncă, reclamanta a menţionat că înţelege să formuleze contestaţie, solicitând anularea acesteia şi reîncadrarea pe postul deţinut anterior cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 56 alin. (2) şi art. 80 alin. (1) din Codul muncii, începând cu data suspendării până la momentul reîncadrării efective;

în situaţia în care se va aprecia că o concediere efectivă sau o încetare de drept a intervenit într-un alt moment, situat între data de 7 mai 2012 (data deciziei de suspendare a contractului individual de muncă) şi data introducerii acţiunii, fără emiterea unei decizii sau cu emiterea unei decizii, dar fără comunicarea acesteia, reclamanta a arătat că înţelege să formuleze contestaţie împotriva măsurii respective, solicitând, ca în precedent, anularea acesteia şi reîncadrarea pe postul deţinut anterior, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 56 alin. (2) şi art. 80 alin. (1) din Codul muncii, începând cu data suspendării până la momentul reîncadrării efective; a mai solicitat obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 300.000 RON, în temeiul art. 253 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, art. 1350 din C. civ.

în subsidiar, reclamanta a indicat dispoziţiile art. 1349 C. civ. coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3) din Constituţia României şi art. 39 alin. (1) lit.

e) din Codul muncii.

Pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei-pârâte A. la acoperirea prejudiciului material produs de aceasta, în valoare de 512.603,33 RON, reprezentând sumele de bani încasate de reclamanta-pârâtă şi neînregistrate în evidenţele financiar-contabile ale pârâtei.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 8366 din 6 decembrie 2021, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI, aceasta din urmă fiind obligată să emită o decizie prin care să revină asupra măsurii suspendării contractului individual de muncă al reclamantei nr. 589/21.12.2006 şi reluarea raporturilor de muncă în funcţia de director economic; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va calcula dobânda legală, începând cu data de 7 mai 2012 şi până la momentul reîncadrării efective; s-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a admis cererea reconvenţională, reclamanta-pârâtă A. fiind obligată să plătească pârâtei-reclamante BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI suma de 512.603,3 RON, cu titlu de prejudiciu material.

Prin sentinţa civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de completare dispozitiv în cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI; s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că "Obligă pârâta la plata contribuţiilor sociale aferente acestor venituri. Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat".

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia şi schimbarea hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI a formulat apel incident, prin care a solicitat să fie schimbată hotărârea apelată, respectiv pe cale de excepţie să fie admisă excepţia tardivităţii cererii de completare a sentinţei civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti; a mai solicitat să fie admisă excepţia nulităţii cererii privind obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale pentru lipsa obiectului şi a motivelor de fapt şi să fie admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata contribuţiilor sociale şi respingerea acesteia ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

La primul termen de judecată stabilit în apel, apelanta-reclamantă A. a depus la dosar un înscris, prin care a adus la cunoştinţa instanţei faptul că îşi retrage apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 717/2023 din 7 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a luat act de renunţarea apelantei-reclamante A. la judecarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi s-a respins apelul incident formulat de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI, ca rămas fără efect.

Prin decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă împotriva încheierilor de şedinţă din 6 septembrie 2021 şi 1 noiembrie 2021; s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă împotriva încheierii de şedinţă din 6 septembrie 2021 şi, în consecinţă, s-a schimbat, în parte, încheierea atacată, în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 şi data reîncadrării efective; de asemenea, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei nr. x din 31 martie 2021 şi a cererii de anulare a prezumtivelor măsuri de concediere sau de încetare de drept intervenite în perioada cuprinsă între 7 mai 2012 până la data pronunţării hotărârii, ca inadmisibile şi, pe cale de consecinţă, s-au respins, ca inadmisibile, aceste capete de cerere; s-a menţinut în rest încheierea de şedinţă din 6 septembrie 2021. Prin aceeaşi decizie, s-au admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" împotriva sentinţei civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021; s-a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că s-au respins pretenţiile reclamantei-pârâte privind plata despăgubirilor, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 până la momentul reîncadrării efective, ca prescrise; s-a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă; a fost menţinută în rest hotărârea primei instanţei.

La data de 9 iunie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat anularea în parte a acestei decizii, în ceea ce priveşte respingerea cererii revizuentei de obligare a intimatei la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 şi până la reîncadrarea efectivă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, faţă de încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Sub un prim aspect, revizuenta consideră că decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023 încalcă autoritatea de lucru judecat şi este potrivnică deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosar nr. x/2021) şi sentinţei civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosar nr. x/2021), prin care a fost soluţionată cererea de completare dispozitiv, aceasta din urmă rămânând definitivă la momentul pronunţării deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În al doilea rând, revizuenta apreciază că decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023 încalcă autoritatea de lucru judecat şi este potrivnică Deciziei nr. 19/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, a arătat că soluţia cuprinsă în sentinţa civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ambele pronunţate anterior deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, este în sensul că intimata BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" a fost obligată la plata contribuţiilor sociale aferente despăgubirilor acordate, despăgubiri ce reprezintă echivalentul salariilor şi celorlalte drepturi de natură salarială, începând cu data de 7 mai 2012 şi până la reîncadrarea efectivă.

Revizuenta a susţinut faptul că este admisibilă calea de atac exercitată, având în vedere prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 430 şi art. 431 alin. (2) din acelaşi cod.

Prin decizia nr. 717/07.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 430 alin. (1) şi art. 430 alin. (4) s-a definitivat autoritatea de lucru judecat a dispozitivului şi considerentelor sentinţei civile nr. 2662/18.04.2022, în ceea ce priveşte obligaţia de plată a contribuţiilor aferente despăgubirilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obligaţia de plată a contribuţiilor este intrinsecă obligaţiei de plată a drepturilor salariale.

Prin decizia civilă nr. 2831/11.05.2023 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, reţinându-se ca prescrise inclusiv acele părţi ale despăgubirilor, ce constituie contribuţiile sociale la care se referă această primă decizie şi sentinţa pe care o definitivează. În plus, cea de-a doua hotărâre, face imposibilă executarea celei dintâi, întrucât există prevederi legale care stabilesc că declararea şi plata contribuţiilor este ulterioară efectuării plăţii veniturilor.

Astfel, cele două hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 717/07.02.2023 (dosar nr. x/2021) şi decizia civilă nr. 2831/11.05.2023 sunt potrivnice pentru motivele arătate pe larg la punctul I.1 din cererea de revizuire.

Pentru aceleaşi motive, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri, respectiv efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Revizuenta a menţionat că, deşi cele două cereri, pentru plata despăgubirilor şi a contribuţiilor, au fost iniţial solicitate în cadrul aceleiaşi acţiuni, ele au fost soluţionate prin sentinţe distincte şi în mod definitiv în dosare distincte, prin decizii diferite, cea prin care s-a stabilit soluţia pentru contribuţii fiind prima soluţionată şi prima care a dobândit astfel în mod definitiv autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, deşi privind datele speţei strict din punctul de vedere al dreptului substanţial, s-ar putea invoca faptul că aceste contribuţii ar trebui să urmeze soarta procesuală a despăgubirilor, în condiţiile în care asupra lor s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, această hotărâre trebuie respectată.

În accepţiunea revizuentei, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. subzistă pentru această primă hotărâre şi s-ar fi impus a fi respectat la pronunţarea celei de-a doua decizii, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarea căii de atac a prezentat argumente referitoare la admisibilitatea revizuirii formulate în baza acestui text de lege raportat la contrarietatea faţă de hotărâri judecătoreşti, prin care s-au soluţionat recursuri in interesul legii, respectiv dezlegări ale unor chestiuni prealabile.

Astfel, a arătat că hotărârea judecătorească, respectiv decizia prin care se soluţionează un recurs în interesul legii, conform art. 514 şi urm. din C. proc. civ. are menirea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele. Conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial.

Hotărârea judecătorească, respectiv decizia prin care se soluţionează sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept este menită să dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept noi, conform art. 519 şi următoarele din C. proc. civ.. Conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ambele tipuri de decizii îşi încetează aplicabilitatea, conform art. 518 din C. proc. civ. la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.

Condiţiile impuse de textul legal, respectiv de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privesc existenţa unor hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat.

Referitor la calitatea de hotărâri judecătoreşti a deciziilor pronunţate în temeiul art. 517 şi art. 521 din C. proc. civ., revizuenta a apreciat că nu poate fi contestată, nici faptul că acestea au fost pronunţate de instanţe de grade diferite.

C. proc. civ. reglementează expres forţa obligatorie a ambelor tipuri de decizii, relevant pentru aprecierea aplicabilităţii prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind dacă acestea se bucură şi de autoritate de lucru judecat sau nu.

Revizuenta consideră că interpretarea corectă este în sensul că autoritatea de lucru judecat, în cazul acestor hotărâri este inclusă în forţa lor obligatorie, în considerarea principiului qui potest plus potest minus, dar şi din interpretarea normelor legale aplicabile şi a scopului declarat al acestora de unificare a practicii judiciare.

În acelaşi sens pare să indice şi reglementarea de la art. 518 din C. proc. civ., care conferă autoritate de lucru judecat, respectiv forţă obligatorie acestor hotărâri şi faţă de instanţa emitentă, singura modalitate reglementată de încetare a aplicabilităţii lor fiind prin modificarea, abrogarea sau constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În raport de susţinerile revizuentei care a indicat ca hotărâre cu autoritate de lucru judecat, contradictorie celei atacate, hotărârea instanţei de fond, pronunţată în soluţionarea cererii de completare dispozitiv, în acelaşi dosar, Înalta Curte reţine că invocarea motivului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;

- să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu care însă a fost purtat de două ori, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, în ipoteza invocării efectul negativ al autorităţii de lucru judecat sau, să fie vorba despre litigii purtate între aceleaşi părţi, în cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat dobândit de prima hotărâre judecătorească pronunţată între aceste părţi şi rămasă definitivă.

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat;

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că, prin cererea formulată, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, revizuenta susţinând faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat şi este potrivnică deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosar nr. x/2021) şi sentinţei civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosar nr. x/2021), prin care a fost soluţionată cererea de completare dispozitiv. A menţionat că sentinţa civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a rămas definitivă la momentul pronunţării deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Se observă că, prin sentinţa civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de completare dispozitiv în cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREŞTI; s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că "Obligă pârâta la plata contribuţiilor sociale aferente acestor venituri. Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat".

Prin decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-au admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" împotriva sentinţei civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021; s-a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că s-au respins pretenţiile reclamantei-pârâte privind plata despăgubirilor, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 până la momentul reîncadrării efective, ca prescrise; s-a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă; a fost menţinută în rest hotărârea primei instanţei.

Prin urmare, se reţine că ambele hotărâri - atât hotărârea supusă revizuirii, cât şi cea faţă de care se pretinde contrarietatea - sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, în faze procesuale diferite.

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu are în vedere situaţia pronunţării a două hotărâri, în acelaşi proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere întrunirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluţionate în două dosare separate, în aşa fel încât soluţionarea celei de-a doua a adus atingere autorităţii de lucru judecat a soluţiei pronunţate în prima.

În speţă, această cerinţă nu este îndeplinită, revizuenta A. susţinând contrarietatea deciziei definitive a instanţei de apel (decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021), în raport cu sentinţa pronunţată în fond de prima instanţă în unul şi acelaşi litigiu şi acelaşi dosar (sentinţa civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost soluţionată cererea de completare dispozitiv).

O asemenea ipoteză nu conturează o contrarietate a două hotărâri definitive pronunţate în litigii diferite, ci este consecinţa reformării hotărârii primei instanţe de către instanţa de apel, în unul şi acelaşi litigiu, fiind de esenţa căii de atac a apelului ca instanţa de apel să poată schimba, în tot sau în parte, sentinţa atacată, în măsura în care găseşte fondate criticile formulate prin apelul declarat.

Înalta Curte reaminteşte că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de textul evocat o constituie necesitatea de a se înlătura efectele cauzate de încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; aceeaşi raţiune există şi în ipoteza unor litigii succesive derulate între aceleaşi părţi, având obiect şi cauze diferite, însă când a doua hotărâre nesocoteşte autoritatea de lucru judecat al chestiunilor definitiv tranşate în primul litigiu (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat); în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Aşadar, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în faze procesuale distincte, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare (procese) diferite.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că hotărârile pretins potrivnice nu sunt contradictorii, întrucât, deşi au avut aceleaşi părţi, ele au fost pronunţate în acelaşi dosar, în faze procesuale distincte, iar prin pronunţarea hotărârii din apel (decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023), sentinţa primei instanţe (sentinţa civilă nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale), a încetat să mai existe în forma avută la data pronunţării, fiind reformată/schimbată în limitele stabilite de instanţa de apel, ca efect al admiterii apelurilor promovate în cauză de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I".

Revizuenta a mai arătat că decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023 încalcă autoritatea de lucru judecat şi este potrivnică Deciziei nr. 19/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte reţine că potrivit Deciziei nr. 19/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1010 din 15.12.2016, "Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii nu îşi mai produc efectul şi dau naştere unui drept de creanţă constând într-o despăgubire echivalentă cu remuneraţia cuvenită salariaţilor, pe durata suspendării, în cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Sesizarea instanţei supreme în temeiul art. 519 şi următoarele din C. proc. civ. nu priveşte soluţionarea unui litigiu între două părţi aflate pe poziţii adverse şi nici realizarea unui controlul judiciar.

Această decizie a fost pronunţată în scopul asigurării unei practici judiciare unitare, într-un cadru procesual particular, astfel că nu poate fi verificată niciuna din condiţiile care ar justifica retractarea hotărârii atacate cu revizuire pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În concluzie, revizuirea pentru hotărâri contradictorii presupune recunoaşterea preeminenţei chestiunii litigioase rezolvate, prin autoritatea de lucru judecat a hotărârii care o tranşează. Această hotărâre vizează, în toate cazurile, o situaţie juridică particulară, într-un raport juridic determinat. Nu au această valenţă hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedurile de asigurare a unei practici unitare, care, deşi au ataşat atributul obligativităţii, sunt generate de nevoia de interpretare unitară a legii şi nu rezolvă o situaţie litigioasă determinată, ci una generală; de aceea, a invoca o astfel de decizie cu valenţa determinată de revizuentă excedează sensul şi limitele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Motivul de revizuire invocat de revizuentă are ca finalitate protejarea autorităţii de lucru judecat decurgând din hotărâri judecătoreşti rămase definitive.

Decizia nr. 15/2022 din 19 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1065 din 03.11.2022, indicată de revizuentă, a cărei autoritate de lucru judecat ar fi fost încălcată prin decizia pronunţată în apel (decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale), este o hotărâre dată de instanţa supremă în cadrul unui recurs în interesul legii.

Potrivit art. 514 şi următoarele din C. proc. civ., recursul în interesul legii este un mecanism de unificare a practicii judiciare, prin intermediul căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie lămureşte probleme de drept soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti, a căror dezlegare este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Aşadar, Decizia RIL nr. 15/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este hotărâre/decizie definitivă, pronunţată în calea extraordinară de atac a recursului, conform competenţei prevăzute de art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., ci este o decizie pronunţată în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare/recurs în interesul legii, obligatorie, aplicabilă cauzelor similare care urmează a se înregistra pe rolul instanţelor judecătoreşti, precum şi celor aflate pe rolul instanţelor la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, având în vedere că hotărârile a căror autoritate de lucru judecat se pretinde că a fost încălcată prin decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, sunt decizii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2023.