Personal injury liability claim invalidated due to improper service at registered office instead of designated legal representative's procedural address

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., ambii în calitate de reprezentanţi legali (părinţi) ai minorei C., au chemat în judecată pe pârâtele D. S.R.L. şi E. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la plata către fiica reclamanţilor a sumei de 205.000 RON, cu titlu de despăgubire, defalcată după cum urmează: suma de 4.978 RON (reprezentând daune materiale) şi suma de 200.022 RON (reprezentând daune morale), în vederea reparării prejudiciului suferit de minoră, ca urmare a neglijenţei concurente a celor două societăţi pârâte.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 364 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii, formulată de pârâta D. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti; s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ambii în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C..

3. Soluţia instanţei de apel

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C., au formulat apel, solicitând admiterea acestuia, anularea în tot a hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 353 din 12 octombrie 2022, a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C., împotriva sentinţei civile nr. 364 din 19 aprilie 2022 a Tribunalului Dâmboviţa, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C.; s-a îndreptat eroarea materială strecurată în practicaua şi dispozitivul deciziei acestei instanţe nr. 353/12.10.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021, în sensul menţionării corecte a faptului că sentinţa atacată, sentinţa nr. 364/19.04.2022 este pronunţată de Tribunalul Prahova, iar nu de Tribunalul Dâmboviţa, cum din eroare s-a menţionat.

II. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă D. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curţii de Apel Ploieşti, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a dezvoltat următoarele critici:

Curtea de Apel Ploieşti a soluţionat apelul, în condiţiile în care procedura de citare a pârâtei D. S.R.L. nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 12 octombrie 2022, dată la care s-a pronunţat decizia recurată.

După cum se poate observa din cuprinsul întâmpinării pe care pârâta D. S.R.L. a formulat-o în termen procedural, în faţa instanţei de fond, respectiv Tribunalul Prahova, aceasta şi-a ales sediul procesual în această cauză la sediul Cabinetului de Avocat F. din Şoseaua x, Bucureşti.

Citarea pentru termenul la care a avut loc dezbaterea în fond a procesului s-a realizat la adresa sediului social al societăţii pârâte cu nerespectarea manifestării de voinţă în sensul alegerii sediului procesual.

Din această perspectivă, recurenta apreciază că s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Autoarea recursului a solicitat Înaltei Curţi să observe faptul că şi-a ales sediul procesual în cuprinsul întâmpinării pe care a formulat-o în etapa procesuală a fondului, sediu asupra căruia nu a revenit niciodată pe tot parcursul derulării procesului.

Mai mult decât atât, pârâtei D. S.R.L. nici măcar nu i-a fost comunicat apelul promovat în cauză, fiind lipsită de posibilitatea de a formula întâmpinare cu privire la acesta, context în care a fost încălcat art. 13 din C. proc. civ.

Prin modalitatea de soluţionare a căii de atac a apelului, pârâtei i-a fost încălcat dreptul la apărare, nesocotindu-se astfel dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Câtă vreme pârâta a uzat de dreptul de a-şi alege un sediu procesual la sediul Cabinetului de Avocat F., cabinet care asigura reprezentarea părţii în cauza dedusă judecăţii, iar instanţa de apel a ignorat această manifestare de voinţă, realizând o procedură de citare viciată, se apreciază că dreptul la apărare şi la un proces echitabil a fost nesocotit.

III. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii-reclamanţi A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C., au solicitat Înaltei Curţi să constate că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu reprezintă norme de drept material în accepţiunea doctrinei de specialitate. Au mai susţinut faptul că hotărârea recurată nu poate fi casată nici în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii.

Intimata-pârâtă E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în sumă de 4.000 RON, conform chitanţei ataşate.

Recurenta-pârâtă D. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare.

IV. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluţionare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 6 aprilie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 21 septembrie 2023, cu citarea părţilor.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri poate fi cerută când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă a susţinut faptul că s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Astfel, s-a arătat că pentru termenul de judecată la care a avut loc dezbaterea în fond a procesului pârâta D. S.R.L. a fost citată la adresa sediului său social, cu nerespectarea manifestării de voinţă în sensul alegerii sediului procesual pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat F., respectiv în Şos. x, Bucureşti.

Câtă vreme pârâta a uzat de dreptul de a-şi alege un sediu procesual la sediul Cabinetului de Avocat F., cabinet care asigura reprezentarea părţii în cauza dedusă judecăţii, iar instanţa de apel a ignorat această manifestare de voinţă, realizând o procedură de citare viciată, se apreciază că dreptul la apărare şi la un proces echitabil a fost nesocotit.

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Prevederile legale referitoare la citare au caracter imperativ, întrucât au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, fiind, totodată, de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Ca o consecinţă, nesocotirea acestor principii atrage nulitatea hotărârii pronunţate.

În cauză, se constată că societatea D. S.R.L. a depus întâmpinare la dosarul Curţii de Apel Ploieşti, prin care a indicat sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat F. - Şos. x, Bucureşti .

Cererea de apel a fost comunicată la sediul societăţii din Oraşul Popeşti Leordeni, str. x, cam. 1, jud. Ilfov .

De asemenea, se constată că pentru termenul din 12 octombrie 2022 intimata-pârâtă D. S.R.L. a fost citată tot la sediul social, aceasta nefiind prezentă la termenul de dezbateri, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei nr. 353/12.10.2022 a Curţii de Apel Ploieşti .

Procedând în această manieră, instanţa de apel a nesocotit în mod grav principiile oralităţii, dreptului la apărare şi contradictorialităţii, ce constituie garanţii ale dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C. proc. civ., împrejurare de natură să determine o vătămare a drepturilor procesuale recunoscute de lege în favoarea părţilor, în condiţiile art. 175 din C. proc. civ., sancţionată cu nulitatea absolută a actului de procedură întocmit în acest mod.

Împrejurarea că procedura de citare a fost îndeplinită la sediul social al societăţii nu acoperă neregularitatea ce decurge din neacordarea acesteia a posibilităţii de a propune probe şi de a dezbate fondul litigiului, faţă de caracterul imperativ al prevederilor legale care reglementează conţinutul cercetării judecătoreşti, obiectul dezbaterilor şi îndatoririle ce revin judecătorului în legătură cu asigurarea respectării dispoziţiilor privind drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţilor.

Principiul contradictorialităţii în procesul civil presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între acestea, cu respectarea prevederilor legale, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanţial sau procedural ori de fapt din dezbatere.

Conform prevederilor art. 224 din C. proc. civ., instanţa este ţinută să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de acestea sau invocate din oficiu, în acest mod asigurându-se posibilitatea părţilor ce se află în litigiu de a-şi susţine pretenţiile, şi respectiv de a se apăra împotriva celor sunt opuse de adversarul procesual.

Dreptul părţilor de a pune concluzii cu privire la chestiunile care formează obiect al litigiului pe care instanţa este chemată să îl soluţioneze constituie un element al exercitării dreptului la apărare, drept fundamental consacrat prin art. 24 din Constituţie, pentru că numai în acest mod ele pot cunoaşte pretenţiile şi apărările care li se opun, precum şi limitele în care instanţa urmează a se pronunţa, având astfel posibilitatea de a susţine propriile apărări în aceleaşi limite.

Principiul contradictorialităţi şi principiul respectării dreptului la apărare dau expresie întregului complex de garanţii şi drepturi procesuale instituite de lege spre a servi părţilor la apărarea intereselor lor legitime, precum şi dreptul lor de a participa la dezbateri şi de a pune concluzii în legătură cu problemele dezbătute, dreptul de a exercita căile de atac etc.

Între principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil există o relaţie indisolubilă, primul constituind garanţia respectării celorlalte două principii.

Principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil, prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Constatând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 şi art. 497 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L., va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel, care, în respectarea dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 353 din 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2023.