Material competence of specialized civil sections for professional disputes and preservation of first-instance specialization on appeal

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA, B. şi C., în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu beneficiul nerealizat de reclamantă, evaluat la suma de 282.800 Ron, ca urmare a producerii unui prejudiciu cauzat prin efectuarea de plăţi nelegale către furnizorul concurent D. S.R.L. în perioada 1 octombrie 2012 - 1 ianuarie 2015, fapt ce a limitat, în mod nelegal, plafonul de decontare a serviciilor similare furnizate de reclamantă, la care se adaugă dobânda legală aferentă, datorată până la data recuperării integrale. Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea procesului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.382 din C. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de strămutare formulată de A. S.R.L.; s-a strămutat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu păstrarea actelor îndeplinite în cauză.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţii CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA şi C.; s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA şi C.; s-a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul C.; s-a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţii B. şi C..

Prin sentinţa nr. 194/2021 din 2 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., faţă de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA; pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a fost obligată să plătească reclamantei suma de 181.685,24 RON, cu titlu despăgubiri, dobânda legală şi suma de 12.688 RON, cu titlu cheltuieli de judecată; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., faţă de pârâţii C. şi B., ca nefondată.

Împotriva încheierii din 1 octombrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 194/2021, ambele pronunţate de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, la data de 16 august 2021.

Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 301/2021 din 3 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, sub nr. x/2018*, la 4 noiembrie 2021.

La termenul din 10 decembrie 2021 (la care instanţa a amânat pronunţarea în cauză la data de 13 decembrie 2021), apărătorul intimatei-reclamante, avocatul E., a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi, având în vedere că potrivit Hotărârii nr. 52/2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi, toate litigiile cu profesionişti, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi după data de 5 octombrie 2018, sunt de competenţa secţiei a II-a civile.

Deliberând, faţă de obiectul cauzei - beneficiul nerealizat ca urmare a efectuării de plăţi nelegale - şi faţă de temeiul acţiunii reclamantei, răspundere civilă delictuală, avându-se în vedere că în litigiu este implicată şi o instituţie publică, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că aşa cum este delimitată competenţa funcţională a Secţiilor I şi a II-a civile ale Curţii de Apel Galaţi, competenţa revine secţiei I civile.

Prin decizia civilă nr. 219/A din 13 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins apelul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA împotriva încheierii din 1 octombrie 2019, ca nefondat; s-a admis apelul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA împotriva sentinţei civile nr. 194/2021 a Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimaţii-pârâţi C. şi B.; s-a schimbat sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a respins acţiunea, ca nefondată, în integritate (inclusiv solicitarea de obligare a pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA la plata cheltuielilor de judecată).

Împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018*, la data de 2 martie 2022.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 10 decembrie 2021 şi a deciziei pronunţate de instanţa de apel, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galaţi, în vederea respingerii apelului şi menţinerii sentinţei primei instanţe.

Consideră că hotărârile recurate sunt nelegale, fiind incidente următoarele motive de casare:

i) Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică - art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. ii) Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiune nulităţii - art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. iii) Hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei - art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. iv) Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. [încălcarea competenţei de ordine publică prevăzute de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ..], recurenta-reclamantă a arătat că, în apel, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Galaţi - Completul C2Av-C+MF, care la termenul de judecată din 3 noiembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a admis această excepţie, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi.

La primul termen de judecată din 10 decembrie 2021, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 52/05.10.2018, potrivit căreia:

"litigiile cu profesionişti înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi începând cu data de 08.10.2018, sunt de competenţa secţiei a II-a civile, maritime şi fluviale a Curţii de Apel Galaţi, cu excepţia litigiilor cu profesionişti având ca obiect acţiune în constatare-nulitate clauze abuzive din contractele bancare încheiate cu consumatorii - care rămân în competenţa secţiei I civile".

Având în vedere că prezentul litigiu se desfăşoară între profesionişti şi că este înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi ulterior anului 2018, recurenta-reclamantă apreciază că secţia a II-a civilă specializată este competentă material procesual să soluţioneze cauza, sens în care excepţia trebuia admisă, cu declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către aceasta.

Instanţa de apel a respins excepţia invocată prin încheierea din 10 decembrie 2021, fără a motiva care este temeiul care delimitează competenţa celor două secţii şi dacă este aplicabilă o altă hotărâre faţă de cea invocată de reclamantă (Hotărârea nr. 52/05.10.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi).

Motivarea instanţei a fost în sensul că:

"faţă de obiectul cauzei - beneficiul nerealizat ca urmare a efectuării de plăţi nelegale - şi faţă de temeiul acţiunii reclamantei - răspundere civilă delictuală - avându-se în vedere că în litigiu este implicată şi o instituţie publică, Curtea apreciază că aşa cum este delimitată competenţa funcţională a Secţiilor I şi a II-a civile ale Curţii de Apel Galaţi, competenţa revine secţiei I civile".

Or, această trimitere la obiectul acţiunii şi la calitatea pârâtei de instituţie publică nu conduce la stabilirea competenţei în favoarea secţiei I civile.

Instanţa de judecată nu a fost în măsură să indice (în cuprinsul încheierii recurate) care ar fi norma legală organizatorică ce stabileşte competenţa material procesuală în sensul arătat, nici cu ocazia dezbaterilor, nici prin hotărârea comunicată. Nu se indică nicio altă hotărâre contrară.

Întrucât din hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nu rezultă că ar fi aplicabilă o altă hotărâre privind delimitarea competenţei celor două secţii (alta decât Hotărârea nr. 52/05.10.2018 care stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea secţiei a II-a civile), recurenta-reclamantă consideră că apelul a fost soluţionat de o instanţă cu încălcarea competenţei de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ceea ce atrage nelegalitatea deciziei şi justifică o soluţie de casare în vederea rejudecării cauzei de către o instanţă competentă.

În susţinerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 (teza referitoare la existenţa unor motive străine de natura cauzei) din C. proc. civ., autoarea căii de atac a arătat că instanţa de apel a procedat la efectuarea unei analize a condiţiilor de eligibilitate ale reclamantei, deşi:

a) Nu a fost învestită cu o astfel de cerere;

b) Nu s-a pus în discuţie acest lucru;

c) Concluziile trase sunt incorecte, iar societatea reclamantă putea demonstra contrariul acestor concluzii, dacă s-ar fi pus acest lucru în discuţie şi dacă procesul ar fi vizat acest lucru;

Mai exact, în considerentele deciziei recurate, se face trimitere la un raport al CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, care a controlat CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA şi a apreciat în sensul că A. S.R.L. nu ar fi îndeplinit în perioada 2010-2015 condiţiile legale pentru a intra în relaţie contractuală cu CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA, întrucât nu avea calitatea, potrivit legii, de a furniza servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.

Motivul reiterat de apelantă a fost acela că A. S.R.L. nu ar fi deţinut o autorizaţie sanitară în condiţiile legii.

Instanţa de apel a făcut o analiză a eligibilităţii reclamantei A. S.R.L., fără a se pune în discuţia părţilor acest aspect. Dacă s-ar fi pus în discuţie acest aspect, reclamanta am fi putut administra dovezile necesare.

În accepţiunea recurentei-reclamante, aspectul nu putea fi pus în discuţie decât în măsura în care pârâta ar fi formulat o cerere reconvenţională, ceea ce nu s-a întâmplat.

Aşadar, faţă de cele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, Curtea de Apel Galaţi, în soluţionarea apelului a extins în mod nelegal, contrar principiului disponibilităţii, cadrul discuţiilor dintre părţi, analizând însăşi legalitatea şi temeinicia Notificării nr. x/22.03.2010.

Or, în dosarul de faţă, nu se judecă nici eligibilitatea reclamantei (acceptată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA), nici contractul de furnizare al reclamantei. De asemenea, instanţa de apel nu a văzut nici notificarea emisă de DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ şi nici explicaţiile acestei instituţii referitoare la autorizarea sanitară a reclamantei.

Prin considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de apel a oferit o dezlegare cu privire la legalitatea autorizaţiei, analiză care este cu totul străină faţă de acest litigiu cu privire la care părţile nu au administrat probe şi nu au formulat precizări sau lămuriri, fapt ce excede limitelor învestirii instanţei, cu încălcarea principiului disponibilităţii şi al dreptului la apărare al părţilor.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a apreciat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi cuprinde motive străine de cauza dedusă judecăţii.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că au fost încălcate prevederile legale care o îndreptăţesc la repararea beneficiului nerealizat (art. 1531 din C. civ.) şi cele aplicabile dosarului de eligibilitate.

Raportat la dispoziţiile art. 1531 din C. civ., prejudiciul este egal cu beneficiul nerealizat de reclamantă, ca urmare a limitării nelegale a plafonului de decontare a serviciilor medicale paraclinice, iar întinderea prejudiciului a fost determinată prin raportul de expertiză întocmit la fond.

În acest sens a statuat, în mod definitiv, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o cauză similară, între aceleaşi părţi, în baza aceluiaşi temei juridic, prin admiterea recursului formulat de către reclamanta din prezenta cauză în dosarul nr. x/2016, prin decizia nr. 1471 din 25 septembrie 2019 aflată la dosar.

Astfel, Înalta Curte a statuat că:

- se impune concluzia că prejudiciul sub forma beneficiului nerealizat există şi a rezultat din limitarea nelegală a plafonului de decontare a serviciilor medicale, ca efect al declarării nelegale a eligibilităţii D. S.R.L.

Instanţa de apel a ocolit însă starea evidentă de drept învederată, încălcând normele de drept amintite.

Aşa cum s-a arătat, instanţa a păşit la o analiză a eligibilităţii dosarului de contractare al reclamantei, fără a fi învestită legal cu o astfel de cerere (nici pe cale directă, nici reconvenţională).

Instanţa de apel a trasat în mod nepermis şi nelegal concluzia că reclamanta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, deşi, potrivit actelor anexate şi celorlalte explicaţii detaliate în cuprinsul cererii de recurs, s-a dovedit starea de fapt şi de drept contrară.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluţia de primire din 17 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit termen la 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru discutarea competenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei.

Recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L. a fost comunicat intimaţilor împreună cu citaţiile emise pentru termenul din 14 aprilie 2022.

La data de 5 aprilie 2022, intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a transmis la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârilor recurate.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a fost comunicată cu citaţie, la data de 11 aprilie 2022, recurentei-reclamante A. S.R.L., astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin încheierea nr. 863 din 14 aprilie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat la data de 18 mai 2022, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; nicio parte nu şi-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 s-a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac la data de 2 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 2 martie 2023, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Galaţi, în sensul de a se comunica, în măsura în care există, Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi aferentă anului 2021, precum şi Hotărârea nr. 72/21.12.2012, prin care s-a stabilit de către acest organ colegial modalitatea de repartizare a cauzelor, respectiv a obiectelor din sistemul ECRIS, între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Galaţi, ţinând seama de circumstanţele concrete ale acestei instanţe.

Curtea de Apel Galaţi a înaintat, la data de 27 martie 2023, copii de pe hotărârile Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 72/21.12.2012, nr. 71/17.12.2020, nr. 7/07.02.2013, nr. 52/05.10.2018 şi nr. 44/18.06.2019.

Recursul de faţă este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. [încălcarea competenţei de ordine publică prevăzute de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ..], recurenta-reclamantă a arătat că, în apel, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Galaţi - Completul C2Av-C+MF, care la termenul de judecată din 3 noiembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a admis această excepţie, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi.

La primul termen de judecată din 10 decembrie 2021, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 52/05.10.2018, potrivit căreia:

"litigiile cu profesionişti înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi începând cu data de 08.10.2018, sunt de competenţa secţiei a II-a civile, maritime şi fluviale a Curţii de Apel Galaţi, cu excepţia litigiilor cu profesionişti având ca obiect acţiune în constatare-nulitate clauze abuzive din contractele bancare încheiate cu consumatorii - care rămân în competenţa secţiei I civile".

Având în vedere că prezentul litigiu se desfăşoară între profesionişti şi că este înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi ulterior anului 2018, recurenta-reclamantă apreciază că secţia a II-a civilă (secţie specializată) este competentă material procesual să soluţioneze cauza, sens în care excepţia trebuia admisă, cu declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către aceasta.

Instanţa de apel a respins excepţia invocată prin încheierea din 10 decembrie 2021, fără a motiva care este temeiul care delimitează competenţa celor două secţii şi dacă este aplicabilă o altă hotărâre faţă de cea invocată de reclamantă (Hotărârea nr. 52/05.10.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi).

Motivarea instanţei a fost în sensul că:

"faţă de obiectul cauzei - beneficiul nerealizat ca urmare a efectuării de plăţi nelegale - şi faţă de temeiul acţiunii reclamantei - răspundere civilă delictuală - avându-se în vedere că în litigiu este implicată şi o instituţie publică, Curtea apreciază că aşa cum este delimitată competenţa funcţională a Secţiilor I şi a II-a civile ale Curţii de Apel Galaţi, competenţa revine secţiei I civile".

Or, această trimitere la obiectul acţiunii şi la calitatea pârâtei de instituţie publică nu conduce la stabilirea competenţei în favoarea secţiei I civile.

Întrucât din hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nu rezultă că ar fi aplicabilă o altă hotărâre privind delimitarea competenţei celor două secţii (alta decât Hotărârea nr. 52/05.10.2018 care stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea secţiei a II-a civile), recurenta-reclamantă consideră că apelul a fost soluţionat de o instanţă cu încălcarea competenţei de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ceea ce atrage nelegalitatea deciziei şi justifică o soluţie de casare în vederea rejudecării cauzei de către o instanţă competentă.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză şi-a încadrat această critică în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., ce are ca finalitate respectarea normelor procedurale privitoare la competenţa de ordine publică a instanţelor judecătoreşti.

Înalta Curte constată că se impune a verifica, sub un prim aspect, dacă normele de competenţă pretins încălcate sunt de ordine privată sau de ordine publică, întrucât numai încălcarea acestora din urmă poate fi invocată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.. De asemenea, motivul analizat poate fi valorificat de recurentă doar dacă necompetenţa de ordine publică a fost invocată "în condiţiile legii" în faţa instanţei a cărei hotărâre este atacată.

Astfel, în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţa materială (de atribuţie) şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe, şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Prin decizia nr. 17/2018 din 17 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 16.10.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc criteriile în funcţie de care se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate, sau, ca în prezenta speţă, secţii specializate, pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, enumerarea acestor categorii de litigii având caracter exemplificativ. Dat fiind caracterul exemplificativ al acestei enumerări, legea nu exclude înfiinţarea de complete specializate sau, după caz, secţii specializate în cauzele cu profesionişti, la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel. De altfel, ulterior înregistrării acestui litigiu pe rolul instanţei de judecată, legiuitorul a prevăzut explicit înfiinţarea de secţii/complete specializate în astfel de cauze (art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018).

În consecinţă, câtă vreme se invocă încălcarea competenţei materiale procesuale a instanţei de apel, respectiv încălcarea art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, critica poate fi analizată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.. De asemenea, în condiţiile în care necompetenţa instanţei civile - a fost invocată de reclamantă în termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă stabilită de textul de lege (art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.).

Având în vedere considerentele deciziei nr. 31/2019 pronunţate în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020, referitoare la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, Înalta Curte reţine că una din inovaţiile noului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea finalitate practică principiului accelerării judecăţii, reglementat prin art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei, adică termenul la care părţile legal citate pot pune şi concluzii, deci, pricina nu se amână pentru un motiv care să implice imposibilitatea unor dezbateri contradictorii.

Aşadar, invocarea, ca motiv de casare, a necompetenţei materiale şi a celei teritoriale absolute a instanţei de fond care a pronunţat hotărârea recurată (adică fie prima instanţă a cărei hotărâre nu este susceptibilă de apel, fie instanţa de apel) este condiţionată de invocarea excepţiei corespunzătoare în faţa instanţei de fond, fie de către părţi, fie de către instanţă din oficiu, în termenele de decădere prevăzute. Fireşte, pentru a justifica interesul exercitării recursului pentru acest motiv, este necesar ca instanţa să fi respins excepţia invocată sau să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Instanţa supremă reţine că, atât în cadrul Tribunalului Brăila, cât şi în cadrul Curţii de Apel Galaţi funcţionează structuri specializate, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv secţia I civilă şi secţia a II-a civilă.

În cauză, dosarul nr. x/2018 a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (care a pronunţat sentinţa nr. 194/2021 din 2 iulie 2021), iar în apel de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ce formează obiectul recursului în prezentul dosar.

La termenul din 13 decembrie 2018, prima instanţă (Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal) a reţinut că litigiul este unul civil, fiind de competenţa secţiei a II-a civile de contencios administrativ şi fiscal, astfel încât a fost trecut pe lista cauzelor de litigii cu profesionişti.

Totodată, se constată că dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, sub nomenclatorul Ecris de materie juridică "Litigii cu profesionişti" la data de 16 august 2021.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, fiind admisă prin decizia nr. 301/2021 din 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva apelantei-pârâte CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA şi a intimaţilor-pârâţi C. şi B., prin care a solicitat acordarea unei despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat datorită faptei nelegale (plăţi) efectuate de pârâţi.

Cererea a fost admisă numai împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA, iar această parte a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Galaţi.

În drept, s-a reţinut că potrivit art. 226 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., dar şi a hotărârilor relevante ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi, cauzele ce au ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale nu se află printre cele date în competenţa secţiei a II-a civile (secţie specializată), ci rămân în competenţa secţiei civile de drept comun (Secţia I civilă).

Pentru aceste considerente, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată de instanţă, din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi.

La primul termen de judecată, respectiv cel din 10 decembrie 2021, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 52/05.10.2018.

Această excepţie a fost respinsă prin încheierea din 10 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, cauza fiind soluţionată pe fond, cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a pronunţat, aşadar, o hotărâre nelegală (decizia civilă nr. 219/A din 13 decembrie 2021), în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Se cuvine menţionat şi faptul că în şedinţa din 24 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a soluţionat un recurs în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ.

Potrivit dispozitivului deciziei nr. 4/2023 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nepublicată în Monitorul Oficial al României, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum acestea au fost stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Această decizie vine în completarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competenţa materială procesuală a instanţei de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale".

Faţă de considerentele anterior expuse, se impune concluzia că, în soluţionarea prezentului recurs, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se determină în funcţie de specializarea primei instanţe (instanţa specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.

Conform dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii (...).

În cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Hotărârile recurate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă deciziei instanţei de apel, care privesc fondul cauzei, apelul urmând să fie judecat din nou de instanţa competentă.

Înalta Curte constată că nu pot fi acordate în această etapă procesuală cheltuielile de judecată în sumă de 5.950 RON solicitate de recurenta-reclamantă A. S.R.L., acestea urmând a fi evaluate de către instanţa de rejudecare, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri faţă de cererea principală dedusă judecăţii şi în raport cu soluţia pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârile recurate şi trimite cauza, spre o nouă judecată, Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.