Recusal appeal dismissed as unfounded in dispute over moral damages for illegal electricity supply interruptions

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2021 pe rolul Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei, în baza art. 30, art. 33 şi art. 36 din C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3) şi art. 2502 din C. civ., la plata sumei de 230.000 Euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru daune aduse demnităţii, onoarei, cinstei, sănătăţii şi reputaţiei reclamantului prin întreruperea ilegală a furnizării energiei electrice trifazice (380 de volţi) către atelierul electric, proprietatea familiei sale în perioada cuprinsă între 11 iunie 2018 şi 31 decembrie 2018.

Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună, în baza art. 30, art. 33 şi art. 36 din C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 a Energiei electrice şi a gazelor naturale, art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3), art. 2502 din C. civ., obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 Euro, pentru daune aduse demnităţii, onoarei, cinstei, sănătăţii şi reputaţiei sale prin întreruperea ilegală a furnizării energiei electrice trifazice (380 de volţi) către atelierul electric, proprietatea familiei sale în perioada cuprinsă între 11 ianuarie 2019 şi 15 iunie 2019.

Pârâta CEZ VÂNZARE S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia conexităţii dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, arătând că între cele două cauze, deşi vizează perioade diferite, există o strânsă legătură, având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.

La termenul de judecată din 29 martie 2022, în temeiul art. 139 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia conexităţii invocată de către pârâta CEZ VÂNZARE S.A. şi a trimis dosarul nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 5 aprilie 2022.

Prin sentinţa nr. 54/2022 din 17 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins excepţia puterii de lucru judecat; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului; s-au respins acţiunile conexate formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., având ca obiect "pretenţii".

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 429/2022 din 21 septembrie 2022, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 29 martie 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, precum şi împotriva sentinţei nr. 54/2022 din 17 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021; a admis apelul formulat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinţei nr. 54/2022 din 17 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunile conexate.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 16 noiembrie 2022.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a dezvoltat următoarele critici:

Instanţa de apel a admis greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CEZ VÂNZARE S.A.

Analizând punctual considerentele deciziei atacate cu recurs, se poate constata că aceasta este nemotivată.

Astfel, s-a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea va cuprinde: (...) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Instanţa de apel nu a luat în considerare şi nu a făcut nicio referire la "notele de şedinţă" depuse de intimata-pârâtă, sens în care recurentul a citat "(...) cu reclamantul A. avem contract în aceeaşi locaţie, dar pentru un alt imobil învecinat (...)".

În opinia autorului recursului, existenţa unor raporturi contractuale îi conferă pârâtei calitate procesuală pasivă.

Contractul de furnizare energie electrică nr. x/20.05.2004 menţionat de două ori în considerente reprezintă componenta juridică a cauzei, obiectul acesteia, acordul de voinţă al părţilor, legea părţilor, titlul executoriu.

Recurentul a susţinut faptul că acest contract nu a fost reziliat niciodată, conform dispoziţiilor art. 1277 din C. civ. ("Contractul încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestaţii în schimbul denunţării contractului se consideră nescrisă").

Contractul de furnizare energie electrică s-a încheiat în luna februarie a anului 2000, având numărul iniţial 7, iar apoi a fost renumerotat de pârâtă.

Autorul căii de atac apreciază că susţinerile anterior formulate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Instanţa de apel nu a luat în considerare raportul de expertiză. Expertiza s-a efectuat la cererea intimatei-pârâte (cu obiective propuse de aceasta şi expert asistent angajat de pârâtă) şi a durat 2 ani de zile, respectiv 2018-2020, cu cercetare la faţa locului.

Ca urmare a finalizării raportului de expertiză electroenergetică, Tribunalul Gorj a statuat, prin sentinţa nr. 8 din 15 ianuarie 2020 (dosar nr. x/2018), că faptele pârâtei sunt săvârşite cu vinovăţie, cu rea-credinţă, că sunt fapte ilicite şi a acordat despăgubiri morale, cauza aflându-se în rejudecare pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Pârâta a refuzat să îşi asume o obligaţie de rezervă şi să repare erorile comise, după momentul la care instanţele au constatat existenţa faptelor ilicite atât pentru atelierul electric, cât şi pentru locuinţă.

Instanţa de apel nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, persistând în greşeli.

Astfel, autorul căii de atac a precizat că în dosarul nr. x/2018, în cadrul căruia s-a efectuat expertiza electroenergetică, completul de judecată C1A - Comercial a pronunţat decizia nr. 308 din 15 iulie 2020, prin care a fost admis apelul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinţei nr. 8 din 15 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă acţiunea; a fost obligat intimatul la plata sumei de 553 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantă.

Acelaşi complet de judecată, prin decizia recurată în prezenta cauză, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunile conexate.

Recurentul-reclamant A. consideră că dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2021 şi dosarul nr. x/2022 sunt identice, având aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză, doar perioadele de timp fiind diferite.

Între cele două hotărâri pronunţate de acelaşi complet de judecată în dosare identice, există contrarietăţi flagrante, acţiunile fiind respinse, ca urmare a admiterii unor excepţii procesuale eronate.

Instanţa de apel nu a luat în considerare decizia nr. 265/09.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, deşi aceasta se află la dosarul cauzei. Prin decizia anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut soluţiile instanţelor devolutive şi a acordat despăgubiri morale, decizie care a intrat în puterea lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat).

Recurentul-reclamant a susţinut faptul că au fost administrate toate probele necesare pentru judecarea pe fond a cauzei. De asemenea, a arătat că instanţa de apel a citat, în considerentele hotărârii, cuvânt cu cuvânt din întâmpinarea formulată de pârâtă, fără a face o analiză logico-juridică a faptelor.

În finalul cererii de recurs, autorul căii extraordinare de atac a menţionat că nu se putea încheia contractul de furnizare a energiei electrice trifazice (380 volţi) fără dovada proprietăţii asupra imobilului şi terenului aferent.

Intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în baza art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.. La pct. II din întâmpinare, s-a menţionat că se cuvine a fi invocată excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 432 din C. proc. civ., în condiţiile în care pe rolul instanţelor judecătoreşti au mai existat litigii având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, litigii care au fost soluţionate definitiv în favoarea intimatei-pârâte. Pe fondul cauzei, a arătat că este corectă soluţia instanţei de apel, de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii CEZ VÂNZARE S.A., în condiţiile în care aceasta a încheiat contract de furnizare a energiei electrice, pentru imobilul din localitatea Motru, judeţul Gorj, cu numitul B., iar cu A., avea contract în aceeaşi locaţie, dar pentru un imobilul învecinat, până la 31 ianuarie 2016, când acesta a solicitat schimbarea de furnizor şi încetarea relaţiilor contractuale.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 ianuarie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a invocat ipoteza nemotivării deciziei recurate, recurentul-reclamant susţinând faptul că instanţa de apel a admis, în mod greşit, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CEZ VÂNZARE S.A.

În opinia recurentului, hotărârea Curţii de Apel Craiova nu creează un suport transparent din punct de vedere logico-juridic al concluziei reţinute, considerentele prezentate reprezentând doar o preluare a susţinerilor intimatei-pârâte şi, nicidecum, o motivare care să dezvăluie raţionamentul propriu al instanţei de apel.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, statuând că la punctul de lucru atelier electric, reclamantul a beneficiat de două locuri de consum: nr. x unde CEZ VÂNZARE S.A. a furnizat energie electrică până la 31 ianuarie 2016, când reclamantul, în calitate de proprietar, a schimbat furnizorul de energie electrică; nr. x pentru care reclamantul avea încheiat cu pârâta contractul de furnizare energie electrică trifazică nr. x/20.05.2004.

Aşa cum a rezultat din documentele anexate la dosar şi din declaraţiile părţilor, la data de 23 septembrie 1999, reclamantul A. şi soţia au înstrăinat către numitul C., căsătorit, "suprafaţa de 44,54 m.p, situată în intravilanul oraşului Motru (...), împreună cu atelierul de întreţinere (...), cu instalaţie electrică, situat pe terenul mai sus descris" .

S-a observat că reclamantul a înstrăinat expres şi instalaţia electrică aferentă celui de-al doilea loc de consum, nr. x, pentru care pârâta furniza energie electrică trifazică. Deoarece noii proprietari nu au folosit instalaţia de curent trifazic, reclamantul a continuat să o folosească şi după înstrăinarea terenului pe care aceasta se afla, încheind chiar contractul de furnizare nr. x din 20.05.2004, omiţând să notifice furnizorului de energie electrică schimbarea proprietarului locului de consum. La data de 21 septembrie 2012, proprietarii C. şi D. au înstrăinat terenul şi construcţia către numitul B., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 21 septembrie 2012, acesta din urmă solicitând să devină beneficiarul serviciilor de furnizare a energiei electrice, fiind astfel încheiat contractul de furnizare cu noul proprietar al părţii din atelierul vândut, pe care se afla şi locul de consum în discuţie.

Instanţa de apel a reţinut că încheierea contractului cu noul proprietar s-a realizat în baza H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori şi a Legii nr. 123/2012. Aşadar, schimbarea beneficiarului la locul de consum nr. x, ca urmare a înstrăinării construcţiei şi terenului aferent acestuia, s-a făcut în baza dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată. S-a concluzionat în sensul că îndeplinirea unei obligaţii legale nu reprezintă o faptă ilicită, chiar dacă reclamantul este nemulţumit de acest lucru. În lipsa existenţei unei fapte ilicite, nu există nicio persoană vinovată de producerea acesteia, astfel încât nu se poate aprecia că pârâta CEZ VÂNZARE S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză.

În acest context, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a formulat critici care nu susţin nemotivarea, contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată.

Întrucât instanţa de apel a analizat legitimarea procesuală pasivă a pârâtei în cauza dedusă judecăţii, a făcut aprecieri concrete cu privire la aceasta şi, totodată, a motivat pentru care anume considerente a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, decizia este la adăpost de orice critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, criticile recurentului A. cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei sunt, în mare parte, legate de modul de soluţionare a acesteia prin raportare la probele administrate în cauză, la stabilirea situaţiei de fapt, care sunt aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, astfel încât nu pot fi analizate în faza procesuală a recursului.

Împrejurarea că partea recurentă nu este de acord cu motivarea instanţei de apel, nu echivalează cu incidenţa unor motive contradictorii ori a unei nemotivări a hotărârii şi nu determină incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât, criticile întemeiate pe acest temei vor fi respinse.

Deşi recurentul-reclamant A. a invocat doar motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici care pot fi încadrate şi în cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se poate cere casarea când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În concret, se încadrează în acest motiv de casare criticile prin care autorul recursului a susţinut faptul că instanţa de apel nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, persistând în greşeli.

Recurentul-reclamant a mai susţinut faptul că în dosarul nr. x/2018, în cadrul căruia s-a efectuat expertiza electroenergetică, completul de judecată C1A - Comercial a pronunţat decizia nr. 308 din 15 iulie 2020, prin care a fost admis apelul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinţei nr. 8 din 15 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă acţiunea; a fost obligat intimatul la plata sumei de 553 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantă.

Acelaşi complet de judecată, prin decizia recurată în prezenta cauză, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunile conexate. Recurentul-reclamant consideră că dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2021 şi dosarul nr. x/2022 sunt identice, având aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză, doar perioadele de timp fiind diferite. Între cele două hotărâri pronunţate de acelaşi complet de judecată în dosare identice, există contrarietăţi flagrante, acţiunile fiind respinse, ca urmare a admiterii unor excepţii procesuale eronate.

O altă critică supusă analizei vizează faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare decizia nr. 265/09.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, deşi aceasta se află la dosarul cauzei. Prin decizia anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut soluţiile instanţelor devolutive şi a acordat despăgubiri morale, decizie care a intrat în puterea lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat).

Critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor din C. proc. civ. care reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului, este doar formal invocată, fără a se indica în mod concret în ce ar consta aceste încălcări procedurale.

Înalta Curte reţine că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sancţionează doar contrarietatea între considerentele aceleiaşi hotărâri. O eventuală contrarietate între considerentele hotărârii atacate şi cele dintr-o altă hotărâre ar putea fi analizată doar prin prisma efectelor autorităţii de lucru judecat, însă, în speţă, o atare analiză a fost deja realizată.

Legea stabileşte că autoritatea de lucru judecat se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra altui incident procedural [art. 430 alin. (1) C. proc. civ..], cât şi asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor [art. 430 alin. (2) C. proc. civ..].

Codul de procedură, adoptat prin Legea nr. 134/2010, a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat (alături de dispozitiv) considerentelor decisive şi celor decizorii.

Dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. fac referire la opunerea lucrului anterior judecat într-un alt litigiu, dacă în legătură cu soluţionarea acesteia din urmă, scopul acestei prevederi fiind acela de a evita contrazicerea între hotărârile judecătoreşti (res indicata pro veritate habetur).

Autoritatea de lucru judecat împiedică partea care a pierdut procesul să mai repună în discuţie, între aceleaşi părţi, aceleaşi pretenţii şi invocându-se acelaşi temei juridic.

În speţă, Curtea de Apel Craiova a constatat că nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2493/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, deoarece, aşa cum rezultă din cuprinsul acesteia, instanţa supremă a reţinut ca fiind corectă soluţia instanţei de apel ce a statuat că nu există autoritate de lucru judecat între dosarele ce au aceleaşi părţi, reclamantul A. şi pârâta CEZ VÂNZARE S.A., au aceeaşi cauză, dar au un obiect distinct, întrucât vizează perioade diferite de timp. S-ar fi putut vorbi de o autoritate de lucru judecat a acestei decizii doar dacă instanţa de fond ar fi reţinut, la rândul său, autoritatea de lucru judecat a altui dosar cu cel de faţă. Însă, aşa cum rezultă din hotărârea apelată, instanţa de fond a respins excepţiile, nereţinând existenţa autorităţii de lucru judecat a cauzei de faţă cu o altă cauză, anterioară, soluţionată definitiv. În consecinţă, instanţa de apel a constatat că este nefondată critica reclamantului referitoare la greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, de către prima instanţă, prin raportare la decizia nr. 2493/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Nefondată a fost găsită şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamant prin raportare la dosarul nr. x/2017, soluţionat prin decizia nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care, deşi s-a desfăşurat între aceleaşi părţi şi a avut ca obiect tot acordarea de daune morale, a avut alt obiect, respectiv a vizat contractul de furnizare a energiei electrice pentru un alt punct de consum, respectiv nr. x situat în partea de Atelier ce a rămas în proprietatea reclamantului, cu privire la care situaţia juridică este diferită de cea din cauza de faţă.

În considerarea celor anterior expuse, nu poate fi primită susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că instanţa de apel nu a luat în considerare decizia nr. 265/09.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, deşi aceasta se află la dosarul cauzei.

Reţinând, aşadar, că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 429/2022 din 21 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 429/2022 din 21 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.