Exclusivity of execution objection over civil annulment action for tax-law-restricted asset transfers

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea sub nr. x/2020 la 18.11.2020, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a formulat acţiune în anulare, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., prin care a solicitat instanţei de judecată să dispună anularea executării silite exercitate de S.C. C. S.R.L. asupra imobilului - teren + construcţie hală (teren cu o suprafaţă de 20.230 mp, având nr. cadastral/nr. topografic x, împreună cu construcţia C1 - Hală producţie în suprafaţă construită şi desfăşurată la sol de 2.938 mp, parte a combinatului de vinificaţie A., cu destinaţia "Combinat Vinificaţie", având nr. cadastral/nr. topografic x - C1, situate în Zimnicea, cvartal 43/1, P1,2,3,4,5,6 Teleorman, împreună cu construcţiile neintabulate, reprezentate de C1 suprafaţă construită la sol/suprafaţă desfăşurată 2938 mp - hală producţie, C2 suprafaţă construită la sol/suprafaţă desfăşurată 942 mp - extindere; C3 - suprafaţă construită la sol/suprafaţă desfăşurată 440 mp - extindere; C4 - suprafaţă construită la sol/suprafaţă desfăşurată 370 mp - depozit; C5 - suprafaţă construită la sol 260 mp, respectiv suprafaţă desfăşurată 308 mp - staţie tratare apă S + P; C6 suprafaţă construită la sol/suprafaţă desfăşurată 428 mp -bazin de reţinere; C7 suprafaţă construită la sol/suprafaţă desfăşurată 26 mp - casă pompe; C8 suprafaţă construită la sol 15 mp, respectiv suprafaţă desfăşurată 26 mp - staţii epurare.

Prin sentinţa civilă nr. 140 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Zimnicea a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 585 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a completului specializat în contencios administrativ fiscal şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 217 din 13 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta E. S.R.L. (fostă S.C. C. SRL), şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., ca inadmisibilă.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 409 din 17 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 217 din 13 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 409 din 17 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 367 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Citează dispoziţiile art. 367 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 227/2015 şi arată, referitor la modalitatea de a obţine anularea unui act de executare silită, că noţiunea de înstrăinare a activelor de natura imobilizării corporale, aşa cum este definită de prevederile art. 367 alin. (5) precitate, se referă inclusiv la înstrăinările efectuate în cadrul executării silite, legiuitorul folosind termenul generic de înstrăinare fără a distinge după cum este vorba de o înstrăinare voluntară sau una efectuată fără consimţământul proprietarului. Întrucât legea nu distinge, intenţia a fost aceea de a exclude orice formă de transfer a dreptului de proprietate, atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit.

Apreciază că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea interdicţiei înstrăinării anterior achitării obligaţiilor fiscale a fost acela de a asigura satisfacerea în proporţie cât mai mare a creanţei bugetare şi, din această perspectivă, realizarea obiectivelor urmărite de legiuitor ar fi eludate în situaţia în care s-ar interzice doar actele juridice voluntare translative de proprietate, nu şi vânzarea silită.

Susţine că, prin art. 367 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, se instituie o garanţie menită să asigure recuperarea creanţelor statului, activele de natura imobilizărilor corporale fiind alienabile condiţionat de achitarea de către debitor a tuturor obligaţiilor fiscale la bugetul de stat sau, după caz, după ce persoana care urmează să preia activele respective şi-a asumat obligaţia de plată restantă a debitorului.

Învederează că instanţa de apel nu a avut în vedere că la momentul vânzării bunurilor adjudecate nu au fost respectate dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Normele de aplicare a Codul fiscal. Mai arată că ieşirea bunurilor adjudecate în urma vânzării silite din patrimoniul societăţii A. S.A. s-a făcut fără a fi achitate la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale înregistrate de aceasta.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata E. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 20 decembrie 2023 a fost fixat termen de judecată la data de 28 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu caracter preliminar, este necesar a arăta că reclamanta a învestit prima instanţă cu o acţiune prin care a solicitat anularea executării silite asupra imobilului teren şi construcţie hală situat în Zimnicea, Teleorman, în temeiul dispoziţiilor art. 367 din Legea nr. 227/2015, indicând în mod expres că demersul său judiciar este reprezentat de o acţiune în anulare, nu de o contestaţie la executare.

Potrivit art. 367 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 227/2015, "(5) Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată, suspendată sau pentru care a expirat perioada de valabilitate conform prezentului capitol se poate face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele respective şi-a asumat obligaţia de plată restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului. (6) Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (4) şi (5) sunt anulabile la cererea organului fiscal".

În ceea ce priveşte particularităţile juridice ale nulităţii afirmate de art. 367 alin. (6) din Legea nr. 227/2015, trebuie avut în vedere că acţiunea şi efectele unei asemenea nulităţi nu pot fi sustrase verificării, constatării şi pronunţării ei de către instanţa judecătorească, sancţiunea producându-şi efectele doar ca urmare a constatării ei în cadrul unui demers judiciar recunoscut de lege.

O asemenea concluzie se sprijină pe împrejurarea că nicio dispoziţie legală privitoare la executarea silită sau aflată într-o legătură cu aceasta nu dispune, expres sau cel puţin implicit, că identificarea nulităţilor s-ar putea face într-un alt cadru procesual decât acela care, în mod obişnuit, este pus de lege la dispoziţia părţilor din raportul de executare sau a persoanelor interesate a invoca nelegalitatea unei executări silite ori a unor acte de executare.

În materia executării silite, dispoziţiile art. 712 alin. (1) teza I C. proc. civ. stabilesc, cu valoare de regulă fundamentală în materia executării silite, că "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare." Prin urmare, legea consacră caracterul exclusiv al contestaţiei la executare în această materie, fără a i se putea contrapune alte căi legale de valorificare a unor cazuri de nelegalitate a executării silite şi neînţelegând să le deschidă părţilor un drept discreţionar de opţiune între contestaţia la executare şi alte căi juridice de contestare a procedurilor/actelor de executare contrare legii.

Aceasta fiind regula, atunci când legiuitorul îşi doreşte să deroge de la ea, trebuie s-o prevadă în mod expres, prin indicarea tipului particular de situaţie în care abaterea de la regulă este îngăduită ori chiar impusă.

Relativ la situaţia din speţă, în care reclamanta apreciază că intră în noţiunea de înstrăinare, prevăzută de art. 367 din Legea nr. 227/2015, şi o procedură de executare silită prin care un bun iese din patrimoniul antrepozitarului, lipseşte orice prevedere legală derogatorie prin care să se stabilească faptul că eventuala nulitate atrasă de nerespectarea dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Legea nr. 227/2015 în cazul unei înstrăinări prin executare silită ar putea fi invocată şi valorificată juridic într-un alt cadru şi pe o altă cale judiciară decât aceea a contestaţiei la executare la care se referă art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

Instituirea unei asemenea proceduri de contestare a unor acte de executare sau a însăşi executării silite îşi are justificare în intenţia legiuitorului de a ţine seama de particularităţile executării silite şi, în legătură cu acestea, de necesitatea de a asigura prin intermediul instanţei de judecată (al instanţei de executare) atât un control mai riguros asupra executării, cât şi o mai bună protecţie a intereselor părţilor atrase într-o executare silită.

Toate cele de mai sus trimit, aşadar, la concluzia că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii atunci când, în prezentul proces, a apreciat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei este întemeiată, fiind justă concluzia că atât timp cât reclamanta, în calitatea sa de parte interesată de executare, întrucât deţine un titlu executoriu şi este beneficiara unui sechestru asigurător pentru satisfacerea creanţei sale, avea la dispoziţie calea contestaţiei la executare pentru a susţine anularea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2017 al F.; or, este inadmisibilă promovarea unei acţiuni civile întemeiate pe dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 (adică a acţiunii din prezentul proces) pentru recuperarea afirmatului prejudiciu ce i-ar fi fost cauzat.

A considera altfel înseamnă a-i îngădui părţii interesate, în cauză, recurentei reclamante, să substituie contestaţiei la executare o altă cale procedurală (respectiv acţiunea civilă întemeiată pe dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Legea nr. 227/2015) pentru a invalida executarea silită ce s-a realizat, ceea ce, prin raportare la cele arătate în precedent, este, cu evidenţă, nelegal.

Relativ la motivele care privesc fondul acţiunii de faţă, vizând nerespectarea dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Normele de aplicare a Codul fiscal şi ieşirea bunurilor adjudecate în urma vânzării silite din patrimoniul societăţii A. S.A., fără a fi achitate la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale înregistrate de această societate, se constată că, în mod corect, instanţele de fond nu au realizat o analiză a acestora, având în vedere soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, respectiv faptul că trebuiau supuse analizei în cadrul unei contestaţii la executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman împotriva deciziei civile nr. 409 A din 17 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman împotriva deciziei civile nr. 409 A din 17 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.