Appeal dismissed as untimely; failure to prove well-justified reasons for delay after annulment for unpaid stamp duty.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 449.732 RON, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională depusă la 20 iunie 2022, pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantei pârâte să readucă la starea iniţială terenul curţi construcţii ce face obiectul contractului de întreţinere nr. x din 18 octombrie 2016, prin efectuarea lucrărilor specifice de stabilizare şi redare în circuitul economic, pentru a putea fi pretabil reconstruirii locuinţei şi anexelor gospodăreşti şi a asigura, pe viitor, exploatarea în bune condiţii a acestora.

Prin încheierea din 3 octombrie 2022, Judecătoria Motru a disjuns cererea reconvenţională şi a dispus formarea unui nou dosar repartizat manual completului iniţial învestit, dosar ce are ca obiect obligaţia de a face şi părţi - reclamant B. şi pârâtă A. S.A.; a amânat pronunţarea la 17 octombrie 2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1890 din 17 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Motru a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

2. Sentinţa Tribunalului Gorj, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă a fost admisă cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost ulterior precizată, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 441.892 RON, reprezentând plată nedatorată; a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 8023,92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia nr. 199 din 23 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost admisă excepţia netimbrării apelului şi a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata A. S.A..

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 199 din 23 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu a respectat regulile de procedură şi a pronunţat o hotărâre nelegală.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac, învederând că din motive temeinice nu a reuşit să exercite calea de atac în termen procedural.

Susţine că în perioada procedurii de regularizare a cererii de apel, dar şi ulterior, a lucrat în afara ţării şi nu a primit adresa instanţei prin care i se punea în vedere să achite taxa judiciară de timbru şi nici comunicarea hotărârii din apel.

Învederează că, deşi la adresa sa de domiciliu locuia cineva, factorul poştal a lăsat comunicările la vecini care nu i le-au înmânat.

Citează dispoziţiile art. 260 şi art. 161 alin. (1) C. proc. civ. şi afirmă că citarea greşită a părţilor încalcă două principii fundamentale ale procesului civil, principiul dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii dezbaterilor.

Arată că, la acest moment, C. proc. civ. nu oferă suficiente garanţii pentru a asigura comunicarea efectivă a actelor de procedură în procesul civil sau în proceduri conexe, câtă vreme nu impune nicio obligaţie în sarcina agentului procedural de a verifica dacă, în lipsa identificării unei persoane la domiciliul menţionat, destinatarul este plecat de la imobil temporar sau nu mai locuieşte la adresă.

Precizează că, odată întors în ţară, a telefonat la registratura Curţii de Apel Craiova, fiindu-i adus la cunoştinţă că hotărârea i-a fost comunicată din luna iunie 2023.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a invocat excepţia tardivităţii recursului.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 20 decembrie 2023 a fost fixat termen de judecată la data de 28 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia de tardivitate, invocată de intimată, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, se reţine că recurentul a susţinut că nu a avut cunoştinţă de comunicarea hotărârii curţii de apel întrucât lucra în străinătate.

A mai învederat că factorul poştal a lăsat comunicările la vecini care nu i le-au înmânat, deşi la adresa sa de domiciliu locuia cineva.

Se reţine că premisa analizării unei cereri de repunere în termen este aceea a valabilităţii comunicării actului de procedură de care legiuitorul leagă începutul termenului de declarare şi motivare a recursului pentru a cărui nerespectare intervine sancţiunea decăderii, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 186 C. proc. civ., (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părţii şi care au drept situaţie premisă ipoteza unei cauze obiective.

Deşi recurentul a invocat lipsa sa de la domiciliu întrucât se afla la muncă în afara ţării, nu a depus dovezi în acest sens, context în care susţinerile acestuia nu pot reprezenta cauze temeinic justificate în sensul textului normativ mai sus redat.

Totodată, recurentul avea obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent, nefiind împiedicat în a depune diligentele necesare pentru a urmări stadiul derulării procedurii judiciare. Culpa părţii, constând în nerespectarea cerinţelor procedurale prevăzute de textele de lege care vizează exercitarea căii de atac, exclude noţiunea de motiv temeinic justificat.

Văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că lipsa de diligenţă a recurentului în conducerea procesului nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, care să îl fi împiedicat pe acesta să exercite calea de atac înlăuntrul termenului defipt de lege, nefiind deranjat în a depune diligentele necesare pentru a urmări stadiul derulării procedurii judiciare, cum, de altfel, a şi făcut, însă în afara termenului procedural.

Referitor la susţinerea potrivit căreia factorul poştal a lăsat comunicările la vecini care nu i le-au înmânat, deşi la adresa sa de domiciliu locuia cineva, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost comunicată cu respectarea dispoziţiilor art. 163 alin. (8), raportat la alin. (3) al aceluiaşi articol din C. proc. civ., potrivit cu care, în lipsa persoanelor care pot primi corespondenţa, citaţia se depune la cutia poştală, aceeaşi regulă aplicându-se şi în cazul comunicării hotărârii judecătoreşti, conform alin. (12) al art. 163 C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 154 alin. (4) din acelaşi act normativ, care reglementează comunicarea prin poştă sau servicii de curierat rapid, în condiţiile prevăzute de art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează, de asemenea, ca şi în cazul citării prin agenţii procedurali ai instanţelor, dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Or, în cauză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, comunicarea s-a făcut prin afişare.

Relativ la pretinsa nelegalitate a comunicării deciziei recurate, în raport cu împrejurarea înmânării acesteia vecinilor, se constată că nelegala citare sau comunicare a hotărârii judecătoreşti de către instanţa de judecată nu aparţine ipotezei descrise de dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., care are în vedere, dimpotrivă, îndeplinirea legală a actului procedural referitor la care se solicită repunerea în termen, ci unei situaţii în care termenul procedural nu a început să curgă.

În consecinţă, faţă de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de recurent privind repunerea în termenul de declarare a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 485 C. proc. civ., Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., care la alin. (1) pct. 2 prevede expres că, atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Reiese, aşadar, că atunci când legea impune o anumită conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancţiunea nulităţii sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, altfel intervine sancţiunea prevăzută pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului la 29 mai 2023, dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 29 iunie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Recurentul a formulat calea de atac extraordinară a recursului la 12 septembrie 2023, în afara termenului legal prevăzut de art. 485 C. proc. civ., cum reiese din ştampila oficiului poştal cu care a fost expediat memoriul de recurs, aflat la dosar.

Constatând că, în cauză, cererea de recurs nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 199/2023 din 23 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.