Non-retroactivity of service pension interpretation and nullity of appeal for lack of concrete illegality grounds

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în data de 12 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume de bani ce reprezintă pensia de serviciu cuvenită reclamantului potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 303/2004, minus pensia încasată pe contributivitate, începând cu data de 10.12.2013 şi până la pronunţarea sentinţei, cu dobânzi legale şi având în vedere rata anuală a inflaţiei, sumă calculată la data punerii în executare, obligarea pârâtei la plata lunară, în continuare, a unei sume de bani egală cu diferenţa dintre pensia de serviciu cuvenită şi pensia încasată pe contributivitate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 93 alin. (1) şi (3) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale sau echivalentul în RON la data executării.

Prin sentinţa civilă nr. 337 din 06 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a completelor specializate pentru soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

S-a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, având ca obiect pretenţii, în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Arad.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Arad, secţia I civilă, în data de 13 aprilie 2022, sub nr. x/2022*.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 224 din 21 octombrie 2022, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, având ca obiect pretenţii.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin încheierea nr. 80 din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost scoasă cauza de pe rolul acestei instanţe, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulate de reclamant, prin încheierea nr. 252 din 9 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Oradea, instanţă la care s-a dispus strămutarea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în data de 28 martie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 769/2023-A din 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 224 din 21 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 769/2023-A din 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În primele patru pagini şi jumătate ale cererii de recurs, recurentul a prezentat istoricul litigiului, după care, în dezvoltarea motivului de casare invocat, a susţinut că dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 au fost greşit interpretate raportat la decizia nr. 43/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru pronunţarea unei hotătâri prealabile.

Astfel, a susţinut că eroarea judiciară există, iar hotărârile judecătoreşti prin care s-au respins acţiunile pentru acordarea pensiei de serviciu sunt contrare legii, prevederile art. 832 din Legea nr. 303/2004 fiind interpretate greşit, cu ignorarea principiului neretroactivităţii.

Prin hotărârea recurată, drepturile reclamantului au fost grav afectate, acesta fiind lipsit de o sumă de bani însemnată, reprezentată de diferenţa dintre cuantumul pensiei de serviciu şi cel al pensiei încasate din sistemul public, reclamantul fiind singurul magistrat care nu beneficiază de pensia de serviciu pentru o o condamnare dispusă pentru o infracţiune comisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014 care a modificat Legea nr. 303/2004.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În 6 octombrie 2024, recurentul-reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul a criticat decizia recurată susţinând că dispoziţiile art. 832 şi 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 au fost greşit interpretate prin raportare la decizia nr. 43/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru pronunţarea unei hotătâri prealabile, fiind ignorat principiului neretroactivităţii.

Analizând decizia recurată, se constată că aceste critici au fost formulate şi prin cererea de apel, iar instanţa de prim control judiciar le-a analizat şi a oferit un răspuns detaliat şi argumentat criticilor formulate. Astfel, instanţa a validat raţionamentul primei instanţe cu privire la inexistenţa unei erori judiciare întrucât litigiile reclamantului au fost soluţionate anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 43/2019, prin care s-a stabilit modalitatea de aplicare în timp a prevederilor art. 832 din Legea nr. 303/2004, neputând constitui eroare judiciară interpretarea pe care instanţa o dă unor dispoziţii legale, în speţă, la momentul la care au fost judecate litigiile anterioare ale reclamantului nu se clarificase chestiunea litigioasă a interpretării aplicării în timp a prevederilor art. 832 din Legea nr. 303/2004. S-a mai apreciat că o evidentă eroare judiciară s-ar putea reţine doar în ipoteza în care instanţele de judecată ar fi soluţionat litigiile cu încălcarea considerentelor obligatorii ale deciziei nr. 43/2019 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o astfel de ipoteză neputând fi însă reţinută în speţa pendinte.

În acest context, se observă că instanţa de apel a argumentat de ce principiul neretroactivităţii nu a fost încălcat şi de ce nu se poate reţine incidenţa în cauză a deciziei nr. 43/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă recurentul nu a formulat critici concrete de nelegalitate relative la raţionamentul juridic al instanţei de apel, ci s-a limitat la a prezenta situaţia de fapt a litigiului şi propriile opinii referitoare la aplicabilitatea în speţă a deciziei instanţei supreme, fără referire exactă la considerentele instanţei de apel care i-a răspuns acestei critici şi fără a opune măcar un argument de nelegalitate cu privire la aspectele reţinute prin decizia recurată, nesocotind specificul căii extraordinare de atac a recursului.

În atare situaţie, nu se poate decât să se constate că aceste texte legale au fost invocate formal de către recurent, simpla indicare a unor texte de lege nefiind suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Raportat la cele arătate de recurent prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că, deşi s-a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cauză, fără referire concretă la dispoziţiile instanţei de apel.

Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este una formală, susţinerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte cu privire la situaţia de fapt care nu poate fi reapreciată în prezenta cale de atac.

În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte referirea reclamantului la mai multe hotărâri judecătoreşti în care s-a stabilit că reclamanţii beneficiază de pensie de serviciu, Înalta Curte reţine că nu au relevanţă în pricina dedusă judecăţii deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) C. civ., jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, iar fiecare decizie de speţă trebuie înţeleasă în contextul cauzei în care a fost pronunţată şi a situaţiei de fapt reţinute de instanţele respective.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 769/2023-A din 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 769/2023-A din 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.