Nullity of cassation for failure to specify grounds of illegality in challenge to judicial peremption

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 259 din 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 708/A/11.05.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 259 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că va depune detaliat motivele de recurs, iar prin cererea din 24 octombrie 2023, a susţinut că instanţa s-a pronunţat abuziv şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ. cu privire la incompatibilitate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul, în raport cu excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia recurată s-a constatat perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 708/A/11.05.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, reţinându-se, în esenţă, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni şi că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru perimare.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ci doar a solicitat admiterea căii de atac, arătând că instanţa s-a pronunţat abuziv şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ. cu privire la incompatibilitate.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constatat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că de la data la care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, respectiv din 7 decembrie 2022, dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fiind întrunite condiţiile legale pentru perimare, întrucât prima cerere de repunere pe rol formulată în 8 decembrie 2022 nu a fost timbrată, motiv pentru care a fost anulată şi menţinută măsura suspendării, iar cea de-a doua cerere de repunere pe rol din 20 iulie 2023 a fost formulată după împlinirea termenului de perimare.

Susţinerile recurentei cu privire la încălcarea de către curtea de apel, prin decizia recurată, a dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ., nu pot fi analizate în condiţiile în care partea nu a formulat în etapa procesuală anterioară o cerere de recuzare a vreunui membru al completului de judecată, cu respectarea prevederilor art. 44 C. proc. civ.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile care susţin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 259 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 259 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.