Passive procedural standing in simulation actions; sufficiency of motivation and rejection of procedural illegality grounds in cassation

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 de către C. şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 de către C..

Reclamanta a depus cerere modificatoare, solicitând, în principal, să se constate caracterul simulat, prin încheierea unui act public fictiv, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 de către C.. A solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului D.. În ceea ce priveşte capătul de cerere care vizează nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub nr. x/09.07.2007 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, a arătat faptul că acesta reprezintă capătul subsidiar.

Prin sentinţa civilă nr. 7488 din 11 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 7 septembrie 2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D..

A fost respinsa cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligat pe reclamantă la plata către pârâtul D. a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost admisă în parte cererea modificată formulată în contradictoriu cu pârâtul B. şi a constatat caracterul simulat, prin încheierea unui act public fictiv, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/9.07.2007 de către BNP C..

A fost obligat pârâtul B. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 6693,54 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1329A din 30 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 1206 din 7 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1329A din 30 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, reclamanta A. şi pârâtul B. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 30 martie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 5 aprilie 2023, s-a dispus comunicarea recursurilor reciproc, între recurenţi şi către intimat, cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare la recursul părţii adverse în termen de 30 de zile de la comunicare.

5. Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind nelegală sub aspectul admiterii excepţiei procesuale pasive a pârâtului D..

După prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, invocând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că din cuprinsul hotărârii recurate lipseşte raţionamentul propriu al instanţei, care nu a făcut o analiză efectivă a argumentelor prezentate în cuprinsul apelului, preluând în integralitate apărările formulate de partea adversă, în sensul că D. nu a fost parte la întocmirea actului public şi în raportul juridic.

Instanţa de apel nu a realizat o cercetare efectivă a fondului cauzei şi nu a oferit garanţiile procesuale impuse de exigenţa dreptului la un proces echitabil, recurenta-reclamantă apreciind că a fost lipsită de o analiză reală şi serioasă a cererii sale de apel.

Subsumat aceluiaşi motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa nu a stabilit în mod corect situaţia de fapt întrucât nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra unor probe fundamentale ce dovedesc contribuţia lui D. la determinarea încheierii simulaţiei, ceea ce demonstrează calitatea procesuală pasivă a pârâtului D..

O altă critică inserată în cuprinsul cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamă nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, având în vedere că singurul argument al instanţei fiind acela că pârâtul D. nu a fost parte în contract - argument sumar ce nu poate fi reţinut ca relevant în soluţionarea cauzei.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

Pârâtul B. a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamanta A..

Recurentul-pârât a arătat că în mod nelegal s-a reţinut imposibilitatea morală de preconstituire a actului ascuns. Faţă de incidenţa art. 1175 din C. civ. de la 1864, instanţa a admis administrarea probei testimoniale, aspect contestat şi în etapele procesuale anterioare.

A menţionat că a formulat plângere penală împotriva reclamantei, plângere ce se află în faza de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

6. Apărările părţilor

Recurenta-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

7. Procedura de filtru

Prin încheierea de admitere în principiu din 13 decembrie 2023, a fost admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă. A fost fixat termen la 19 martie 2024 complet C5 noul C. proc. civ., în şedinţă publică, cu citarea părţilor în vederea soluţionării recursului.

A fost anulat recursul declarat de pârâţii B. şi D. împotriva deciziei nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cum recurenta reclamantă invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. critică decizia sub aspectul soluţionării greşite a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D. în condiţiile în care din hotărârea recurată lipseşte raţionamentul propriu al instanţei, care a preluat în integralitate apărările formulate de partea adversă, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. Potrivit art. 174 C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat". Prin urmare, nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale

În ipoteza nerespectării regulilor de procedură, nerespectare ce atrage sancţiunea nulităţii, se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, disponibilităţii, etc.

Prin urmare dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, rezulta ca textul vizează o singură ipoteza de nulitate: încălcarea formelor procedurale.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa de apel în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale s-a raportat atât la dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar în cazul acţiunilor ce au ca obiect constatarea caracterului simulat al unui contract, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanelor care au participat la întocmirea actului public şi/sau a celui secret, respectiv persoanelor care au fost părţi în raportul juridic despre care se susţine că reflectă înţelegerea reală dintre reclamant şi pârât.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 36, teza I, C. proc. civ. calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă), iar în conformitate cu teza a doua a dispoziţiilor legale enunţate existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond Din perspectiva celor expuse în raport de obiectul dedus judecaţii, precum şi în raport de succesiunea faptelor şi actelor juridice analizate de instanţa de apel, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile recurentei reclamante legate de incidenta dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare -nemotivarea hotărârii- deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura litigiului.

Din perspectiva dispoziţiilor legale enunţate, Înalta Curte reţine că motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Întrucât motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care -au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

Cum motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Înalta Curte reţine că fundamentul acestui motiv de nelegalitate rezidă din nerespectarea prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei".

Raportând cele expuse la decizia recurată, Înalta Curte reţine că în raport de obiectul dedus judecaţii instanţa de apel în argumentarea/motivarea soluţiei adoptate a dezvoltat atât motivele de fapt cât şi de drept ce au determinat soluţia pronunţată în raport de care au fost analizate şi susţinerile părţilor.

Astfel, instanţa de apel analizând actul juridic dedus judecaţii în argumentarea/motivarea soluţiei pronunţate a reţinut că: "prin calitate procesuală pasivă se înţelege existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii". Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului.

Potrivit art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Dând eficienţă acestor dispoziţii, reţine că, în cazul acţiunilor ce au ca obiect constatarea caracterului simulat al unui contract, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanelor care au participat la întocmirea actului public şi/sau a celui secret, respectiv persoanelor care au fost părţi în raportul juridic despre care se susţine că reflectă înţelegerea reală dintre reclamant(i) şi pârât(i)".

Astfel, instanţa de apel în argumentarea/motivarea soluţiei pronunţate a reţinut că "din probatoriul administrat atât în fond cât şi în apel nu a rezultat că D. ar fi fost parte în raportul juridic dedus judecăţii, că ar fi participat la discuţiile dintre apelanta reclamantă şi tatăl său ori că ar fi încheiat convenţia al cărei caracter simulat este invocat în prezenta cauză". Din cuprinsul declaraţiei martorului audiat în apel, propus de apelanta reclamantă, a reieşit doar că între aceasta şi D. exista o relaţie de amiciţie, intimatul ajutându-le pe apelantă şi pe sora acesteia, fără a se putea trage concluzia că intimatul a fost parte a convenţiei vizând apartamentul apelantei reclamante.

În motivarea soluţiei adoptate instanţa de apel a mai reţinut că:

"cererea de chemare de în judecată, astfel cum a fost modificată, a fost admisă de tribunal, constatându-se caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 la BNP C.. Aşadar, şi din această perspectivă, apelanta reclamantă nu justifică producerea vreunei vătămări, în condiţiile în care partea adversă a căzut în pretenţii, scopul urmărit prin acţiunea introductivă fiind atins. Criticile apelantei reclamante cu privire la modalitate de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive au fost analizate şi înlăturate de curte pentru motivele expuse anterior".

În acelaşi sens al motivării soluţiei adoptate, instanţa de apel a mai constatat că, tribunalul a reţinut, în mod judicios, modul în care s-au derulat relaţiile dintre părţile contractante, punctând toate elementele de fapt relevante şi cronologia acestora. De altfel, încheierea contractului de vânzare cumpărare şi a procurii de administrare nu este contestată, apelantul afirmând doar faptul că nu a ştiut de încheierea procurii speciale autentificate sub nr. x/09.07.2007 C.. Curtea nu poate primi această susţinere câtă vreme actul a fost semnat de apelantul pârât, în cuprinsul procurii menţionându-se că o mandatează pe apelanta reclamantă să vândă cui crede de cuviinţă şi la preţul cel mai avantajos apartamentul situat în Bucureşti, Bd. x.

Potrivit menţiunii exprese din cuprinsul procurii speciale, "mandatul va fi valabil până la îndeplinirea completă a sarcinii mandatarului şi nu va putea fi revocat de subsemnatul (B.), sub sancţiunea de daune interese în sumă de 65.000 euro". Or, nu este plauzibil a afirma că actul ar fi fost semnat fără a i se cunoaşte conţinutul. Totodată, martorul audiat la solicitarea apelantului a declarat că acesta a acordat mandat reclamantei să vândă bunul imobil, ulterior urmând a-i restitui o parte din preţul obţinut.

Instanţa de apel a mai reţinut în motivarea soluţiei pronunţate că:

"intenţia simulatorie reiese, în mod neechivoc, din coroborarea elementelor de fapt identificate corect şi de prima instanţă, respectiv: încheierea, în aceeaşi zi cu contractul de vânzare cumpărare - 9.07.2007 - a celor două procuri autentificate sub nr. x/09.07.2007 de C. şi 1333/09.07.2007 de C. prin care pârâtul a mandatat-o pe reclamantă să exercite acte de dispoziţie asupra apartamentului, iar pe sora acesteia să exercite acte de administrare şi conservare asupra apartamentului, inserarea menţiunii referitoare la obligaţia pârâtului de a menţine mandatul acordat reclamantei pentru a vinde cui crede de cuviinţă şi la preţul cel mai avantajos apartamentul situat în Bucureşti, Bd. x, până la îndeplinirea completă a sarcinii mandatarului, sub sancţiunea de daune interese în sumă de 65.000 euro, respectiv chiar preţul contractului; lăsarea în posesia apelantei reclamante atât a tuturor exemplarele originale ale contractului şi ale procurilor cât şi a apartamentului; împrejurarea că pârâtul a permis reclamantei să închirieze apartamentul pe o perioadă de 10 ani, aceasta încasând şi însuşindu-şi chiria pe care apelantul a aproximat-o la suma de 30.000 euro; efectuarea, de către apelanta reclamantă (sau de sora acesteia), a tuturor plăţilor vizând impozitele, utilităţile, cheltuielile de întreţinere şi cheltuielile curente; omisiunea apelantului pârât de a se înscrie în Asociaţia de proprietari, ori de a încheia contracte cu furnizorii de utilităţi".

În aceeaşi argumentare/motivare a soluţiei pronunţate, instanţa de apel a mai reţinut că:

"fără a relua considerentele teoretice expuse de tribunal privind reglementarea simulaţiei şi a probei acesteia, considerente pe care le găseşte corecte, Curtea reaminteşte că simulaţia este un conflict între realitate şi aparenţă, iar nu între voinţa internă şi cea declarată. Realitatea este exprimată în actul secret iar aparenţă este ilustrată de actul public. Această neconcordanţă este creată de autorii simulaţiei în mod conştient, voluntar, printr-o deplină înţelegere între voinţa reală şi corespondentul ei exteriorizat - voinţa declarată. Aşadar, dând eficientă acestor argumente, rezulta că este, pe deplin, dovedit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/9.07.2007 de către BNP C., intenţia părţilor nefiind acea de a vinde, respectiv de a cumpăra bunul, ci doar de a scoate, în mod fictiv, bunul imobil din patrimoniul apelantei reclamante, aceasta din urmând comportându-se în continuare ca proprietarul apartamentului şi după încheierea actului (până la revocarea procurile acordate, prin declaraţia autentificată sub nr. x/10.02.2017 la E. şi F.)". Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenta pârâtă nu este de acord cu raţionamentul realizat de instanţa de apel reprezintă un element distinct de existenţa şi coerenţa motivării instanţei de apel,.

Înalta Curte mai reţine că dreptul părţii la o decizie motivată, subsumat conceptului dreptului la o instanţă, drept examinat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi din perspectiva dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 alin. (1) din Convenţie, nu impune în sarcina judecătorului obligaţia de a da un răspuns detaliat în aprecierea fiecărui argument invocat de părţi, ci pe aceea de a oferi părţilor, prin hotărârea motivată, dovada examinării aspectelor esenţiale ale cauzei din perspectiva apărărilor formulate.

Cum în calea de atac a recursului nu este posibilă o reevaluare a probelor şi a stării de fapt, precum şi în condiţiile în care instanţa de apel a motivat/argumentat în drept şi în fapt soluţia pronunţată, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva cele expuse şi, cum niciuna din criticile recurentei reclamante nu se circumscriu dispoziţiilor art. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2024.