Local authorities' appeal annulled for non-casation grounds; urban planning fee award with penalties upheld.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 30 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciorani, prin primar, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 65.392,88 RON, reprezentând debit principal restant, respectiv contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate; a sumei de 198.926,24 RON, constând în penalităţi contractuale în cotă procentuală de 2% din debitul principal restant pentru săptămâna de întârziere, calculate până la data introducerii cererii, precum şi până la achitarea integrală a creanţei; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1523, art. 1576, art. 1578, art. 1617 şi următ. C. civ., precum şi pe cele ale art. 53 şi următ. din Legea nr. 101/2016.

2. Apărările formulate la fond

Prin întâmpinare, pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciorani, prin primar, au invocat excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi a autorităţii de lucru judecat. Pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondate.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1217 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciorani, prin primar, şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciorani, prin primar, privind acordarea cheltuielilor de judecată.

4. Apelul

Împotriva sentinţei nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă a declarat apel reclamanta A. S.R.L.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 8 iunie 2021, sub nr. x/2020.

4.1 Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă

Prin încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe.

4.2 Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă

Prin încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe. Constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

4.3 Hotărârea pronunţată în regulator de competenţă

Prin decizia nr. 1468 din 14 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti.

4.5 Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 927 din 4 mai 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciorani, prin primar. A anulat sentinţa apelată şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de intimatele-pârâte. A admis acţiunea şi le-a obligat pe pârâte la plata sumei de 65.392,88 RON, reprezentând debit principal, precum şi a sumei de 198.926,24 RON, constând în penalităţi contractuale.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 927 din 4 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă au declarat recurs pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciorani, prin primar, în termenul legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentele au susţinut, referitor la soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, că sentinţa nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă este legală şi temeinică, apreciind că în mod corect s-a raportat această instanţă la prevederile art. 2539 alin. (2) C. civ., precum şi la considerentele deciziei nr. 2288 din 6 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest context, au afirmat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost introdusă după împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani.

Recurentele au susţinut că decizia recurată cuprinde o motivare contradictorie şi că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material ce guvernează răspunderea contractuală.

De asemenea, au arătat că instanţa de apel a interpretat eronat înscrisurile depuse la dosar, întrucât în mod greşit s-a apreciat că, prin clauzele contractuale, nu s-a stabilit obligaţia de predare, de către prestator, a documentaţiei către primărie, într-o formă avizată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, şi că, în acest fel, nu s-ar pune problema invocării, în mod valabil, a excepţiei de neexecutare a plăţii creanţei.

Recurentele au susţinut că au invocat în mod constant această chestiune, respectiv că lucrarea nu a fost avizată conform prevederilor contractului nr. x din 26 noiembrie 2014, argumentele potrivit cărora intimata şi-a onorat obligaţiile contractuale neputând fi primite.

Totodată, au afirmat că instanţa de apel nu a făcut referire la faptul că intimata a prezentat proiectul şi factura fiscală la data de 16 martie 2017, solicitând avizul de începere a lucrărilor de proiectare la 30 mai 2017 (prin cererea nr. x), iar la 14 septembrie 2017, prin adresa nr. x, solicitând prelungirea avizului de începere a lucrărilor. Aceste aspecte au fost apreciate că reflectă, cu certitudine, faptul că lucrarea contractată nu a fost executată conform prevederilor contractuale (termene, număr de exemplare, avizare), precum şi că nu putea fi achitată.

6. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea depusă la 16 noiembrie 2023, în termenul procedural, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

7. Procedura în recurs

Prin rezoluţia din 9 ianuarie 2024, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului declarat de pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Comuna Ciorani, prin primar, împotriva deciziei nr. 927 din 4 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în şedinţa publică de la data de 7 martie 2024.

La termenul de judecată menţionat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu excepţia de nulitate a recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rămânând cu prioritate în pronunţare asupra acesteia, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din acelaşi act normativ.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni" (…) "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia reglementată la alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 din cod.

Conform art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi lit. c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) C. proc. civ. instituind sancţiunea nulităţii atunci când motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488.

În aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de judecată are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înţelege să critice hotărârea atacată, prin formularea unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, circumscrise dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs, declarat de pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Comuna Ciorani, prin primar, împotriva deciziei nr. 927 din 4 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Prin memoriul de recurs, recurentele au susţinut, ulterior expunerii situaţiei de fapt şi a parcursului procesual, că decizia recurată cuprinde o motivare contradictorie, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează răspunderea civilă contractuală.

Invocând formal cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., au criticat decizia recurată din perspectiva modalităţii de valorificare a probaţiunii, susţinând că, printr-o interpretare eronată a înscrisurilor depuse la dosar, curtea a constatat că, prin clauzele contractuale nu s-a stipulat, în sarcina prestatorului, obligaţia de a preda documentaţia către primărie, în forma avizată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova. În acest context, recurentele au apreciat că nu se poate invoca, în mod valabil, excepţia de neexecutare în ceea ce priveşte plata creanţei.

Recurentele au precizat că au fost consecvente în a reliefa aspectul referitor la neavizarea lucrării conform prevederilor contractului nr. x din 26 noiembrie 2014 şi au considerat că aserţiunile intimatei, potrivit cărora aceasta şi-a onorat obligaţiile contractuale, nu pot fi primite.

Totodată, au susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurarea că intimata a prezentat proiectul şi factura fiscală la x martie 2017, deşi a solicitat avizul de începere a lucrărilor de proiectare la data de 30 mai 2017 (prin cererea nr. x), iar la 14 septembrie 2017, prin adresa nr. x, a cerut prelungirea avizului de începere a lucrărilor. Or, aceste aspecte relevau, în opinia recurentelor, faptul că lucrarea contractată nu a fost executată conform stipulaţiilor contractuale referitoare la termene, număr de exemplare, avizare etc.

Evocând prevederile contractuale inserate la art. 6, art. 8.3, în capitolul VII şi la fila x, precum şi pe cele ale caietului de sarcini întocmit de Primăria Comunei Ciorani, potrivit cărora toate avizele/acordurile asupra planului urbanistic general trebuiau solicitate şi obţinute de proiectant în numele autorităţii contractante, recurentele au mai afirmat că lucrarea executată de către intimată nu a fost avizată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, şi că, prin urmare, nu putea fi plătită.

Înalta Curte, raportând motivele de recurs, redate rezumativ în expozeul de mai sus, la judecata realizată de instanţa de apel prin hotărârea recurată, reţine că acestea nu se pot circumscrie cazurilor de casare invocate expres, respectiv cele prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., şi nici celorlalte motive de recurs prevăzute limitativ de acest text legal.

Această constatare se impune faţă de faptul că criticile concrete formulate în cauză nu constituie o reflexie a judecăţii realizate în etapa procesuală anterioară, care a vizat, pe de o parte, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune (admisă de tribunal prin sentinţa apelată), iar, pe de altă parte, fondul cauzei, din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor contractuale de către intimată, respectiv a obligaţiei corelative de plată a recurentelor.

Reţinând că prin apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. a fost învestită cu soluţionarea unor critici ce vizează încălcarea de către instanţa de fond a normelor de drept material în materia prescripţiei extinctive, precum şi cu motive de apel referitoare la fondul cauzei, curtea de apel a procedat la examinarea acestora, constatând, cu prioritate, că soluţia adoptată asupra excepţiei prescripţiei nu se întemeiază pe întreruperea cursului acesteia, ca urmare a cesiunii de creanţă, ci pe suspendarea cursului prescripţiei intervenite prin aplicarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 62 ale Decretelor Preşedintelui nr. 195/16 martie 2020, respectiv nr. 240/14 aprilie 2020.

În raport de aceste repere, instanţa de apel a considerat că, în mod greşit tribunalul a constatat că prescripţia dreptului material la acţiune s-a împlinit la 15 aprilie 2020, în termen de 3 ani de la momentul scadenţei facturii, fără a avea în vedere faptul că, prin adoptarea decretelor menţionate, cursul prescripţiei s-a întrerupt în perioada 16 martie 2020 - 15 mai 2020. Aplicând dispoziţiile art. 2534 alin. (1) C. civ., curtea a stabilit că termenul de prescripţie nu s-a împlinit la 15 aprilie 2020, ci la 16 iunie 2020, prin adăugarea unui interval de 31 de zile de la data încetării suspendării de drept a prescripţiei.

Raportând prevederile art. 2540 C. civ. la circumstanţele cauzei, instanţa de apel a constatat că somaţia prealabilă emisă la 3 iunie 2020 a fost înaintată în vederea formulării ordonanţei de plată ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 28 iulie 2020, sub nr. x/2020, realizându-se în acest mod punerea în întârziere a debitorului. Întrucât cererea de chemare în judecată în prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la 30 octombrie 2020, s-a constatat că dreptul material la acţiune al reclamantei nu era prescris.

Pe fondul cauzei, curtea a procedat la examinarea prevederilor contractuale inserate la art. 4.3 şi 8.3 în contractul nr. x din 26 noiembrie 2014, constatând că preţul convenit pentru executarea lucrărilor a fost de 131.440 RON, pe care beneficiarul s-a obligat să îl achite în termen de 30 de zile de la emiterea facturii şi de la predarea documentaţiei pe bază de proces-verbal de predare-primire semnat de ambele părţi, pe fază de execuţie, cu obligaţia primirii lucrării avizate, în perioada 24-31 a fiecărei luni, potrivit graficelor de execuţie şi de plăţi.

Curtea a reţinut că prestatorul B. S.R.L. a finalizat şi a predat către debitor documentaţia şi planurile urbanistice conform proiectului, părţile semnând procesul-verbal de predare-primire nr. x din 28 martie 2017, serviciile astfel furnizate, aferente fazei 4 a graficului de execuţie şi plăţi fiind acceptate fără obiecţiuni de recurenta Primăria Comunei Ciorani, iar factura conţinând contravaloarea serviciilor livrate, în cuantum total de 65.392,88 RON, fiind acceptată sub semnătură de către această parte şi înregistrată în evidenţele sale sub nr. x din 28 martie 2017.

Ulterior expirării scadenţei termenului de plata a facturii, la 15 aprilie 2017, creanţa rezultată din aceasta a fost cesionată succesiv, de la prestatorul B. S.R.L. la C. S.R.L. şi, ulterior, la A. S.R.L. (reclamanta din prezenta cauză).

Somaţia de plata nr. x din 3 iunie 2020, prin care reclamanta a solicitat Primăriei Comunei Ciorani plata sumei în cuantum total de 243.347,36 RON, compusă din creanţa şi penalităţile contractuale calculate provizoriu până la data respectivă, a fost urmată de un răspuns, prin adresa din 11 iunie 2020, invocându-se neexecutarea obligaţiilor contractuale, motivat de neavizarea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a suportului topografic pentru actualizarea planului urbanistic general al Comunei Ciorani.

Curtea, reţinând clauza inserată la art. 8.3 în contract, a apreciat că, potrivit graficului de execuţie şi plăţi, reclamanta este îndreptăţită la plata sumei 65.392,88 RON, potrivit facturii nr. x din 16 martie 2017, în care s-a consemnat ca valoarea creanţei reprezintă "Faza 4 - Reambulare topografică".

Instanţa de apel a reţinut că documentaţia finală a fost predată conform procesului-verbal nr. x din 28 martie 2017, la data de 31 mai 2017 părţile încheind, sub nr. x, actul adiţional nr. x la contract, şi convenind prelungirea duratei de prestare a serviciilor aferente etapelor II şi III care au făcut obiectul contractului nr. x din 26 noiembrie 2014, până la 31 decembrie 2017, astfel că nu a reţinut existenţa vreunei nemulţumiri referitoare la neexecutarea de către prestator a obligaţiilor asumate.

Constatând că prin clauzele contractuale nu s-a stabilit obligativitatea prestatorului de a preda documentaţia către primărie, în forma avizată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, curtea a arătat că nu se putea invoca, în mod valabil, excepţia de neexecutare cu privire la plata creanţei, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul procesului-verbal de recepţie nr. x/2018 s-a consemnat că a fost încheiat conform cererii nr. x din 22 decembrie 2017, ce respectă termenul agreat de către părţi prin actul adiţional nr. x la contract.

Apreciind că este lipsită de temei excepţia de neexecutare, decurgând din faptul că reclamanta nu a pus la dispoziţie, în format fizic, documentele avizate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, instanţa de apel a constatat că prestatorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, subzistând obligaţia corelativă de plată a serviciilor în sarcina recurentelor.

În considerarea acestor argumente juridice, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1217 din 8 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, pe care a anulat-o, întrucât a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, a admis acţiunea, obligându-le pe pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Comuna Ciorani, prin primar, la plata sumei de 65.392,88 RON, reprezentând debit principal şi penalităţi contractuale.

Raportând considerentele curţii de apel la criticile formulate în recurs de către recurente, subsumate cazurilor de casare indicate - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - Înalta Curte constată că o astfel de încadrare nu este posibilă.

Astfel, recurentele nu au expus, în recursul pendinte, critici care să vizeze modalitatea de examinare în apel a prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei prin raportare la motivele care au dus la infirmarea soluţiei de primă instanţă, precum şi a clauzelor contractuale inserate de părţi în contractul nr. x din 26 noiembrie 2014 din perspectiva normelor de drept aplicabile, critici care să fie circumscrise ipotezelor reglementate la art. 488 C. proc. civ. şi să permită un examen de legalitate al deciziei recurate.

Dimpotrivă, formulate fiind prin ignorarea specificului căii extraordinare de atac a recursului, motivele de recurs cuprind doar aspecte de fapt referitoare la judecata realizată de instanţa de fond asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune (recurentele afirmând că s-au respectat dispoziţiile art. 2539 alin. (2) C. civ.), precum şi aserţiuni ce vizează modalitatea de evaluare a probatoriului de către instanţa de apel, care ar fi condus la concluzia greşită că prin clauzele contractuale nu s-a prevăzut obligaţia reclamantei de a preda documentaţia avizată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova.

Criticile recurentelor vizează, astfel, situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel conform probaţiunii administrate, nereprezentând reale critici de aplicare a normelor de drept substanţial în raport cu aceasta.

Chiar dacă recurentele au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., o indicare formală a acestora sau o aparenţă de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat, fiind necesară formularea unor critici în legătură cu soluţia pronunţată.

Ignorând funcţia căii extraordinare de atac a recursului - aceea de a asigura, exclusiv, un control de legalitate - recurentele au dedus judecăţii în recurs aspecte care sunt lăsate de legiuitor, exclusiv, în competenţa instanţelor de fond (administrarea probelor, evaluarea şi aprecierea acestora şi, corelativ, determinarea situaţiei de fapt).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte una dintre cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Comuna Ciorani, prin primar, împotriva deciziei nr. 927 din 4 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi Comuna Ciorani, prin primar, împotriva deciziei nr. 927 din 4 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.