Objection to forced enforcement: Cancellation of appeal for failure to pay judicial stamp tax and lack of valid cassation grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) annulled the appeal filed by the respondent, effectively upholding the Court of Appeal’s decision to suspend the proceedings, and the decision is final. The dispute arose when the respondent filed an appeal against a lower court order that suspended the judgment of a "contest against execution" (an objection to forced enforcement) based on the absence of parties and their failure to request trial in absence; the respondent attempted to challenge this procedural suspension by arguing unrelated matters concerning the conduct of criminal investigations and the underlying merits of the enforcement title. The ICCJ dismissed the appeal primarily on procedural grounds, finding it deficient for failing to pay the required 20 RON judicial stamp tax (violating Art. 25 and Art. 486(3) of the Civil Procedure Code) and for failing to formulate valid legal grounds for cassation, as the arguments did not address the specific legal errors of the appealed decision or fall within the limited grounds for appeal under Art. 488 and Art. 489 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 din C. proc. civ, art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013; Objection to forced enforcement: Cancellation of appeal for failure to pay judicial stamp tax and lack of valid cassation grounds: The dispute arose when the respondent filed an appeal against a lower court order that suspended the judgment of a "contest against execution" (an objection to forced enforcement) based on the absence of parties and their failure to request trial in absence; the respondent attempted to challenge this procedural suspension by arguing unrelated matters concerning the conduct of criminal investigations and the underlying merits of the enforcement title. The ICCJ dismissed the appeal primarily on procedural grounds, finding it deficient for failing to pay the required 20 RON judicial stamp tax (violating Art. 25 and Art. 486(3) of the Civil Procedure Code) and for failing to formulate valid legal grounds for cassation, as the arguments did not address the specific legal errors of the appealed decision or fall within the limited grounds for appeal under Art. 488 and Art. 489 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appeal due to the failure to meet procedural requirements regarding stamp duty and valid grounds.
Full text
Şedinţa publică din data de 06 martie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 06.12.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite demarate împotriva acestuia de B., solicitând anularea titlului executoriu a cărui încuviinţare a fost dispusă de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022.
2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi
Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii contestaţiei la executare formulate de contestatorul A.. A stabilit termen administrativ de verificare a incidenţei perimării la data de 17.06.2023.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi a formulat recurs contestatorul A., prin care invocă aspecte de fapt din dosar.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:
II.1. Cu privire la excepţia netimbrării recursului, invocată de instanţă, din oficiu
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: (…) c) încheierea de suspendare a judecării cauzei".
De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 din C. proc. civ., cu nulitatea.
În litigiul pendinte, prin rezoluţia din 13 iunie 2023, de verificare şi regularizare a cererii de recurs, instanţa a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013
Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului în data de 03 iulie 2023, prin intermediul adresei emise în data de 27 iunie 2023, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.
Recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.
II. 2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de instanţă, din oficiu
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus suspendarea judecării contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., faţă de lipsa părţilor şi a faptului că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin cererea de recurs, recurentul şi-a arătat doar nemulţumirea cu privire la atitudinea organelor penale, despre care susţine că trenează efectuarea cercetărilor din anul 2019, în continuare redând motivele pentru care a învestit instanţa cu acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Astfel, recurentul a făcut referire la situaţia de fapt a litigiului, fără a se raporta la soluţia de suspendare a judecăţii pronunţată în cauză de curtea de apel.
Înalta Curte reţine, în acest sens, că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele Curţii de Apel Iaşi, la modalitatea în care a fost aplicată instituţia suspendării şi a aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., şi nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.
Ca atare, invocarea de către recurentul-contestator a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, şi fără avea legătură cu raţionamentul curţii de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.
Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia netimbării recursului.
Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.