Tax authority's appeal annulled; appellate damages award of 185,742.11 RON upheld.

Şedinţa publică din data de 06 martie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii - D.G.R.F.P Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 438.729 RON, cu titlu de despăgubiri, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin activitatea ilicită cu caracter continuat derulată împotriva reclamantei, îmbrăcând forma faptei ilicite.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 788 din 05 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGRFP-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 73.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 2500 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/06.04.2017, suma de 15.000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/06.04.2017, 4000 RON onorariu aferente facturilor x/06.04.2017 şi y/06.04.2017, suma de 4000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.07.2017, suma de 2000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.07.2017, suma de 2000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.07.2017, suma de 6000 RON aferentă facturii nr. x/05.07.2018, suma de 5000 RON aferentă facturii nr. x/21.08.2018, suma de 7000 RON aferentă facturii nr. x/09.10.2018, suma de 2000 RON aferentă facturii nr. x/09.10.2018, suma de 3000 RON contravaloare factură x/05.12.2018, suma de 2000 RON contravaloarea factură x/08.03.2019, suma de 5000 RON contravaloare factură x/26.05.2020, suma de 7000 RON reprezentând contravaloarea factură nr. x/20.10.2021, suma de 7000 RON onorariu expert achitat în dosar nr. x/2017.

A respins cererea pentru rest, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 223A din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă ANAF - DGRFP - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinţei civile nr. 788/05.05.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

A admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 788/05.05.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că suma la care va fi obligată pârâta la plata către reclamantă este în cuantum de 185.742,11 RON reprezentând despăgubiri, din care suma de 30.000 RON reprezentând contravaloare servicii de consultanţă şi asistenţă aferentă facturilor nr. x/21.09.2016, nr. y/20.10.2016, nr. z/14.11.2016, nr. w/19.12.2016, nr. t/01.04.2016, nr. s/08.07.2016 si nr. 481/23.12.2016, suma de 5000 RON reprezentând contravaloare servicii de consultanţă fiscală aferentă facturii nr. x/30.12.2016, suma de 5000 RON reprezentând contravaloare servicii aferente facturii nr. x/12.01.2017, suma de 20.000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/18.04.2017, suma de 11.337,13 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.11.2019, suma de 5382,49 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/18.04.2017, suma de 5382,49 onorariu avocat aferent facturii nr. x/18.04.2017, suma de 5000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/06.04.2017, suma de 2500 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/06.04.2017, suma de 15.000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/06.04.2017, 4000 RON onorariu aferente facturilor x/06.04.2017 şi y/06.04.2017, suma de 4000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.07.2017, suma de 2000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.07.2017, suma de 2000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/14.07.2017, suma de 10000 RON aferenta facturii nr. x/05.07.2018, suma de 6000 RON aferentă facturii nr. x/21.08.2018, suma de 7000 RON aferenta facturii nr. x/09.10.2018. suma de 2000 RON aferenta facturii nr. x/05.11.2018, suma de 3000 RON contravaloare factură x/05.12.2018, suma de 2000 RON contravaloarea factură x/08.03.2019, suma de 5000 RON contravaloare factură x 26.05.2020, suma de 5000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/01.11.2019, suma de 12000 RON onorariu avocat aferent facturii nr. x/06.08.2020, suma de 7000 RON reprezentând contravaloarea factură nr. x/20.10.2021, suma de 3140 RON cu titlu de taxe judiciare de timbru, suma de 7000 RON onorariu expert achitat in dosar nr. x/2017.

A menţinut în rest sentinţa civilă apelată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 223A din 14 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, caracterul nerezonabil al sumelor cu titlu de onorariu avocaţial la a căror plată a fost obligată, arătând că instanţa de judecată avea abilitatea de a cenzura aceste cheltuieli, în condiţiile în care le aprecia ca nefiind necesare sau în raport cu valoarea pretenţiilor, complexitatea cauzei ori munca depusă de avocat.

Sub acest aspect, al solicitării de reducere a onorariului de avocat, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale - decizile nr. 401/14.07.2005 şi nr. 493/29.05.2007.

În acelaşi sens, arată că este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Totodată, în privinţa sumei de 3140 RON reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru achitate de reclamantă în mai multe dosare, aceasta nu putea fi solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul dosar, ci doar pe calea prevăzută de dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 10.07.2023, intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de neîncadrarea criticilor în motivele de casare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, în raport cu excepţia nulităţii, invocată din prin întâmpinare de intimata A. S.R.L., a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În litigiul pendinte, verificând cererea de recurs, se constată că, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., acestea reprezintă, în mare parte, o reluare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele, pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel, care sprijină soluţia adoptată. Aceasta, însă, fără să arate motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie raţionamentul curţii de apel.

Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că înţelege să critice soluţia pronunţată de curtea de apel cu privire la cuantumul onorariului de avocat stabilit în sarcina acesteia, solicitând cenzurarea acestuia, pe motiv că suma la plata căreia ar fi fost obligată ar fi disproporţionată în raport cu dificultatea, amploarea şi durata cauzei.

Astfel, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă nu a criticat soluţia instanţei sub aspectul temeiurilor juridice aplicate şi care au dus la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, motiv pentru care afirmaţiile recurentei relative la cuantumul cheltuielilor de judecată nu constituie critici concrete de nelegalitate cu privire la maniera în care instanţa de apel a interpretat ori a aplicat prevederile legale în materie.

Înalta Curte apreciază că aspectele decelate prin cererea de recurs reprezintă chestiuni de temeinicie şi nu de legalitate, astfel că nu se încadrează în motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din Codul de de procedură civilă.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În considerente, s-a reţinut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii, respectiv că presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, în analiza sa, judecătorul trebuind să se raporteze, în permanentă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

Prin urmare, fiind vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, sens în care nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În raport cu statuările din cuprinsul deciziei pronunţate în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie, conform dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte referitoare la cuantumul onorariului de avocat nu constituie motive de nelegalitate, date fiind dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte dispoziţia de obligare a acesteia la plata sumei de 3140 RON cu titlu de taxe judiciare de timbru, aceasta a fost făcut obiectul analizei în apel, curtea analizând temeinicia respectivei pretenţii şi reţinând că, deşi nu există menţiuni în cuprinsul acestora cu privire la dosarele în care acestea au fost achitate, raportat la data achitării respectivelor taxe şi pe fondul existenţei litigiilor între părţi la respectivele momente, pretenţia este dovedită.

Totodată, şi critica referitoare la calea prevăzută de lege pentru recuperarea taxelor de timbru achitate de reclamantă a primit o dezlegare corectă din partea instanţei de apel, care a constatat că respectivele taxe au fost achitate în litigiile fiscale intervenite între părţi, iar nu în cele având ca obiect contestaţie la executare, doar pentru acestea din urmă fiind prevăzută posibilitatea de restituire reglementată prin art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, prin motivele de recurs, recurenta nu a formulat critici concrete sub acest aspect, în sensul invocării încălcării sau aplicării greşite a unor norme de drept material, care au stat la baza raţionamentului instanţei de apel, simpla nemulţumire a părţii cu privire la răspunsul dat de curtea de apel chestiunii referitoare la admisibilitatea unei atare cereri, şi reiterarea acesteia în calea extraordinară de atac, nu este suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.

Aşadar, în condiţiile în care recurenta nu a formulat argumente prin care să susţină greşita interpretare a normelor aplicate de instanţa de apel, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate de parte.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 din C. proc. civ., care presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 223A din 14 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 06 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.