Cassation appeal nullified for failing to articulate legal grounds and improperly challenging factual findings in road infrastructure liability for a fatal accident

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui A.; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui B.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui C.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui D.; obligarea pârâtei la plata contravalorii autoturismului marca x nr. x.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 90 din 1 februarie 2023, Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal B., şi D., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara.

A obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul fiicei sale E.; a obligat pârâta să plătească reclamantei B. suma de 15.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul surorii sale E.; a obligat pârâta să plătească reclamantei C. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul mătuşii sale E.; a obligat pârâta să plătească reclamantei D. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul mătuşii sale E.; a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 7.000 euro, reprezentând contravaloare autoturism x, nr. de înmatriculare B84HSX.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 183 din 30 iunie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelurile declarate de apelanţii reclamanţi D., A., C. şi B. şi de apelanta pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 90 din 1 febuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 183 din 30 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului, recurenta a învederat că, în mod greşit, instanţa de prim control judiciar a respins apelul declarat de aceasta, deşi experţii, parchetul, cât şi ambele instanţe au constat faptul că evenimentul rutier a fost generat de către conducătoarea autoturismului.

Astfel, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a subliniat că singura probă pe care au administrat-o reclamanţii la formularea pretenţiilor a fost un raport de expertiză elaborat de expertul asistent F., acesta fiind expertul numit de familia victimei E. în dosarul penal nr. x/2018, raportul de expertiză nefiind efectuat într-un mod imparţial.

A menţionat recurenta că, din expertiza existentă la dosar şi din ordonanţa de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova reiese că singurul vinovat pentru producerea evenimentului rutier este chiar victima, acesta fiind motivul pentru clasarea cauzei penale.

În ceea ce priveşte daunele morale acordate, recurenta a subliniat că despăgubirea bănească aferentă unui prejudiciu nepatrimonial nu poate constitui un prilej de îmbogăţire fără justă cauză pentru victima sau persoanele prejudiciate, sens în care cuantumul ce urmează a fi acordat nu trebuie să deturneze aceasta despăgubire de la scopul şi finalizarea prevăzută de lege.

Totodată, daunele morale trebuie să respecte principiul echităţii şi proporţionalităţii în sensul existenţei unui just echilibru între prejudiciul suferit şi reparaţia acordată. Or, în speţa dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat sume exorbitante, fiind evident scopul urmărit, respectiv acela de îmbogăţire fără justă cauză, asigurarea unui trai confortabil şi nu acela de alinare a suferinţei.

A mai precizat recurenta că, la data producerii evenimentului rutier, cât şi în prezent, există un parapet de protecţie pe rampă de pe sensul de mers al victimei, care ar fi putut ajuta la ghidarea acesteia, având elemente reflectorizante aplicate. De asemenea, taluzurile de rambleu pentru sensul ascendent şi descendent erau protejate, la momentul evenimentului rutier, cu sisteme de protecţie, permiţând deplasarea în siguranţă.

Conform contractului subsecvent de servicii nr. x/30.10.2018,. încheiat cu prestatorul G. S.R.L., pentru perioada 01.11.2018 -31.12.2018, s-a procedat la deszăpezirea şi la răspândirea mecanică a materialelor necesare pentru prevenirea sau combaterea poleiului, gheţii sau zăpezii, acordând o atenţie deosebită pasajelor, viaductelor si podurilor. S-a procedat la patrularea cu utilaje pentru informarea stării drumurilor sau pentru prevenirea înzăpezirii, aspect confirmat de către I.P.J. Mehedinţi, Serviciul Rutier, care nu a semnalat nerespectarea obligaţiei de deszăpezire. Temperaturile nu au fost negative, nu s-a constatat o peliculă de. gheaţă pe viaduct si drumul avea o rigurozitate adecvată, îndeplinind toate condiţiile de siguranţă pentru rulare.

În aceste condiţii, a apreciat recurenta că toate probele propuse şi administrate relevă că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea despăgubirilor.

Concluzionând, recurenta a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale; nu se poate stabili culpa societăţii faţă de evenimentul rutier, iar pentru stabilirea faptei ilicite, instanţa trebuia să aibă în vedere şi dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi A., C., B. şi D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa calităţii de reprezentant a Direcţiei care a formulat prezenta cale de atac şi pentru lipsa motivelor de nelegalitate. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte calitatea de reprezentant a Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara, intimaţii reclamanţi au susţinut că aceasta nu a făcut dovada calităţii de reprezentant, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate în faţa instanţelor judecătoreşti doar de consilier juridic sau avocat.

Mai mult, au învederat că potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003 pentru înfiinţarea CNAIR, Direcţia semnatară a cererii de recurs nu are personalitate juridică.

Cu referire la motivele de recurs formulate, intimaţii reclamanţi au învederat că recurenta nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei recurate, fiind dezvoltate numai motive ce ţin de netemeinicie, de situaţia de fapt şi de probele administrate în cauză.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Totodată, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, prin decizia civilă nr. 183 din 30 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanţi şi de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara.

Un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că recurenta pârâtă nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, motivele de recurs invocate antamând aspectele dezlegate de tribunal, partea rezumându-se a relua aspectele ce ţin de situaţia de fapt.

Se constată că recurenta a susţinut că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a Companiei, făcând trimitere la dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Însă simpla menţionare a unui act normativ, fără a fi indicate punctual articolele de lege aplicabile, în opinia recurentei, cazului pendinte, este lipsită de valenţe juridice, în lipsa unei argumentări care să reflecte greşelile anume imputate instanţei în judecarea apelului, în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, simpla susţinere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind în prezenţa unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate.

Pentru a fi incident vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, nu este suficient ca recurenta-reclamantă să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Lecturarea memoriului de recurs relevă că recurenta a prezentat situaţia de fapt, făcând referire la probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauză, buletine de analiză, contractul de servicii nr. x, tinzând astfel la o cenzurare a aprecierii date de prima instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalităţii, nu şi temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, alegaţiile recurentei conform cărora daunele morale acordate ar trebui să respecte principiul echităţii şi proporţionalităţii, asigurând un echilibru just între prejudiciul suferit şi reparaţia oferită nu combat raţionamentul instanţei de apel, recurenta-pârâtă fiind nemulţumită de soluţia pronunţată de Curtea de Apel.

În realitate, recurenta tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalităţii, nu şi temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, cum recurenta nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în hotărârea atacată şi raţionamentul instanţei de apel în pronunţarea soluţiei, simplele susţineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva deciziei civile nr. 183 din 30 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.