Defamation appeal annulled as void for failing to state cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea pârâţilor la încetarea şi interzicerea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului, la publicarea pe cheltuiala acestora a hotărârii de condamnare şi la publicarea unei dezminţiri în 3 ziare de notorietate cu acoperire naţională pentru 5 numere consecutive; obligarea în parte a fiecărui pârât la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro (100.000 euro total), reprezentând daune morale constând în prejudiciul de imagine produs prin afirmaţii calomnioase, defăimătoare privind reputaţia, comportamentul deviant şi probitatea profesională a reclamantului.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1214 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.. A fost obligată pârâta B. la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale; a fost obligat pârâtul C. la plata către reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune morale. A fost respinsă, în rest, cererea. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 2.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, contând în taxă de timbru şi onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 111/A din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1214 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş.

A admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1214 din 25 octombrie 2022; a schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul că: a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, fără a face încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

După expunerea, pe larg, a situaţiei de fapt şi a relaţiei profesionale a reclamantului cu pârâta B., recurentul a învederat că pârâţii au adus la cunoştinţa opiniei publice şi a sferei în care activa o serie de fapte care nu au nicio legătură cu realitatea, menţionate în unicul scop de a aduce atingere imaginii recurentului, în calitate de sportiv, profesionist recunoscut pe plan naţional şi internaţional în industria de profil.

Astfel, a arătat că susţinerile pârâţilor în cadrul unor cercuri, emisiuni şi platforme sociale nu sunt conforme cu realitatea obiectivă, fiindu-i încălcat dreptul la imagine, cât şi dreptul la demnitate, drepturi nepatrimoniale ocrotite de dispoziţiile art. 252 C. civ.

A subliniat recurentul că protecţia vieţii intime, familiale şi private este garantată prin consacrarea constituţională a dreptului la propria imagine. A subliniat că prin art. 30 din Constituţie se prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, drepturi nepatrimoniale protejate de art. 72 şi art. 73 C. civ. şi încălcate de pârâţii din prezenta cauză.

Recurentul a menţionat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor.

Cu referire la fapta ilicită, recurentul a precizat că aceasta este reprezentată de conduita pârâţilor, susţinând că aceasta este contrară normelor în vigoare, respectiv de afirmaţiile calomnioase ale pârâţilor, afirmaţii nesusţinute prin documente neoficiale sau probe credibile.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei prejudiciului, recurentul a arătat că afirmaţiile făcute de pârâţi s-au constituit într-o campanie defăimătoare la adresa acestuia, depăşind dreptul la liberă exprimare reglementat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind-i încălcat dreptul la imagine şi reputaţie protejat prin art. 8 din Convenţie.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că nu au încălcat drepturile recurentului protejate de art. 75 C. civ., doar şi-au exercitat drepturile constituţionale cu bună credinţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, prin decizia civilă nr. 111/A din 26 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1214 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş şi a fost admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi B. şi C., a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Un examen atent al alegaţiilor dezvoltate în cererea de recurs reliefează nemulţumirea recurentului faţă de soluţia pronunţată, fără a fi susţinute critici de nelegalitate împotriva raţionamentului instanţei de apel.

Se observă, de plano, că cele expuse la paginile 1-5 din memoriul de recurs reprezintă simpla reiterare a situaţiei de fapt, iar în cadrul paginilor 5-8 sunt prezentat aspecte teoretice cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, precum şi opinia recurentului în sensul îndeplinirii acestora.

Or, simpla prezentare teoretică a condiţiilor necesar a fi îndeplinite pentru atragerea răspunderii civile delictuale şi trimiterea formală a recurentului la textele de lege care reglementează această materie nu sunt apte să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind în prezenţa unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate.

Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată, şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, potrivit celor anterior arătate, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel.

Este fără dubiu că această din urmă cerinţă legală nu poate fi considerată îndeplinită din moment ce recurentul a omis să indice punctual în ce au constat eventualele greşeli de judecată săvârşite de instanţa de apel în legătură cu aspectele deduse judecăţii în calea ordinară de atac.

În realitate, recurentul a tins la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalităţii, nu şi temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, cum recurentul nu a combătut în nicio formă considerentelor regăsite în hotărârea atacată şi raţionamentul instanţei de apel în pronunţarea soluţiei, simplele susţineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 111/A din 26 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.