Inadmissibility of cassation in insurance liability disputes following statutory elimination of extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 27 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 500.000 RON, reprezentând daune morale.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 869 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul Buzău, secţia civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi C. S.A. - Sucursala Buzău.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 1378 din 27 iunie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea apelanţilor reclamanţi de completare a probatoriului cu proba cu expertiză medico - legală, ca nefondată; a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 869 din 10 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1378 din 27 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii B. şi A..

Prin cererea de recurs, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de apel, în vederea încuviinţării şi administrării probei cu expertiză medico-legală.

Prin memoriul de recurs, recurenţii au imputat instanţei de apel încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, prin respingerea probei cu expertiză medico-legală, instanţa de apel apreciind, pe de o parte, că proba nu este concludentă, iar, pe de altă parte, reţinând că această probă nu a fost solicitată, nici la fond şi nici în apel.

Cu privire la acest aspect, au învederat că instanţa este obligată să se pronunţe asupra probelor solicitate, subliniind că proba cu expertiză a fost solicitată prin chiar cererea de chemare în judecată, iar recurenţii nu au renunţat la administrarea acesteia.

Ulterior, în calea de atac a apelului, deşi din cuprinsul cererii de apel rezulta în mod clar solicitarea administrării probei cu expertiză medico-legală, curtea de apel a reţinut că această dovadă nu a fost solicitată.

Or, chiar şi în cazul în care s-ar aprecia ca procedural, nu s-ar fi solicitat aceasta probă, recurenţii au subliniat că, potrivit art. 479 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel avea obligaţia să dispună completarea probatoriului cu administrarea acestei probe, expertiza medico-legală fiind singura proba concludentă şi obiectivă care putea stabili realitatea juridică şi legătura de cauzalitate între vătămările produse ca urmare a accidentului de circulaţie.

Concluzionând, recurenţii au apreciat că au fost privaţi de singura proba care poate stabili realitatea în cauză, instanţa de apel încălcând dispoziţiile art. 479 alin. (2) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, subliniind că aprecierea probelor nu poate face obiectul motivului de casare privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocate de instanţa de recurs, din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanţii A. şi B., în calitate de succesori ai victimei unui accident de circulaţie au solicitat obligarea pârâtelor C. S.A. şi C. S.A. - Sucursala Buzău, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora plata sumei de 500.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit în urma producerii evenimentului rutier din 17 noiembrie 2017.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357, art. 1373 art. 2223 - 2226 din C. civ., art. 194 si art. 451 - 455 C. proc. civ., art. 22 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule si tramvaie.

Potrivit pretenţiilor deduse judecăţii şi normelor legale invocate de reclamanţi, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtelor izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 27 aprilie 2020, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ.:

"Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate, rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, de Tribunalul Buzău prin sentinţa civilă nr. 869 din 10 noiembrie 2022, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1378 din 27 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 27 aprilie 2020 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Ploieşti este definitivă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1378 din 27 iunie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.