Non-attribution of fault in succession suspension bars peremption of civil appeal

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., revocarea contractului de donaţie cu uzufruct viager şi clauză de întreţinere autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2014 de Biroul Notarului Public D..

Prin sentinţa civilă nr. 1943 din 8 martie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 3292 din 21 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul. A schimbat, în tot, sentinţa civilă apelată în sensul că: A admis cererea. A dispus revocarea contractului de donaţie cu uzufruct viager şi clauză de întreţinere autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2014 la BNP D. şi, ca efect al revocării, a dispus reintrarea imobilului donat în patrimoniul reclamantei, liber de orice sarcini constituite asupra lui începând cu momentul încheierii contractului de donaţie. A obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 6.500 RON, cheltuieli de judecată generate de judecata în primă instanţă, constand în onorariu de avocat. Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâţii, în solidar, să plătească statului suma de 4.400,84 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru de a cărei plată a fost scutită reclamanta prin încuviinţarea ajutorului public judiciar. A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâţilor de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată generate de judecata în primă instanţă. A admis cererea apelantei de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea apelului şi a obligat intimaţii la plata către apelantă a sumei de 5.605,98 RON cu acest titlu. A respins, ca neîntemeiată, cererea intimaţilor de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea apelului.

Împotriva deciziei civile nr. 3292 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâţii B. şi C. au declarat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2022, în faţa instanţei de recurs s-a prezentat E., în calitate de succesoare în drepturi a defunctei A. decedată la data de 4 ianuarie 2022. Întrucât aceasta nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitor, iar părţile nu au solicitat termen pentru a se realiza o astfel de dovadă, prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecarea cauzei, în baza dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

2. Cererea de repunere a cauzei pe rol

La data de 16 martie 2023, E. a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, în cuprinsul căreia a invocat excepţia perimării cererii de recurs întrucât obligaţia indicării moştenitorilor defunctei A. revine recurenţilor - pârâţi, iar aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţia, lăsând pricina în nelucrare peste 6 luni.

3. Încheierea din data de 15 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea din data de 15 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere pe rol şi excepţia perimării, ca neîntemeiate. A menţinut măsura suspendării cauzei privind pe recurenţii - pârâţi C. şi B. şi pe intimata - reclamantă E..

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierii din data de 15 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs E., solicitând casarea acesteia, admiterea cererii de repunere pe rol şi a excepţiei perimării.

În motivare, a arătat că este moştenitoarea defunctei A., în calitate de legatară universală, fiind beneficiara unui testament. Autoarea sa a decedat la data de 4 ianuarie 2022, după admiterea apelului de către Tribunalul Bucureşti. Din acest motiv, a solicitat introducerea sa în prezentul proces.

A învederat că instanţa de recurs ignoră declaraţia prin care a acceptat moştenirea, în condiţiile în care procedura succesorală notarială s-a suspendat pentru că mai există o persoană care se pretinde moştenitoare dar care, în realitate, nu are vocaţie succesorală.

Recurenţii B. şi C. au solicitat suspendarea judecării cauzei, la data de 12 septembrie 2022 şi, în termenul de 6 luni, nu au indicat moştenitorii defunctei pentru a fi introduşi în cauză şi nici nu au solicitat repunerea cauzei pe rol. Prin urmare, pricina a rămas în nelucrare din culpa acestora mai mult de 6 luni, intervenind perimarea recursului.

Recurenta şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 414 şi art. 416 din C. proc. civ.

5. Apărări formulate în cauză

La data de 14 iulie 2023, intimaţii - pârâţi B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 26 februarie 2024, intimaţii - pârâţi B. şi C. au formulat o cerere de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din data de 2 noiembrie 2023 s-a acordat termen de judecată la data de 6 februarie 2024, când s-a acordat un nou termen, la data de 27 februarie 2024, întrucât recurenta a depus un înscris nou, comunicat şi părţilor adverse.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei, până la soluţionarea cererii ce face obiect al dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Intimaţii B. şi C. au formulat o cerere de suspendare a prezentei cauze, până la soluţionarea dosarului înregistrat sub nr. x/2024 la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit acestei dispoziţii legale "Instanţa poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Acest caz de suspendare a judecăţii este unul facultativ, lăsat la aprecierea instanţei, fără ca această procedură să fie una arbitrară, ci are drept consecinţă obligaţia instanţei de judecată de a cerceta circumstanţele concrete ale cauzei şi concordanţa lor cu norma legală şi de a aprecia asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii aplicării măsurii suspendării cursului judecăţii.

În cauză, Înalta Curte a fost învestită cu o cerere de recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-au respins cererea de repunere pe rol şi excepţia perimării şi s-a menţinut măsura suspendării cauzei. Astfel, instanţa de recurs trebuie să analizeze legalitatea unei încheieri prin care s-a dispus asupra unui incident procedural.

Prin urmare, intimaţii solicită suspendarea unui dosar în care se verifică legalitatea menţinerii suspendării dosarului de fond. Or, raportat la acest aspect, Înalta Curte reţine că solicitarea intimaţilor nu poate fi primită. O eventuală suspendare, în considerarea obiectului litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ar putea viza dosarul de fond, dacă se apreciază că sunt îndeplinite cerinţele legale, iar nu un incident procedural din cadrul acestuia.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, faţă de obiectul prezentului recurs, nu se justifică suspendarea sa, sens în care cererea va fi respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii B. şi C., prin întâmpinare, urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

În cadrul acestei apărări, intimaţii susţin că E. nu a fost parte în proces, în stadiile procesuale anterioare, nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitor după defuncta A., reclamantă în cauză, decedată după pronunţarea instanţei de apel, astfel încât nu are legitimitatea procesuală de a declara recurs, calea extraordinară de atac fiind inadmisibilă.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane".

Prin urmare, în analiza admisibilităţii unei căi de atac, instanţa de control judiciar trebuie să aibă în vedere şi aspectele ce ţin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispoziţiilor legale anterior enunţate, depinde de calitatea de parte în raportul juridic dedus judecăţii sau de recunoaşterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părţi în cauza supusă judecăţii.

Or, E. a intervenit în proces, susţinând că este succesoare în drepturi a defunctei A., iar Curtea de Apel Bucureşti a suspendat cauza faţă de faptul că nu s-au depus actele doveditoare ale calităţii de moştenitor.

Prin urmare, acest incident procedural implică şi participarea persoanei care se consideră succesoare în drepturi după defuncta reclamantă şi care urmăreşte să intervină în proces în calitate de având-cauza a acesteia. E. a formulat, de altfel, cererea de repunere pe rol, pentru constatarea perimării, fără ca intimaţii să invoce, cu acea ocazie vreo lipsă a legitimării sale procesuale.

Mai mult, faţă de soluţia de respingere a solicitărilor sale, ca neîntemeiate, E. a formulat recurs. Prin urmare, aceasta a supus controlului judiciar o hotărâre prin care s-a respins, ca neîntemeiată, propria cerere, astfel că are şi calitatea de parte în raportul juridic dedus judecăţii pe calea prezentului recurs dar şi interesul necesar pentru a promova această cale de atac.

În consecinţă, excepţia inadmisibilităţii va fi respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii B. şi C., prin întâmpinare, urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.."(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate faţă de soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată.

În cauza pendinte, se constată că, prin motivele de recurs, se susţine că se impunea repunerea cauzei pe rol, în considerarea dispoziţiilor art. 414 din C. proc. civ., şi admiterea excepţiei perimării întrucât recurenţii au obligaţia de a indica moştenitorii reclamantei şi de a face dovezi în acest sens şi nu s-au conformat, lăsând cauza în nelucrare peste 6 luni, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 din acelaşi act normativ.

Astfel, cererea de recurs conţine critici la adresa hotărârii atacate, motivele invocate au corespondent în ipoteza normativă de la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, se raportează şi la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Prin urmare, întrucât argumentele expuse se încadrează în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu motivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi.

Examinând încheierea recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele.

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol şi excepţia perimării, ca neîntemeiate, şi s-a menţinut măsura suspendării.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de apel, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2022, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru nedepunerea actelor doveditoare a calităţii de moştenitor pretinsă de E. sau pentru a introduce în cauză alţi moştenitori.

La data de 16 martie 2023, E. a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului în cadrul căreia a invocat excepţia perimării, stabilindu-se termen la data de 15 mai 2023, în vederea discutării cererii de redeschidere a judecăţii.

Pentru termenul menţionat, a depus încheierea de suspendare din data de 16 ianuarie 2023 întocmită de Biroul Notarului Public F., în dosarul nr. x/2022. Prin acest act, notarul învestit cu dezbaterea succesorală a suspendat procedura notarială pentru ca cele două persoane care se consideră moştenitoare a defunctei A., să-şi stabilească drepturile pe calea instanţelor de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus respingerea cererii de repunere pe rol şi a excepţiei perimării, având în vedere că procedura succesorală a fost suspendată, situaţia moştenitorilor nefiind clară, necesitând intervenţia instanţei de judecată.

Pe calea recursului se susţine că se impunea repunerea cauzei pe rol şi perimarea dosarului faţă de faptul că intimaţii sunt în culpă şi l-au lăsat în nelucrare peste 6 luni.

Însă, perimarea reprezintă acea sancţiune care se impune a fi aplicată în cazurile în care nu se respectă cerinţa continuităţii între actele de procedură, având ca efect stingerea procesului civil în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii în nelucrare din vina părţii. Termenul de perimare este de 6 luni de zile de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză.

Fiind o sancţiune procesuală, care tinde să lipsească de efecte actul de sesizare a instanţei, din pricina conduitei procesuale neglijente şi lipsite de stăruinţă a părţii care a învestit instanţa, ea poate interveni de drept numai în ipoteza în care partea respectivă se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată printr-o pasivitate neîndoielnică şi nescuzabilă.

Analizarea culpei/pasivităţii neîndoielnice şi nescuzabile a părţii presupune verificarea conduitei acesteia, avută pe perioada suspendării, în vederea dezbaterii succesiunii şi reluării judecării cauzei suspendate.

Or, analizând conduita intimaţilor, Înalta Curte reţine că nu se face dovada culpei acestora, aşa cum susţine recurenta. În speţă, este incidentă situaţia prevăzută de art. 109 din Legea nr. 36/1995 - respectiv situaţia în care notarul public nu poate emite încheierea finală privind dezbaterea succesiunii pe baza căreia întocmeşte şi certificatul de moştenitor, prin raportare la ivirea unor indicii privind existenţa şi a altor persoane ce ar putea fi îndreptăţite la moştenire.

Părţile au dovedit o astfel de situaţie prin înscrisul emis de notarul public instrumentator, astfel că nu poate fi reţinută incidenţa sancţiunii perimării în cauză.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, în condiţiile particulare ale judecăţii, nu se poate reţine că intimaţii aveau obligaţia de a face demersurile legale pentru obţinerea certificatului de moştenitor, fiind terţi în procedura notarială.

Recurenta, deşi se pretinde succesoare în drepturi a defunctei, nu s-a preocupat, în interiorul termenului de 6 luni care, în opinia sa ar fi condus la perimarea cauzei, să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare. Diligenţele trebuiau efectuate de aceasta în virtutea atributului său de moştenitor prezumtiv, în scopul finalizării judecăţii.

Or, recurenta E. nu a atacat încheierea de suspendare şi nici nu a solicitat repunerea cauzei pe rol în perioada de 6 luni.

Abia în faţa instanţei de recurs aceasta a depus un certificat de calitate nr. 91 emis la data de 26 octombrie 2023 de un alt notar, într-un alt dosar succesoral, care nu justifică, însă, incidenţa instituţiei perimării cauzei.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de recurs a apreciat că simpla trecere a termenului de 6 luni nu este suficientă pentru a constata perimarea recursului, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, nu a fost emis niciun certificat de moştenitor, iar situaţia moştenitorilor este neclară.

Dat fiind că dispoziţiile legale indicate de recurentă au fost aplicate, în mod corect, de către Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta E. împotriva încheierii din 15 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta E., aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 2.000 RON către intimaţii B. şi C., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, până la soluţionarea dosarului nr. x/2024 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, formulată de intimaţii B. şi C..

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimaţii B. şi C..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta E. împotriva încheierii din 15 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta E. la plata către intimaţii B. şi C. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2024.