Invalidation of cassation appeal for failure to address lower court's legal reasoning in student transport subsidy reimbursement

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iunie 2022, reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, a solicitat obligarea pârâţilor de a suporta acoperirea tuturor cheltuielilor generate de acordarea gratuităţii elevilor la transportul public local, care au fost achitate de către Municipiul Satu Mare, respectiv a sumei de 1.695.040 RON, aferente perioadei septembrie 2020 - aprilie 2022, cu dobândă legală, şi, în continuare, la decontarea lunară a acestor sume.

Prin sentinţa nr. 411 din 20 octombrie 2022, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în materia contencios administrativ din cadrul secţiei a II-a civile a Tribunalului Satu Mare, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar, în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Satu-Mare.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 290/D din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare. S-a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.577.760 RON, reprezentând cheltuieli generate de acordarea gratuităţii elevilor la transportul public local, aferente perioadei noiembrie 2020 - aprilie 2022, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. Restul pretenţiilor au fost respinse.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 386 din 17 martie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Satu Mare, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 290D din 22 decembrie 2022 a Tribunalului Satu Mare.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 386 din 17 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul citează dispoziţiile art. 84 alin. (1), alin. (1)3 şi alin. (1)9 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale şi art. 56 din Legea bugetului de stat pe anul 2022.

Arată că, deşi este adevărat că elevii beneficiază de gratuitate la serviciile publice de transport local şi judeţean, rutier, feroviar etc, pe tot parcursul anului calendaristic, iar decontarea se face de la bugetul de stat, prin transfer, către unităţile administrativ - teritoriale, modalitatea în care se realizează efectiv decontarea se stabileşte printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei. Nici în anii 2020 şi 2021 nu au fost alocate sume cu această destinaţie.

Apreciază că, în cauză, sunt relevante dispoziţiile art. 4 alin. (1)-(3), art. 47 alin. (4), art. 21 alin. (1), art. 22 şi art. 17 din Legea nr. 500/2002, pe care le citează în cuprinsul cererii de recurs.

Recurentul susţine că nu este şi nu a fost ordonator de credite pentru unităţile administrativ teritoriale, atribuţia sa fiind doar de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite. Pe de altă parte, neacordarea de către ordonatorii principali de credite a acestor drepturi băneşti nu atrage răspunderea sa.

Procedura bugetară este următoarea: ordonatorii principali de credite îşi elaborează propriile bugete, în concordanţă cu legea bugetului pe anul respectiv şi a Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, iar ulterior, acestea sunt transmise Ministerului Finanţelor în vederea centralizării şi a constituirii bugetului general consolidat. Prin urmare, Ministerul Finanţelor nu poate decât să se conformeze legilor bugetului şi ale finanţelor publice, precum şi tuturor actelor normative incidente.

Aşa fiind, este eronată obligarea sa la alocarea de fonduri care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală. O astfel de situaţie ar angaja răspunderea sa.

Arată că, raportat la perioada indicată de către intimat (septembrie 2020- aprilie 2022), trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 69 pct. 4 din O.U.G. nr. 70/2020, care stipulează că aceste sume, în perioada mai 2020- noiembrie 2020, se suportă, în solidar, de la bugetul de stat prin Ministerul Educaţiei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către intimat, recurentul învederează că lipseşte culpa sa pentru a putea fi obligat la suportarea acestora, iar procesul nu este finalizat.

Pentru aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea acţiunii, ca fiind nelegală şi netemeinică.

5. Apărări formulate

Intimatul Municipiul Satu Mare, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca fiind nefondată.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din data de 3 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 februarie 2024.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, invocate de intimatul Municipiul Satu Mare, prin Primar, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.."(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate faţă de soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

În cauza pendinte, se constată că, prin cererea de recurs, se citează dispoziţiile art. 84 alin. (1), alin. (1)3 şi alin. (1)9 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, art. 56 din Legea bugetului de stat pe anul 2022, art. 4 alin. (1)-(3), art. 47 alin. (4), art. 21 alin. (1), art. 22 şi art. 17 din Legea nr. 500/2002 şi se prezintă procedura bugetară, recurentul insistând pe atribuţiile pe care le are în cadrul acestei proceduri. De asemenea, se aduc critici cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Însă, argumentele recurentului sunt pur teoretice şi nu vizează modalitatea de soluţionare a apelului, prin decizia supusă controlului judiciar. Iar criticile referitoare la obligaţia de plată a cheltuielilor sunt străine cauzei, reclamantul precizând, expres, în actele procedurale depuse în faţa instanţelor de judecată, că va solicita cheltuieli pe cale separată.

Astfel, analizând motivarea cererii de recurs, se observă că nu există nicio critică efectivă a hotărârii recurate şi, mai mult, argumentele expuse sunt identice cu motivele de apel şi cu considerentele expuse în faţa instanţei de fond.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia faptică stabilită de instanţele de fond. Prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate. Astfel, recurentul nu arată în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii, şi nu se raportează la considerentele acesteia, ci reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire poate duce la casarea unei hotărâri.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de judecată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurent nu conţine critici propriu-zise ale acesteia, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecinţă, reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva deciziei nr. 386 din 17 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2024.