Prescriptive exception bars state claim for property valuation difference; cassation rejects procedural challenges to first-instance motivation

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 601.639,41 RON reprezentând parte din diferenţa dintre valoarea de 1.125.000 RON - preţul imobilului stabilit prin raportul de evaluare nr. x/22.12.2008, întocmit de către A. S.A., şi valoarea de 266.942 RON stabilită cu respectarea standardelor internaţionale de evaluare a imobilului compus din terenul intravilan în suprafaţă de 2150 mp şi clădirile în suprafaţă totală de 121 mp, situat în str. x, municipiul Slatina, jud. Olt, actualizată cu indicele de inflaţie de la data emiterii titlului de conversie şi până la data plăţii efective. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data emiterii titlurilor de conversie şi până la data plăţii.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1336 din 20 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, şi a respins cererea formulată de reclamantul Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, ca fiind prescrisă.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 396A din 16 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva sentinţei civile nr. 1336 din 20 septembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 396A din 16 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel.

Apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procedural, fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţine că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Nelegalitatea este determinată de faptul că instanţa de apel a menţinut hotărârea pronunţată de prima instanţă, care nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază. De asemenea, nu a avut în vedere că există un incident de comunicare a acesteia.

Astfel, arată că, în sentinţa Tribunalului Bucureşti, care i-a fost comunicată, nu există cuprinsă şi motivarea acesteia în fapt şi în drept, astfel că a fost nevoit să solicite de la arhivă un exemplar al hotărârii. Comparând cele două variante, a sesizat că nu sunt la fel, în exemplarul comunicat lipsind considerentele pe care instanţa de fond le-a avut în vedere faţă de soluţia la care s-a oprit.

Această împrejurare a făcut obiect al cererii de apel, dar a fost înlăturată de către Curtea de Apel Bucureşti care a reţinut că hotărârea este motivată.

Prin urmare, în opinia sa, devin incidente dispoziţiile art. 174 din C. proc. civ. potrivit cu care actele efectuate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, de formă sau de fond, sunt nule de drept.

Vătămarea produsă reclamantului prin comunicarea unei hotărâri informe îi încalcă dreptul la apărare, la un proces echitabil, aspecte pe care le-a învederat instanţei de apel, şi faţă de soluţia acesteia, de respingere a apelului, hotărârea recurată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul arată că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei.

În acest sens, învederează că i s-a comunicat o sentinţă nemotivată în fapt şi în drept, astfel că instanţa de control judiciar face trimitere la considerente inexistente.

Prin urmare, în opinia sa, şi această nelegalitate atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în termen procedural, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de Statul Român iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din data de 3 noiembrie 2023, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 27 februarie 2024.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând, Înalta Curte reţine că întreaga motivarea cuprinsă în cererea de recurs vizează lipsa considerentelor sentinţei civile nr. 1336 din 20 septembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi cenzurarea, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a motivelor de apel formulate în acest sens, argumentele fiind încadrate, de către recurent, în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, nu se regăsesc critici referitoare la instituţia prescripţiei extinctive, apreciată de instanţele de fond, ca fiind incidentă cauzei.

În al doilea rând, recurentul susţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cu care se poate casa hotărârea dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural, sancţionate cu nulitatea de dispoziţiile art. 174 din C. proc. civ. potrivit cu care: "(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat."

În cadrul acestui motiv de casare, recurentul susţine că i s-a comunicat o sentinţă nemotivată în fapt şi în drept, pe care a supus-o controlului judiciar, însă calea de atac a fost respinsă, fără a se anula hotărârea neconformă legii.

Înalta Curte reţine că argumentele referitoare la pretinsele vicii ale sentinţei apelate nu pot să facă obiect al recursului întrucât, în această cale extraordinară de atac, nu se pot examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel, care să permită încadrarea acestora în motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

Or, aceste aspecte au fost cuprinse în cererea de apel, iar prin decizia atacată s-a răspuns deja, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate.

Eventualele neconcordanţe dintre sentinţa aflată la dosarul cauzei şi exemplarul comunicat, pe care susţine recurentul că le-a semnalat ulterior comunicării, trebuiau expuse instanţei de apel întrucât vizează nereguli care ar afecta actele de procedură efectuate la prima instanţă. Reprezentantul recurentului a avut acces la dosarul cauzei, a fost prezent la termenul de judecată a apelului, a susţinut nemotivarea în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Prin urmare, putea să sesizeze neregularităţile pe care le susţine şi să le aducă la cunoştinţa instanţei de apel, ca instanţă de control judiciar. Starea de pasivitate nu poate să conducă, însă, la reanalizarea conţinutului sentinţei pronunţate în cauză de către instanţa de recurs.

În consecinţă, împrejurarea susţinută nu reprezintă o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare să fie de natură a atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, întrucât instanţa de apel a analizat toate motivele de apel formulate de reclamant, prin raportare la actele aflate la dosarul cauzei. Soluţia la care s-a oprit, de respingere a căii de atac, este consecinţa analizării sentinţei pronunţate în cauză de către Tribunalul Bucureşti, şi constatării că aceasta cuprinde toate elementele impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, analizând conduita procesuală a instanţei de apel, Înalta Curte reţine că aceasta se încadrează în limitele legii, respingerea argumentată a căii de atac şi menţinerea sentinţei apelate nefiind de natură a conduce la o altă concluzie.

În al treilea rând, se invocă motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. potrivit cu care, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În cuprinsul textului de lege menţionat, sunt avute în vedere trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri şi anume:

a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârşire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanţă;

b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicţia poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susţin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic;

c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

În cadrul acestui motiv de casare se susţine că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât recurentului i s-a comunicat o sentinţă nemotivată în fapt şi în drept, astfel că instanţa de control judiciar face trimitere la considerente inexistente.

Înalta Curte reţine că, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sub aspectul invocat, este necesar ca hotărârea atacată să cuprindă numai motive străine de natura cauzei.

Or, această cerinţă nu este îndeplinită în prezenta speţă. Curtea de Apel Bucureşti a analizat criticile invocate în cuprinsul cererii de apel, prin raportare la actele aflate la dosarul cauzei, şi a concluzionat că sentinţa cuprinde argumentele care au stat la baza soluţiei la care s-a oprit instanţa de fond.

Aceasta a reţinut că, din considerentele sentinţei apelate, rezultă cu evidenţă că instanţa a expus atât situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar, cât şi raţionamentul şi argumentele logice şi juridice ce au fundamentat soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

De asemenea, a reţinut că tribunalul a apreciat că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie este cel al emiterii titlurilor de conversie, respectiv al titlurilor de plată, constatând că, deşi Statul Român avea obligaţia să cunoască exercitarea corectă a acestui mandat legal acordat ANRP, independent de constatarea Curţii de Conturi, acesta a rămas în pasivitate, cererea de chemare în judecată fiind formulată după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

Prin urmare, decizia supusă recursului cuprinde motivele de fapt şi de drept care justifică soluţia instanţei de respingere a apelului declarat de Statul Român, argumentele nefiind străine cauzei, aşa cum se susţine în cererea de recurs.

În consecinţă, dat fiind că dispoziţiile legale de drept procedural au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 396A din 16 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 396A din 16 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2024.