Civil delictual liability claim for moral damages; appeal dismissed for lack of passive procedural capacity rejected as matter of substance

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în data de 19 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de despăgubiri civile în cuantum total de 500.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR de la data executării integrale a obligaţiei, arătând, în esenţă, că a suferit un prejudiciu de natură morală cauzat, în mod culpabil, de către instanţele care au soluţionat dosarul penal nr. x/2015, în care reclamantul a avut calitatea de inculpat, în sensul în care, Curtea de Apel Iaşi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-au pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie a Statului Român, formulată de acesta, iar actele emise de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în beneficiul entităţilor juridice - UNBR, Barou şi Cabinet Avocat constituiau o cauză de exonerare de răspundere juridică penală.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1357 şi art. 1373 din C. civ.

Reclamantul a depus cerere modificatoare sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că întelege să se judece cu pârâţii iniţiali, precum şi cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău (AJFP).

2. Hotătârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 371 din 10 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, ca neîntemeiată, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată, şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 555A din 13 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 371/10.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.

A respins, ca nefondat, apelul incident formulat de apelanta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 371/10.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva aceste decizii a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în prezenta cauză.

Prin cererea recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului incident formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, schimbarea în parte a sentinţei pronunţate de prima instanţă, respectiv admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive strict din perspectiva lipsei justificării, potrivit legii, a chemării sale în judecată, făcând referire la dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., art. 1, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naşionale de Administrare Fiscală, art. 72 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

A mai arătat că raportat la dispoziţiile legale invocate, nu are competenţa de a efectua înregistrările fiscale, acestea aparţinând exclusiv organului fiscal competent, mai exact organele fiscale teritoriale din subordinea ANAF, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 75, art. 76 şi art. 78 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi din instrucţiunile de completare a formularului (010) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică".

Prin urmare, recurenta nu poate avea calitatea de pârâtă, nefiind subiect al raportului juridic litigios, iar analizarea calităţii procesuale pasive nu presupune examinarea a cel puţin uneia dintre condiţiile cumulative de atragere a răspunderii civile delictuale, anume existenţa faptei ilicite, aşa cum eronat a apreciat instanţa de apel.

Concluzionând, recurenta a susţinut că, prin respingerea apelului incident, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale invocate şi a aplicat greşit prevederile art. 36 teza a II-a din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se observă că cererea de recurs dedusă judecăţii reprezintă o reiterare ad litteram a aspectelor invocate în cuprinsul apelului incident declarat de pârâta recurentă, singurul argument suplimentar dezvoltat de aceasta fiind cel relativ la considerentele instanţei de apel potrivit cu care aspectele invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în contextul neefectuării de către aceasta a înregistrărilor fiscale trebuie analizate raportat la fondul pretenţiilor ce presupune verificarea condiţiilor răspunderii civile delictuale, mai precis existenţa faptei ilicite.

În concret, recurenta a criticat încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ. care reglementează calitatea procesuală, raportat la dispoziţiile art. 1 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la art. 72 din Codul de procedură fiscală.

Această critică va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., întrucât pune în discuţie pretinsa încălcare a unor norme procedurale, dar şi a normelor de drept material indicate.

Critica este nefondată.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 36 din C. proc. civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, calitate procesuală activă, precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, calitate procesuală pasivă.

Rolul instanţei constă în verificarea identităţii dintre cel chemat în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum şi a identităţii dintre cel care promovează cererea şi titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes.

Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului de natură morală cauzat în mod culpabil de instanţele care au soluţionat dosarul penal nr. x/2015, în care reclamantul a avut calitatea de inculpat, prin nepronunţarea asupra cererii de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, cerere ce avea drept scop dovedirea lipsei laturii subiective în comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Cei trei pârâţi chemaţi în judecată, respectiv Ministerul Finanţelor, în nume propriu şi în reprezentarea Statului Român, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, au invocat, fiecare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar prima instanţă a respins excepţiile invocate, motivat de faptul că apărările pârâţilor vizează fondul cauzei, respectiv culpa acestora în cauzarea prejudiciului pretins de reclamant, şi vor fi avute în vedere la analizarea cauzei pe fond, neputând fi analizate ca apărări în vederea respingerii cauzei în temeiul excepţiei procesuale invocate.

În calea de atac a apelului, analizând apelul incident declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, curtea de apel a confirmat soluţia primei instanţe, apreciind că reclamantul a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtei prin raportare la împrejurarea că aceasta a dispus înregistrarea fiscală a entităţilor juridice paralele, faptă ce a avut drept consecinţă condamnarea reclamantului şi eliberarea sa din funcţie. Iar, în raport cu dispoziţiile art. 36 teza a II-a C. proc. civ. şi cu temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, în mod corect instanţa de apel a apreciat că legitimarea procesuală se confundă cu examinarea a cel puţin uneia dintre condiţiile cumulative de atragere a răspunderii civile delictuale, anume existenţa faptei ilicite.

În acest context, critica recurentei în sensul că nu a efectuat înregistrările fiscale nu înseamnă că nu justifică calitate procesuală pasivă, ci aceste aspecte invocate ţin de fondul dreptului pretins, aşa cum corect au apreciat instanţele de fond.

Prin urmare, instanţa de apel a argumentat judicios identitatea cerută de art. 36 din C. proc. civ., dintre această pârâtă şi unul dintre subiecţii pasivi din raportul juridic litigios, întemeindu-se pe teza a II-a a articolului anterior menţionat, potrivit cu care existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Sub acest aspect, se reţine că "drepturile şi obligaţiile afirmate" la care face referire art. 36 teza a II-a din C. proc. civ. înseamnă conţinutul raportului juridic abstract, iar legiuitorul a prevăzut că existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor constituie o chestiune de fond, pe de o parte, deoarece acestea trebuie dovedite şi, deci, abia în urma efortului probator al părţilor se poate stabili dacă a luat naştere între părţi şi raportul juridic concret, iar, pe de altă parte, deoarece art. 36 din C. proc. civ. stabileşte foarte clar limitele în cadrul cărora se analizează calitatea procesuală a părţilor în proces, şi anume, prin cercetarea celor afirmate în cererea de chemare în judecată şi a normelor de drept incidente în cauză.

Astfel, în vederea soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale, trebuie cercetată identitatea dintre părţile procesului şi subiectele raportului juridic abstract litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii, iar instanţele de fond au apreciat corect că e necesar a se analiza excepţia invocată prin raportare la examinarea pretinsei fapte ilicite, a cărei dovadă în persoana pârâţilor nu s-a realizat de către reclamant.

În consecinţă, se constată că nu au fost încălcate normele de drept material şi nici cele de procedură indicate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, instanţa de apel dând o judicioasă dezlegare excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Pentru aceste considerente, cum criticile invocate de recurentă sunt nefondate în ansamblul lor, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei civile nr. 555A din 13 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.