Auction sale deed upheld; annulment claim rejected for lack of causal link and res judicata on price.

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 13.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 289/24.10.2011 întocmit de C. şi D. şi să se dispună desfiinţarea actului cu restitutio in integrum, respectiv să fie obligat adjudecatarul pârât să restituie bunurile care fac obiectul actului de adjudecare, şi anume: imobilul E. - teren curţi construcţii în suprafaţă de 656604,04 mp şi clădiri magazie - 51,76 mp, atelier mecanic - 263,06 mp, WC - 10 mp, garaj - 30 mp, coteţ beton - 19 mp, WC - 32,25 mp, grajd - 16,25 mp, birouri - 131,81 mp, cantină - 251,79 mp, cabină cântar - 8,75 mp, cramă - 777,5 mp, dormitoare - 341,75 mp, spălător - 14,25 mp, dormitoare - 226,5 mp, cabină - 6,25 mp, şopron - 233,75 mp, imobile înscrise în cartea funciară nr. x a oraşului Panciu.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vrancea

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 18 februarie 2021, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârât a sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia civilă nr. 101/A din 20 iulie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar CITR- în faliment, reprezentată de administrator judiciar CITR (fosta Casă de Insolvenţă Transilvania SPRL) împotriva sentinţei civile nr. 41 din 18.02.2021 pronunţate de Tribunalul Vrancea.

A obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat redus de instanţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 101A din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar F..

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Galaţi.

Susţine recurenta că instanţa a reţinut eronat faptul că atacarea procesului-verbal de licitaţie se putea realiza doar pe calea contestaţiei la executare, fără a avea în vedere că anularea expertizei evaluatorii în dosarul penal s-a realizat mult mai târziu faţă de restul executării silite, astfel că procesul-verbal de licitaţie nu mai putea fi contestat în respectiva procedură, dosarul execuţional nemaiexistând. Instanţa de apel nu a motivat hotărârea din perspectiva acestor apărări, nearătând de ce a îndepărtat aceste susţineri, sens în care apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 lit. b) ultima teză din C. proc. civ.

Mai arată recurenta că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale întrucât anularea înscrisului iniţial creează efecte juridice şi în privinţa tuturor celorlalte acte în care primul înscris se găseşte menţionat.

Susţine că procesul-verbal de licitaţie ar putea fi considerat actul primar al actului de adjudecare doar în ceea ce priveşte procedura de licitaţie, însă în ceea ce priveşte preţul din actul de adjudecare, acesta a fost stabilit prin expertiza evaluatorie, iar nu prin procesul-verbal de licitaţie.

Totodată, recurenta critică reţinerea instanţei în sensul că actul de adjudecare nu ar putea fi desfiinţat în condiţiile în care hotărârea penală este ulterioară încheierii respectivului înscris. Or, efectele juridice ale nulităţii absolute se produc şi pentru trecut, de la data încheierii actului anulat.

De asemenea, consideraţia instanţei în sensul că se putea solicita repunerea în termen pentru formularea unei contestaţii la executare este eronată, fiind inadmisibilă contestarea unor acte dintr-un dosar execuţional închis.

Conchizând, susţine şi faptul că referirile curţii de apel la dispoziţiile art. 1660-1665 C. civ. sunt greşite, acestea nefiind aplicabile speţei, în condiţiile în care acestea se referă la stabilirea preţului în contractele sinalagmatice, iar nu în privinţa actelor juridice unilaterale, cum este actul de adjudecare.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 25 octombrie 2021 intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru netimbrare şi faţă de neîncadrarea criticilor în motivele de casare iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 08 noiembrie 2021, care a formulat răspuns la întâmpinare în data de 17 noiembrie 2021, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor invocate de intimat.

În data de 12 noiembrie 2023, intimatul B. a formulat note scrise, prin care a solicitat să se constate în cauză autoritatea de lucru judecat, prin raportare la decizia nr. 81/19.12.2019 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. x/2018, irevocabilă.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 13 iulie 2020, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 07 decembrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A. S.A. în faliment, prin lichidator judiciar F.., împotriva deciziei civile nr. 101/A din data de 20 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a respins excepţia netimbrării recursului, având în vedere că, aşa cum s-a reţinut prin rezoluţia din data de 14 septembrie 2021, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006. Totodată, instanţa a respins excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, reţinând că, în speţă, criticile formulate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior, la termenul din data de 17 ianuarie 2023, măsura suspendării a fost menţinută, fiind acordat un nou termen de judecată la data de 06 februarie 2024, când instanţa a acordat părţilor cuvântul în dezbateri asupra recursului, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi susţinerile intimatului în legătură cu incidenţa autorităţii ori efectului pozitiv al lucrului judecat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar F.. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, se impune a se preciza că, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii, invocată de intimatul-pârât B., prin întâmpinare, aceasta a primit o dezlegare în şedinţa publică din data de 07 decembrie 2021, când instanţa a conchis în sensul că motivele de recurs cuprind critici ce pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care urmează a se proceda la cercetarea directă a fondului recursului, ocazie cu care vor fi analizate şi efectele pe care le putea produce şi sentinţa nr. 81/2019 a Tribunalului Vrancea, pronunţate în dosarul nr. x/2018, cu privire la care s-a invocat autoritatea de lucru judecat de către acelaşi intimat.

Sub aspectul împrejurărilor de fapt apreciate a fi esenţiale în acest proces, se reţin următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a urmărit anularea actului de adjudecare nr. 289/2011 emis de C. în dosarul de executare nr. 289/2011, prin care intimatul-pârât B. a devenit proprietar asupra imobilului situat în Oraş Panciu - E., pe calea dreptului comun, ca o consecinţă a aplicării principiului de drept resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, urmare a anulării în dosarul penal nr. x/2018 de pe rolul Judecătoriei Panciu a raportului de expertiză ce stabilea preţul de pornire al licitaţiei în dosarul execuţional anterior menţionat.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1246, art. 1254 coroborate cu art. 1325 şi art. 1648 C. civ.

Prin încheierea finală de cameră preliminară din 27 mai 2019, pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. x/2018, irevocabilă prin încheierea din 21 octombrie 2019 a Tribunalului Vrancea, s-a dispus anularea Raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare întocmit la 18.08.2011 de către expert tehnic judiciar G., care nu ar fi citat reprezentanţii legali ai recurentei din prezenta cauză la momentul efectuării lucrării, negând dreptul acesteia de a formula obiecţiuni.

Important de menţionat este faptul că, aşa cum reiese din cuprinsul acestei încheieri, instanţa penală nu a analizat elementul preţului cuprins în raportul de expertiză, aşa cum a susţinut recurenta cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, ci a dispus anularea raportului de expertiză întocmit în dosarul execuţional finalizat prin emiterea actului de adjudecare contestat pe motivul încălcării obligaţiilor prevăzute de art. 21 lit. b) din O.G. nr. 2/2000, deci faţă de neîndeplinirea unor obligaţii procedurale.

În legătură cu preţul la care a fost evaluat imobilului ce a aparţinut debitoarei reclamante, menţionat în raportul de expertiză, nu au fost formulate obiecţii, neexistând nicio acţiune promovată pe rolul instanţelor, anterior prezentului litigiu, prin care să se fi criticat caracterul derizoriu al preţului imobilului şi prin care să se fi solicitat anularea actelor de executare silită pe acest considerent.

Dimpotrivă, prin contestaţia la executare ce a făcut obiectului dosarului nr. x/2018 de pe rolul Judecătoriei Panciu, recurenta-reclamantă din prezenta cauză, S.C. A. S.A., a contestat actele de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2013 al C. şi D., solicitând anularea procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 10.10.2011, a actului de adjudecare nr. x/24.10.2011, a somaţiei nr. x/2013 şi a procesului-verbal de distribuire sume, invocând doar faptul că licitaţia s-a desfăşurat în mod ilegal, fără încunoştiinţarea sa, precum şi faptul că prin procesul-verbal de îndreptare ar fi fost modificat preţul de adjudecare consemnat în procesul-verbal de licitaţie, a cărui legalitate nu numai că nu a fost contestată, dar despre care se poate conchide că a şi fost apreciat ca fiind legal stabilit, din moment ce reclamanta a precizat în respectivul litigiu că preţul corect al imobilului este de 539.457 RON.

Urmare a demersului iniţiat de recurenta-reclamantă din prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 81/2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 194 din 7 martie 2019, pronunţate de Judecătoria Panciu, a modificat în tot sentinţa civilă atacată, în sensul că a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare şi a anulat procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 10.10.2011 al C. şi D., cu consecinţa îndreptării actului de adjudecare nr. 289/24.10.2011 cu privire la preţul de adjudecare, care se va trece în cuantum de 539.457 RON, în loc de 435.046 RON.

Drept urmare, Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr. 81/2019, a stabilit cu titlu definitiv faptul că preţul corect al imobilului adjudecat de intimatul din prezenta cauză este de 539.457 RON, chestiune ce a dobândit putere de lucru judecat, critici în legătură cu valoarea imobilului vândut silit nemaiputând fi formulate ulterior, într-un alt litigiu.

Cât priveşte, însă, excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel cum a fost formulată de intimatul B. prin notele scrise depuse la dosar în data de 12 noiembrie 2023, prin raportare la aceeaşi hotărâre judecătorească, aceasta nu este incidentă, sens în care Înalta Curte urmează să o respingă, deoarece, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, prin efectul negativ, care să împiedice judecarea prezentei cauze, neexistând identitate de părţi, obiect şi cauză. Aşa cum s-a arătat anterior, obiectul dosarului ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Vrancea a fost reprezentat de o contestaţie la executare, iar anularea actului de adjudecare s-a solicitat în respectivul dosar ca urmare a nerespectării normelor ce reglementează desfăşurarea executării silite, în timp ce prezenta acţiune, deşi are ca obiect anularea aceluiaşi act de adjudecare, cauza juridică invocată este diferită, acţiunea fiind formulată în temeiul dreptului comun, iar anularea actului solicitându-se ca o consecinţă a aplicării principiului anulării actului subsecvent.

Revenind, reţinând contextul procesual anterior redat, Înalta Curte constată că reclamanta S.C. A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar F.. a formulat prezenta acţiune, prin care a solicitat desfiinţarea aceluiaşi act de adjudecare nr. 289/2011, acţiune ce a fost întemeiată de această dată pe o cauză juridică diferită, şi care se referă la aplicarea principiului anulării actului subsecvent.

În legătură cu temeiul de drept pe care a fost întemeiată cererea, instanţele fondului au conchis în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1254 alin. (1)-(3) C. civ., în sensul că, pe de-o parte, raportul de evaluare imobiliară nu reprezintă un act juridic, deci prin care să se fi născut raporturi juridice între părţi, fiind doar un înscris prin care s-a stabilit preţul de pornire al unei executări silite iar, pe de altă parte, că actul imediat anterior actului de adjudecare este procesul-verbal de licitaţie, care nu a fost desfiinţat.

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă critică decizia nr. 101/A din 20 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 425 lit. b) ultima teză din C. proc. civ., arătând că instanţa de apel nu a motivat hotărârea şi din perspectiva apărărilor formulate de aceasta, prin care a invocat imposibilitatea atacării pe calea contestaţiei la executare a procesului-verbal de licitaţie raportat la data la care a fost pronunţată încheierea de cameră preliminară.

În raport cu prevederile art. 425 C. proc. civ. evocate de recurent, "(1) Hotărârea va cuprinde: a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2) ... b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor; c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele şi codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate".

Analizând hotărârea atacată prin raportare la textul de lege redat mai sus, Înalta Curte constată că prima instanţă de control judiciar a inserat în cuprinsul hotărârii toate menţiunile prevăzute la art. 233 C. proc. civ., şi s-a pronunţat motivat asupra tuturor criticilor invocate prin cererea de apel, arătând instanţa, la pagina 11, că faptul desfiinţării raportului de evaluare pentru stabilirea preţului de pornire al licitaţiei ar fi putut fi valorificat de debitoare chiar pentru a cere o repunere în termenul de declarare a contestaţiei la executare.

Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat anterior, în legătură cu caracterul derizoriu al preţului nu au fost formulate critici anterior promovării prezentei acţiuni, deşi valoarea acestuia a fost cunoscută încă de la momentul formulării contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 de pe rolul Tribunalului Vrancea, când recurenta din prezenta cauză a ales să conteste doar procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 10.10.2011, actul de adjudecare nr. x/24.10.2011, somaţia nr. 191/2013 şi procesul-verbal de distribuire sume, invocând aceleaşi motive ca şi cele ce au făcut obiectul analizei în dosarul penal.

Astfel, chiar pronunţarea încheierii de cameră preliminară nu putea determina o schimbare a circumstanţelor cauzei din perspectiva subevaluării bunului, întrucât anularea raportului de expertiză nu s-a dispus pentru acest motiv, ci drept urmare încălcării dispoziţiilor art. 21 lit. b) din O.G. nr. 2/2000.

Mai mult, chiar asupra acestei critici ale recurentei-reclamante, prin care s-a susţinut că nu se putea formula contestaţie la executare în termenul prevăzut de art. 401 C. proc. civ. de la 1865, întrucât anularea raportului de expertiză a intervenit ulterior, a răspuns Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1769 din 25 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă, ale cărei considerente se impun a fi reţinute cu putere de lucru judecat în prezenta cauză. Astfel, instanţa a reţinut că partea care se considera vătămată prin actele de executare silită avea posibilitatea formulării unei contestaţii la executare încă de la momentul la care a luat cunoştinţă de acestea, când a observat şi preţul menţionat în cuprinsul procesului-verbal de licitaţie şi, respectiv, în actul de adjudecare, din moment ce valoarea de circulaţie a imobilului era în mod rezonabil cunoscută de reclamantă, desfiinţarea raportului de expertiză ca urmare a nerespectării regulilor pentru întocmirea unui atare act neputând reprezenta un motiv întemeiat pentru justificarea neexercitării unui act de procedură în termenul prevăzut de lege.

Altfel spus, în condiţiile în care nu există nicio legătură de cauzalitate între motivul pentru care s-a dispus anularea raportului de expertiză şi imposibilitatea de contestare în termen a procesului-verbal de licitaţie, partea nu se poate prevala de pronunţarea încheierii de cameră preliminară pentru a justifica admisibilitatea/temeinicia prezentului demers judiciar.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că anularea raportului de evaluare ar conduce în mod obligatoriu efecte juridice în privinţa tuturor înscrisurilor ulterioare în cuprinsul cărora acesta este menţionat, nici aceasta nu poate fi primită.

Potrivit art. 1254 alin. (2) din C. civ., "Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui".

Situaţia premisă în cazul acţiunii în anularea actului subsecvent presupune ca, după adjudecarea bunului de către un terţ, actul de proprietate al debitorului se desfiinţează cu efect retroactiv pe calea acţiunii în nulitate. Ulterior se poate solicita instanţelor nulitatea actului de adjudecare (act subsecvent) ca urmare a anulării actului de proprietate al debitorului executat silit (act primar).

Reiese, astfel, că mecanismul nulităţii actului subsecvent se aplică doar situaţiilor în care actul iniţial este unul producător de efecte juridice în sensul constituirii sau transmiterii de drepturi asupra imobilului în discuţie, condiţie care nu se verifică în privinţa unui raport de expertiză, care reprezintă doar un mijloc de probă.

În deplin acord cu instanţa de apel, Înalta Curte reţine şi faptul că actul de adjudecare nu are caracter imediat subsecvent raportului de evaluare, o eventuală desfiinţare a actelor subsecvente, în temeiul dispoziţiilor art. 1254 alin. (2) C. civ. presupunând în mod necesar ca actele desfiinţate să fie succesive, cerinţă care, de altfel, nu este îndeplinită în cauză. Atâta vreme cât procesul-verbal de licitaţie, care este actul imediat anterior actului de adjudecare - fiind şi înscrisul primar prin care s-a stabilit preţul imobilului (prin raportul de evaluare stabilindu-se doar preţul de pornire al licitaţiei) - nu a fost desfiinţat, nu se putea dispune în mod direct anularea actului de adjudecare şi, cu atât mai puţin admiterea acţiunii pentru motivul lipsei preţului care, aşa cum s-a arătat anterior, există, cuantumul acestuia fiind chiar confirmat prin hotărâre judecătorească.

Cât priveşte critica în legătură cu susţinerea instanţei de apel în sensul că nu s-ar putea pune problema încălcării efectelor unei hotărâri judecătoreşti în situaţia în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unui act de adjudecare încheiat anterior pronunţării penale, aceasta a fost scoasă din context şi interpretată eronat de către recurenta care a considerat că instanţa de apel ar fi negat efectul retroactiv al nulităţii.

Or, curtea de apel nu a afirmat o asemenea chestiune, referirea acesteia la anterioritatea actului de adjudecare faţă de data pronunţării hotărârii penale reprezentând un răspuns la critica apelantei-reclamante în sensul că o eventuală soluţie de respingere a acţiunii ce face obiectul prezentului dosar ar conduce la nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, prin lăsarea fără efecte a acesteia.

Or, efectele hotărârii de cameră preliminară nu au fost negate de către instanţele fondului, ci acestea au surprins faptul că desfiinţarea actului de adjudecare pe calea unei acţiuni de drept comun nu se poate dispune în mod implicit - aceasta fiind consecinţa demersului juridic formulat de recurenta-reclamantă, ci este necesar ca acţiunea promovată de parte să îndeplinească cerinţele de admisibilitate prevăzute de lege.

Or, după cum a fost subliniat anterior, lipsa formulării contestaţiei la executare prin care să fi fost supusă analiza legalităţii procesului-verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare din perspectiva preţului pretins derizoriu nu poate fi imputată decât recurentei, care nu se poate prevala la acest moment de propria culpă în justificarea temeiniciei căii alese pentru valorificarea pretenţiilor deduse judecăţii.

Contrar susţinerilor acesteia, reclamanta a avut la îndemână posibilitatea de a contesta atât procesul-verbal de licitaţie dar şi actul de adjudecare, în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile art. 399-405 din C. proc. civ., dispoziţii de care de altfel a şi uzat, demarând procesul înregistrat în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Panciu, unde putea contesta toate actele finale ale procedurii execuţionale, iar faptul că la momentul respectiv nu a ridicat problema subevaluării imobilului, deşi care cunoştea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască valoarea de piaţă a imobilului, conduce la inadmisibilitatea invocării acestui aspect ulterior.

Desfiinţarea actului de adjudecare la acest moment procesual, fără anularea celorlalte acte procedurale de executare şi fără a se contesta încălcarea de către executorul judecătoresc a prevederilor legale aplicabile executării silite ar echivala cu încălcarea dispoziţiilor privind protecţia participanţilor la executarea silită, cărora li s-a confirmat legalitatea actelor, prin lipsa invocării în termen a unor neregularităţi din timpul procedurii execuţionale.

În fine, şi ultima critică a recurentei, prin care se susţine greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 1660-1665 C. civ., este nefondată.

Or, fraza la care face referire recurenta conţine validarea de către instanţa de apel a raţionamentului primei instanţe de fond care a conchis în sensul că în ipoteza de faţă, în care existenţa preţului neserios nu a fost invocată pe calea specială a contestaţiei la executare, singura posibilitate de a invoca acest aspect pe calea dreptului comun ar fi fost prin intermediul unei acţiuni întemeiate în drept pe dispoziţiile ce reglementează condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare, iar nu urmare a aplicării principiilor de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis sau quod nullum est, nullum producit efectum.

Aceasta întrucât, actul de adjudecare este un act de procedură, care materializează vânzarea silită a imobilului urmărit, act a cărui eliberare condiţionează trecerea imobilului din proprietatea debitorului-proprietar în aceea a adjudecatarului-cumpărător, fiind deci un act translativ de proprietate.

Actul de adjudecare reprezintă titlu executoriu pentru adjudecatar, iar împrejurarea că acest act are şi funcţia de contract de vânzare-cumpărare conferă adjudecatarului şi dreptul de exercitare a acţiunii în garanţie pentru evicţiune prevăzută de art. 1659 şi urm. C. civ., iar debitorului posibilitatea de cere restul de preţ, dacă acesta nu ar fi fost achitat integral.

Astfel, având în vedere caracterul complex al actului de adjudecare, cu efecte atât în planul dreptului procesual, cât şi al dreptului material, solicitarea constatării nulităţii unui atare înscris putea fi realizată şi în temeiul normelor de drept comun, însă doar în anumite condiţii, şi anume dacă s-ar fi invocat încheierea înscrisului cu nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare, cu care se asimilează actul de adjudecare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că soluţia dată cererii de apel este legală şi judicios motivată, normele de drept fiind corect interpretate şi aplicate în litigiul dedus judecăţii, astfel încât nu poate fi reţinută incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., din perspectiva cărora a fost analizat prezentul recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

În raport cu soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, văzând dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, ţinând cont, totodată, şi de complexitatea procedurii, de circumstanţele cauzei - în care partea căzută în pretenţii este o societate aflată în faliment, Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar F.., împotriva deciziei civile nr. 101/A din data de 20 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 februarie 2024.