Renunciation of claim upheld; appeals against procedural extinction dismissed, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 iunie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. Filiala Satu Mare, Instituţia Prefectului - Judeţul Satu Mare, Consiliul Judeţean Satu Mare şi D., anularea Hotărârii nr. 4 din 17 iunie 2022, precum şi a procesului-verbal corespunzător acestei hotărâri, întrucât este semnat de persoane care nu au calitatea legală şi statutară de a reprezenta C. -Filiala judeţeană Satu Mare.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 234 din data de 3 noiembrie 2022, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de repunere pe rol, formulată de petentul A., ca neîntemeiată. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Satu Mare, invocată de acesta, prin întâmpinare. A respins cererea principală formulată împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Satu Mare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. Satu Mare, Prefectura Judeţului Satu Mare şi D.. În baza dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a diminuat onorariul avocaţial plătit de pârâtul C. de la suma de 5.950 RON la suma de 3.000 RON şi a obligat petentul A. să plătească, către pârâtul C., suma de 3.000 RON reprezentând onorariu avocat redus.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 214 din 10 februarie 2023, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimaţii D., Consiliul Judeţean Satu Mare, C. - Filiala Satu Mare, B., şi Instituţia Prefectului - Judeţul Satu Mare şi, în consecinţă, a anulat sentinţa civilă nr. 234 din data de 3 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Satu Mare. În baza dispoziţiilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii D., Consiliul Judeţean Satu Mare, C. - Filiala Satu Mare, B. şi Instituţia Prefectului - Judeţul Satu Mare. A obligat apelantul A. să achite intimatului C. - Filiala Satu Mare suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac promovată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 214 din 10 februarie 2023 a Curţii de Apel Oradea, au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul C. - Filiala Satu Mare.

4.1. Prin cererea de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Acesta a arătat că instanţa de apel a anulat hotărârea instanţei de fond, fără a indica motivele concrete pentru care a fost admisă calea de atac. În opinia sa, nu rezultă ce s-a admis din solicitările efective pe care le-a formulat.

În faţa instanţelor de fond s-a prezentat pârâtul B., în numele C. - Filiala Satu Mare, deşi nu are calitatea de reprezentant al acestuia. A adus la cunoştinţa instanţelor această împrejurare, însă nu i s-a solicitat pârâtului să facă dovada calităţii sale. Prin Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2022 a Comisiei Judeţene de Arbitraj şi Integritate a C. a fost anulată Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022. Însă, instanţele nu au ţinut cont de acest aspect.

Tribunalul Satu Mare a reţinut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii. De asemenea, a constatat că obiectul litigiului este reprezentat de Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 şi procesul-verbal de şedinţă din 17 iunie 2022, a căror anulare se solicită întrucât sunt semnate de persoane necunoscute. Cu toate acestea, a reţinut că nemulţumirea reclamantului constă în excluderea sa din partid, invalidarea mandatului de consilier judeţean, pe care l-a obţinut prin soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Satu Mare.

Însă, prin prezentul litigiu, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii înscrisului denumit Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022, întrucât a fost emis de persoane care nu reprezintă partidul. Domnul B. a fost demis la data de 20 martie 2022 de către preşedintele naţional statutar al C., în prezent conducerea filialei fiind asigurată de doamna E.. Prin urmare, înscrisurile semnate de pârâţii B. şi D. sunt nule.

Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate a C. a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 4 din 17 iunie 2022 întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă cerută de Statut, condiţiile de fond şi de formă necesare unei hotărâri de excludere şi nu au existat probe sau alte dovezi care să susţină acuzaţiile. De asemenea, a avut în vedere lipsa calităţii semnatarilor de reprezentanţi ai partidului. Concluzia comisiei a fost aceea că actul nu produce efecte faţă de reclamant, care îşi păstrează calitatea de membru al C. - Filiala Satu Mare. Hotărârea comisiei nu a fost atacată, astfel că produce efecte.

Prin urmare, conducerea partidului este clară, iar documentele întocmite de cel care se consideră, în continuare, preşedinte al filialei judeţene şi induce în eroare instituţiile, sunt lovite de nulitate.

Recurentul a înţeles să facă referire la argumentele de ordin logico-juridic prezentate în cuprinsul deciziei civile nr. 1168 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Oradea, pronunţate în dosarul nr. x/2022, ce a avut ca obiect validarea mandatului de consilier al reclamantului. Instanţa a analizat dacă acesta şi-a pierdut sau nu calitatea de membru de partid. A reţinut că nu şi-a dat demisia şi nu a fost exclus printr-o hotărâre judecătorească, Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 fiind anulată prin Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2022.

A arătat că necitarea partidului, prin organele statutare, neindicarea motivelor pentru care s-a admis apelul şi respingerea probatoriilor l-au determinat să-şi reconsidere poziţia şi să dorească continuarea demersului judiciar.

În consecinţă, a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

4.2. Prin cererea de recurs, C. - Filiala Satu Mare a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru rejudecare, pentru a avea posibilitatea să-şi formuleze apărări.

În primul rând, a înţeles să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de faptul că Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 a fost anulată prin Hotărârea nr. 1 din data de 1 iulie 2022 emisă de Comisia de Arbitraj şi Integritate a C. - Organizaţia Judeţeană Satu Mare, care nu a fost contestată, fiind definitivă. Prezenta cauză a fost soluţionată prin efectele produse de această ultimă hotărâre, existând autoritate de lucru judecat. Prin urmare, nu se justifică o nouă cerere de anulare a Hotărârii nr. 4/2022.

În al doilea rând, a arătat că nici partidul şi nici reprezentantul său legal nu au fost citaţi, ceea ce justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aprecierea sa, instanţele care s-au pronunţat în cauză nu au solicitat numitului B. să facă dovada calităţii sale de reprezentant al C. - Filiala Satu Mare. Astfel, actele care s-au depus la dosar nu reprezintă punctul de vedere al partidului.

În al treilea rând, a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul reclamantului. A apreciat că soluţia este justă dar nu există suficiente elemente şi raţiuni juridice care să reflecte şi să lămurească concluziile care au condus la această soluţie. Prin urmare, solicită lămurirea considerentelor şi dispozitivului deciziei recurate.

În finalul cererii de recurs, pârâtul C. a expus situaţia de fapt pe care a apreciat-o ca fiind lămuritoare cauzei, insistând asupra organelor de conducere legitime ale partidului şi raporturilor dintre părţi.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru rejudecarea acesteia.

5. Apărări formulate în cauză

Intimatul Consiliul Judeţean Satu Mare a formulat întâmpinări la ambele recursuri promovate în cauză, prin care a solicitat respingerea acestora, ca nefondate.

Intimatul B. şi recurentul C. au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., prin care au invocat excepţia nulităţii căii extraordinare de atac.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată, pentru soluţionarea recursurilor, la data de 14 decembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâtul C. - Filiala Satul Mare prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

1. Prin cererea de recurs reclamantul A. a susţinut, în esenţă, nemotivarea corespunzătoare a hotărârii recurate, nelegala reprezentare şi citare a C. - Filiala Satu Mare, cât şi nelegalitatea celor două acte pe care le-a supus controlului judecătoresc.

În primul rând, acesta susţine că, deşi calea ordinară de atac a fost admisă, cu consecinţa anulării sentinţei Tribunalului Satu Mare, în cuprinsul deciziei nu se regăsesc motivele care justifică soluţia la care s-a oprit instanţa de apel.

Aceste argumente, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Soluţia Curţii de Apel Oradea este consecinţa actului de desistare al reclamantului, acesta înţelegând să renunţe la judecată.

Astfel, dând prevalenţă dreptului de dispoziţie al reclamantului asupra demersului judiciar iniţiat şi respectând principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, instituit prin art. 9 din C. proc. civ., curtea a rămas în pronunţare asupra apelului declarat de reclamant, pe care l-a admis formal, pentru a face posibilă pronunţarea unei hotărâri legale, în concordanţă cu dispoziţiile art. 406 alin. (5) din acelaşi act normativ, care reglementează modalitatea de soluţionare a cauzei într-o astfel de ipoteză.

Aceste dispoziţii legale prevăd că atunci "Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză." Ele se coroborează cu dispoziţiile art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., care statuează că, "În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea atacată".

Rezultă, astfel, că nu pot fi primite criticile recurentului cu privire la nemotivarea deciziei atacate, prin prisma apelului cu judecata căruia a fost învestită, întrucât curtea nu s-a pronunţat pe fondul căii de atac, respectiv, nu a examinat motivele de apel invocate, ci a analizat, prioritar, cererea de renunţare la judecată, aplicând unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, acela al dreptului de dispoziţie al părţilor.

Cum reclamantul este cel care a declanşat procesul, acestuia îi este recunoscut şi dreptul de a renunţa la judecată, instanţa învestită cu soluţionarea litigiului este ţinută să dea curs acestui act de desistare, continuarea judecării cauzei neputându-se realiza decât în urma manifestării de voinţă a părţii interesate. Astfel, renunţarea la judecată are ca efect stingerea procesului declanşat de reclamant, principiul disponibilităţii implicând şi această ipoteză.

Raportând aceste considerente la motivele expuse de instanţa de apel în decizia recurată, Înalta Curte observă că aceasta cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea soluţiei de către instanţa de apel, respectiv dispoziţiile legale pe baza cărora a soluţionat calea de atac şi pe cele în temeiul cărora a verificat conformitatea actului de dispoziţie al reclamantului cu cerinţele legale care îl reglementează.

Aceste elemente sunt în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti presupune, în fapt, o expunere a argumentelor care, prin conţinutul lor, sunt de natură să influenţeze soluţia.

Prin urmare, criticile recurentului referitoare la nemotivarea deciziei recurate, sunt nefondate.

În al doilea rând, recurentul arată că instanţele de fond nu au constatat că pârâtul C. - Filiala Satu Mare este reprezentat de o persoană care nu deţine calitatea de preşedinte. În susţinerea acestei critici, dezvoltă anumite aspecte de fapt referitoare la structura partidului şi organele sale de conducere, care, în opinia sa, dovedesc nelegala reprezentare a formaţiunii politice în prezentul litigiu.

Înalta Curte reţine că aceste argumente, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate.

După ce a învestit Curtea de Apel Oradea cu o cerere de apel, în cuprinsul căreia a susţinut inclusiv chestiunea nelegalei reprezentări a partidului, reiterată prin prezentul recurs, reclamantul A. a formulat o cerere de renunţare la judecată.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o formă de desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei din perspectiva obligativităţii principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Instanţa de apel s-a pronunţat, aşadar, cu prioritate, asupra acestui act de dispoziţie, fără a mai analiza chestiunea reprezentării, precum şi celelalte aspecte de fapt şi de drept supuse judecăţii pe calea apelului promovat în vederea schimbării sentinţei prin care prima instanţă soluţionase cererea de chemare în judecată cu care fusese învestită de reclamant.

Prin urmare, neanalizarea calităţii de reprezentant este o consecinţă a actului reclamantului de renunţare la judecata acţiunii sale civile, instanţa dând eficienţă manifestării de voinţă a acestuia în acest sens.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte criticile referitoare la nelegala citare a C. - Filiala Satu Mare, Înalta Curte, reţinând că pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., constată că şi acestea sunt nefondate.

Recurentul susţine prin acestea că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor procedurale care reglementează citarea şi comunicarea actelor de procedură, întrucât pârâtul C. - Filiala Satu Mare a fost citat printr-o persoană care nu are calitatea de reprezentant.

Or, din perspectiva interesului ocrotit prin dispoziţiile art. 153 din C. proc. civ., nulitatea susţinută este una relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu ar fi fost îndeplinită în condiţiile legii, şi numai dacă nu a fost cauzată prin propria faptă, astfel cum prevede art. 178 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, reclamantul nu poate invoca o astfel de neregularitate care vizează citarea părţii adverse, respectiv a pârâtului C. - Filiala Satu Mare.

În al patrulea rând, prin cererea de recurs, reclamantul A. reia criticile referitoare la nelegalitatea celor două acte pe care le-a supus controlului judecătoresc, solicitând anularea acestora.

Înalta Curte constată însă că prin invocarea în recurs a acestor aspecte de nelegalitate deduse judecăţii prin acţiune, prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul ignoră propria conduită procesuală din faza apelului, când a înţeles să renunţe la judecata cererii de chemare în judecată.

De altfel, recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care se ia act de renunţarea la judecată trebuie să vizeze exclusiv aspecte legate de condiţiile de regularitate în care s-a procedat, respectiv maniera în care s-au aplicat dispoziţiile art. 406 alin. (1)-(5) din C. proc. civ.

Astfel, aşa cum s-a reţinut anterior, reclamantul s-a desistat de judecată, printr-o cerere expresă de renunţare la judecarea cauzei, care se găseşte la dosarul instanţei de apel. Limitele judecăţii în apel au fost stabilite deci de reclamant ca urmare a desistării, în temeiul principiului disponibilităţii, ca principiu fundamental al procesului civil, iar în raport de acestea instanţa de apel a dat eficienţă în speţă dispoziţiilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. şi a luat act de renunţare, dispunând, totodată, anularea hotărârii pronunţate în cauză de către Tribunalul Satu Mare.

Renunţarea la judecată conduce la stingerea procesului civil, astfel încât, aspectele de fapt şi de drept deduse judecăţii, în mod corect, nu au mai fost analizate de către instanţa de apel şi nu pot fi examinate nici de către instanţa de recurs.

În al cincilea rând, reclamantul A. susţine că înţelege să-şi reconsidere poziţia faţă de prezenta cauză şi că îşi modifică manifestarea de voinţă exprimată în apel în sensul că doreşte a continua procesul, respectiv demersurile de anulare a actelor deduse controlului judecătoresc.

Înalta Curte reţine că, faţă de obiectul pricinii, în prezenta speţă, cererea de renunţare la judecată nu este prohibită sau supusă unor condiţii suplimentare, în considerarea apărării interesului general sau al ocrotirii drepturilor şi intereselor unor categorii speciale de persoane. Prin urmare, produce efecte ca orice act juridic unilateral. Lipsind acele dispoziţii legale care să impună alte consecinţe, ea trebuie socotită irevocabilă, de la data consemnării sale la dosar. Cu atât mai mult, dacă manifestarea de voinţă a ajuns la beneficiar, iar acesta şi-a exprimat acordul cu privire la producerea efectelor acesteia, reclamantul nu mai poate reveni asupra poziţiei sale procesuale. Astfel, renunţarea la judecată este un act de dispoziţie unilateral şi irevocabil.

În cauză, cererea de renunţare formulată de reclamantul A. a fost comunicată părţilor, cu menţiunea că au posibilitatea să-şi expună punctul de vedere până la următorul termen de judecată . Consiliul Judeţean Satu Mare a formulat note scrise, prin care a solicitat să se ia act de cererea de renunţare, iar pârâtul B. a fost prezent la termenul de judecată şi a fost de acord cu aceasta cu consecinţa obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat.

Prin urmare, cererea de renunţare a devenit irevocabilă, reclamantul neputând să revină asupra manifestării sale de voinţă, pentru a se continua judecata.

Mai mult, recurentul nu a susţinut, prin cererea de recurs, existenţa vreunui viciu care să fi afectat manifestarea sa de voinţă, iar aspectele invocate nu interzic posibilitatea reclamantului de a adopta o astfel de poziţie procesuală.

În consecinţă, revocarea în recurs a cererii de renunţare la judecată, formulată în faza apelului, nu poate fi primită.

Faţă de aceste precizări, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A..

2. Prin cererea de recurs, pârâtul C. - Filiala Satu Mare a susţinut, în esenţă, nelegala reprezentare şi citare în faţa instanţei de apel, autoritatea de lucru judecat a Hotărârii nr. 1 din 1 iulie 2022 şi nemotivarea deciziei recurate.

Aceste critici nu pot fi primite.

Înalta Curte reţine că, în cazul cererii de renunţare la judecată - act procesual de dispoziţie a reclamantului - calea recursului este rezervată numai pentru eventualele neregularităţi legate de actul de constatare al instanţei, respectiv hotărârea prin care se ia act de renunţare. Or, situaţiile învederate prin cererea de recurs excedează aceste limite ale judecăţii.

În primul rând, pârâtul susţine că, în faţa instanţelor de fond, partidul nu a fost citat prin reprezentantul său legal, doamna E., ci printr-o altă persoană care nu are calitatea de preşedinte al formaţiunii politice pârâte.

Însă, aceste argumente, circumscrise motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu pot fi primite întrucât chestiunea reprezentării a făcut obiect al cererii de chemare în judecată şi a fost reiterată prin cererea de apel, nelegala reprezentare fiind, în opinia reclamantului, un motiv de nulitate a actelor supuse controlului judecătoresc. Analiza acestei situaţii antamează deci fondul pricinii, nefiind permisă în condiţiile în care reclamantul a renunţat la judecată, s-a desistat de demersul său judiciar, în considerarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Prin aceste critici, recurentul nu susţine existenţa vreunui viciu al manifestării de voinţă a reclamantului de a înceta procesul civil sau un alt motiv de nelegalitate al deciziei instanţei de apel de a lua act de renunţarea judecării cererii de chemare în judecată, neindicând în cuprinsul cererii de recurs vreo împrejurare care să împiedice reclamantul să adopte o astfel de poziţie procesuală.

Prin urmare, ele nu sunt de natură a afecta legalitatea hotărârii recurate, prin care s-a luat act de declaraţia de renunţare a reclamantului la cererea de chemare în judecată şi s-a anulat hotărârea pronunţată în cauză.

În al doilea rând, se susţine existenţa unei autorităţi de lucru judecat, întrucât Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 a fost anulată prin Hotărârea nr. 1 din data de 1 iulie 2022 emisă de Comisia de Arbitraj şi Integritate a C. - Organizaţia Judeţeană Satu Mare, definitivă, astfel că nu se justifică o nouă cerere de anulare a Hotărârii nr. 4/2022.

Această critică, care nu îmbracă forma unei excepţii procesuale având caracter peremptoriu, după cum a menţionat expres reprezentantul convenţional al C. Filiala Satu Mare cu ocazia dezbaterilor, nu poate fi analizată faţă de limitele învestirii instanţei de recurs.

Aşa cum s-a reţinut anterior, reclamantul s-a desistat de judecată, printr-o cerere expresă de renunţare la judecarea cauzei. Faţă de manifestarea de voinţă a reclamantului, instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. şi a luat act de renunţare, dispunând, totodată, anularea hotărârii pronunţate în cauză de către Tribunalul Satu Mare.

Renunţarea conduce la stingerea procesului civil, astfel încât, aspectele de fapt şi de drept deduse judecăţii, în mod corect, nu au mai fost analizate de către instanţa de apel şi nu pot fi examinate nici de către instanţa de recurs.

În al treilea rând, se susţine o nemotivare a deciziei recurate, întrucât nu cuprinde argumentele care justifică soluţia la care s-a oprit instanţa de apel.

Acest motiv de recurs, similar cu cel invocat de reclamant, circumscris motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nu poate fi admis pentru considerentele care au fost expuse anterior şi care, în esenţă, vizează împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fondul căii de atac ci a analizat, prioritar, actul de dispoziţie al reclamantului, a luat act de cererea de renunţare la judecată şi a anulat hotărârea pronunţată în cauză. Prin urmare, motivarea deciziei cuprinde dispoziţiile legale pe baza cărora instanţa a soluţionat calea de atac şi pe cele în temeiul cărora a verificat conformitatea actului de dispoziţie al reclamantului cu cerinţele legale care îl reglementează.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, se solicită instanţei să dispună lămurirea considerentelor şi a dispozitivului deciziei recurate, apreciindu-se că acestea nu cuprind suficiente elemente care să justifice soluţia. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 din C. proc. civ., lămurirea cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 443 din acelaşi act normativ. Prin urmare, instanţa de recurs nu va analiza această solicitare, care este inadmisibilă în recurs.

În consecinţă, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge şi recursul declarat de pârâtul C. - Filiala Satu Mare, ca nefondat.

De asemenea, va respinge şi cererea formulată de acestă parte de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată. Cheltuielile de judecată reduse de către instanţa de apel nu fac obiect al recursului, astfel încât cererea de obligare a reclamantului la plata lor, formulată cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de recurs, nu va fi analizată.

În baza dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul A., aflat în culpă procesuală, la plata sumei de 965 RON către intimatul B. cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul C. - Filiala Satul Mare împotriva deciziei civile nr. 214 din 10 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 965 RON către intimatul B. cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.