Reimbursement of proceeds from valorization of perishable confiscated goods and state budget liability under O.G. 14/2007

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

După deliberare, asupra recursului declarat în cauză, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr. x/2021, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 406.411,40 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate şi predate pârâtei, precum şi cheltuielile de judecată şi executare silită ocazionate.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 108/C din 30 mai 2022, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi obligat pe pârâtă la plata sumei de 375.708 RON către reclamant, reprezentând despăgubiri achitate de reclamant pentru bunurile confiscate şi valorificate, restul pretenţiilor fiind respinse.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 273 A din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor împotriva încheierii din 21 octombrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 108/C din 30 mai 2022, ambele pronunţate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, pe care le-a păstrat în întregime.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 273 A din 28 februarie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii în totalitate a acţiunii ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a formulat următoare critici:

Potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanţa de judecată poate da sau restabili calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, însă conform art. 22 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a soluţiona litigiul conform regulilor de drept aplicabile.

Prin încheierea din 18 iunie 2021, prima instanţă a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept al cererii, sens în care acesta a depus note de şedinţă, prin care a arătat că invocă în drept prevederile art. 1341-1344 din C. civ., respectiv plata nedatorată, motiv pentru care se impunea admiterea apelului formulat în cauză.

Instanţa de apel a apreciat că invocarea prin notele de şedinţă a unor temeiuri de drept care nu au legătură cu obiectul cererii nu influenţează în niciun fel soluţia, în condiţiile în care prima instanţă a calificat corect cererea.

Acţiunea fundamentată pe dispoziţiile art. 1341-1344 din C. civ., ca fiind o plată nedatorată de către reclamanta, este nefondată atât timp cât Inspectoratul de Politie al Judeţului Bihor, în calitate de pârât în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bihor, a fost obligat potrivit deciziei nr. 150/A/2019 din 12 martie 2019 a Curţii de Apel Oradea la plata sumei de 375.708 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate.

Este eronată concluzia instanţei de apel în sensul că prima instanţă ar fi dat o calificare juridică corectă a cererii de chemare în judecată, ca fiind o cerere de chemare în garanţie, având ca fundament juridic dispoziţiile art. 72 C. proc. civ., întrucât din dispozitivul şi considerentele sentinţei civile nr. 108/C/2022, pe care a pronunţat-o Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2021, nu reiese că cererea a fost calificată drept o cerere de chemare în garanţie.

De asemenea, recurenta-reclamantă a reiterat aspecte ce ţin de fondul cauzei, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, întrucât nu există o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie şi nici nu sunt incidente dispoziţiile art. 1345 din C. civ.

În fapt, a arătat că marfa confiscată era perisabilă, astfel că a fost predată de urgenţă la 28 mai 2011 pe bază de proces-verbal de predare-primire de către reclamant direct societăţii S.C. A. S.R.L., spre valorificare, iar sumele de bani rezultate în urma valorificării reprezintă venit la bugetul de stat. Preţul de valorificare a bunurilor confiscate per/kg a fost stabilit de reclamant, potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) O.G. nr. 14/2007, coroborate cu dispoziţiile H.G. nr. 731/2007, cu modificările şi completările ulterioare), iar DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Bihor nu a intrat în posesia mărfii confiscate, pe care nu a valorificat-o, cum greşit a apreciat instanţa de fond. Faptul că sumele de bani rezultate în urma valorificării reprezintă venit la bugetul de stat nu înseamnă că recurenta a valorificat bunurile confiscate, ci doar a încasat banii, care au fost viraţi în contul bugetului de stat.

Recurenta nu a indicat temeiul de drept al recursului.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

O primă critică invocată de recurentă vizează concluzia instanţei de apel în sensul că judecătorul fondului ar fi dat o calificare juridică corectă cererii de chemare în judecată, ca fiind o cerere de chemare în garanţie, având ca fundament juridic dispoziţiile art. 72 C. proc. civ. Susţinerea este întemeiată pe considerentul că reclamantul a depus note de şedinţă, prin care a arătat că invocă în drept prevederile art. 1341-1344 din C. civ., respectiv plata nedatorată, iar, din dispozitivul şi considerentele sentinţei civile nr. 108/C/2022, pe care a pronunţat-o Tribunalul Bihor, nu reiese că cererea a fost calificată drept o cerere de chemare în garanţie.

Critica este nefondată, prin decizia recurată instanţa de apel reţinând corect aplicabilitatea principiului disponibilităţii, potrivit cu care partea reclamantă investeşte instanţa cu o stare de fapt pe care instanţa trebuie să o interpreteze corect, fără a încălca limitele investirii, însă calificarea juridică a cererii este atributul exclusiv al instanţei, aşa cum rezultă din art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căreia "judecătorul dă şi restabileşte calificarea juridică a cererii chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire."

Prin urmare, în cauză, calificarea cererii de chemare în judecată ca fiind o cerere de chemare în garanţie este justificată prin prisma prevederilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., raportat însă şi la prevederile art. 6 alin. (6) şi (8) din O.G. nr. 14/2007 dispoziţii evocate de către reclamant ca fiind temeiul de drept substanţial al acţiunii. Din modul în care sunt formulate pretenţiile reclamantului IPJ Bihor rezultă cu evidenţă ca scopul demersului judiciar a fost regresul împotriva reprezentantului Statului, în bugetul căruia a fost virată contravaloarea mărfii valorificate, apreciindu-se astfel că acesta din urmă, ca beneficiar direct al sumei, trebuie să răspundă şi să îl despăgubească.

Aşadar, deşi reclamantul a indicat formal mai multe temeiuri legale ale cererii sale de chemare în judecată, printre care şi cele ale art. art. 1341-1344 din C. civ., mijlocul procesual ales pentru valorificarea pretenţiilor sale a fost calificat ca fiind cererea de chemare în garanţie.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (8) din O.G. nr. 14/2017 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, Înalta Curte reţine că, subsumat acestor critici, recurenta contestă modalitatea în care au fost valorificate bunurile confiscate, invocând aspecte ce vizează valorificarea în concret a bunurilor, aspecte ce ţin de valoarea sumelor de bani obţinute ca urmare a valorificării acestora, şi nu în ultimul rând, faptul că suma de bani obţinută a fost virată în contul de valorificări, fiind făcută venit la bugetul de stat gestionat de către Ministerul Finanţelor.

În privinţa aspectelor de nelegalitate învederate, criticile sunt nefondate, instanţa de apel realizând o corectă aplicare a prevederilor art. 6 alin. (8) din O.G. nr. 14/2017.

Potrivit acestora dispoziţii legale, în cazul în care, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, se dispune restituirea bunurilor de consum alimentar cu grad ridicat de perisabilitate, sumele obţinute din valorificarea acestora se achită persoanei de la care au fost preluate bunurile respective, conform prevederilor din hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, de la bugetul de stat sau de la bugetul local, după caz, la nivelul actualizat al preţurilor, în situaţia în care în hotărâre nu se prevede suma.

Faţă de aceste considerente, în mod legal a reţinut instanţa de apel că pârâtei DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Bihor în calitate de reprezentant legal în teritoriu al acestuia, îi revine obligaţia de a despăgubi pe cel de la care a fost confiscată marfa perisabilă şi valorificată, cu atât mai mult cu cât preţul obţinut din valorificare s-a făcut venit la bugetul de stat.

Celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs şi care se referă la cuantumul sumei obţinută din vânzarea bunurilor ori la modalitatea concretă în care acestea au fost valorificate, se circumscriu stării de fapt astfel cum a rezultat din administrarea şi interpretarea probatoriului, excedând aşadar sferei de nelegalitate în care pot fi cenzurate criticile din recurs.

Prin urmare, faţă de cele reţinute anterior, prin prisma dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva deciziei nr. 273 A din 28 februarie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.