Scope of abusive expropriation reparative measures covering land and superimposed buildings; admissibility of post-enforcement judgment clarification under Article 2811 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2007

Prin sentinţa civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată în rejudecarea cauzei, Tribunalul Arad a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în privinţa capetelor de cerere având ca obiect obţinerea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilele cu nr. top. xb.l/l, respectiv cu nr. top. xb.2.a transcrise din CF nr. x Arad în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad) şi revendicarea acestor imobile; a admis excepţia decăderii reclamantului din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilele sus-menţionate; a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad, secţia civilă în soluţionarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de privatizare a societăţii Constar S.A.

Arad; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractelor de privatizare a societăţii Constar S.A. Arad, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2000 încheiat între Constar S.A. şi A. S.R.L. Arad; a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului faţă de pârâta Primăria Municipiului Arad; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Municipiului Arad, Municipiul Arad prin primar şi AVAS Bucureşti; a admis în parte acţiunea formulată, modificată şi precizată de reclamant; a constatat preluarea abuzivă cu titlu valabil a imobilelor înscrise în CF x cu nr. top. xa.l.l.l.2, respectiv cu nr. top. xa.2.2.b.2 şi transcrise în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad); a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006, încheiat între pârâtele A.

S.R.L. Arad şi B. S.A. Arad; a anulat decizia nr. 106 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâta B. S.A. Arad în soluţionarea notificării formulate de reclamant; a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF x Arad cu nr. top. xa.l.l.l.2 şi în CF nr. x Arad cum. top. xa.2.2.b.2 în condiţiile titlului VII şi a obligat-o pe pârâta AVAS Bucureşti să formuleze o propunere în acest sens; a respins restul pretenţiilor reclamantului şi l-a obligat pe acesta să plătească prin intermediul Biroului local de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Arad în contul expertului tehnic judiciar C. suma de 400 RON reprezentând diferenţa de onorariu expert.

2. Cererea de lămurire şi hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2020

Prin cererea de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul civil nr. x/2007 înregistrată pe rolul tribunalului la 11 august 2020, petentul D. a solicitat instanţei să statueze că alin. (8) şi alin. (11) ale dispozitivului sentinţei au înţelesul că preluarea abuzivă şi dreptul la măsuri reparatorii se referă nu numai la terenul în suprafaţă de 1813 mp înscris în CF x Arad - identificat sub nr. top. xa.l. 1.1.2, ci şi la construcţiile supraedificate pe terenul menţionat, enumerate expres în cartea funciară.

Primul ciclu procesual

Prin încheierea din 19 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.

S-a respins cererea de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2011 formulată de petentul D. în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Arad, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, A. S.R.L., B. S.A., Primarul Municipiului Arad, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Constar S.A. prin E..

Prin decizia civilă nr. 338 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul formulat de reclamantul D. împotriva încheierii din 19 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020. A desfiinţat încheierea civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad. A respins cererea de aderare la apel, formulată de intimaţii Primăria Municipiului Arad şi Primarul Municipiului Arad.

Prin decizia civilă nr. 1981 din 20 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia inadmisibilităţii recursului incident, invocată de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A respins excepţia tardivităţii recursului incident, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. şi de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A respins excepţia nulităţii recursului incident, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Primăria Municipiului Arad şi Primarul Municipiului Arad, de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi recursul incident declarat de reclamantul D. împotriva deciziei civile nr. 338 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 24 noiembrie 2022 la Tribunalul Arad sub nr. x/2022.

Prin încheierea civilă pronunţată la 11 ianuarie 2023 în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad a admis cererea de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011, formulată de petentul D., în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Arad, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, A. S.R.L., B. S.A., Primarul Municipiului Arad, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Constar S.A., prin E., şi a stabilit că atât constatarea preluării abuzive, cât şi dreptul la măsuri reparatorii, cu referire la imobilul înscris în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, includ terenul intravilan în suprafaţă de 1813 mp şi construcţiile supraedificate pe acesta, astfel cum apar acestea consemnate în cartea funciară, fără acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Decizia recurată şi considerentele curţii de apel

Prin decizia civilă nr. 135 din 11 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu reclamantul D. şi pârâţii B. S.A., A. şi Fiii S.R.L., Constar S.A., prin E., Primarul Municipiului Arad, Primăria Municipiului Arad şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut următoarele argumente esenţiale:

Verificând obiectul cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, astfel cum rezultă din examinarea sentinţei, se constată că Tribunalul Arad a făcut trimitere la faptul că "imobilele intravilan cu casă situat în Arad, str. x şi intravilan înscrise sub A I-1-2 în CF x Arad sub nr. top. xa.1.1.1.2 în suprafaţă de 1813mp şi respectiv sub nr. top. xa.2.2.b.2 în suprafaţă de 32 mp au constituit proprietatea tabulară a reclamantului D. intabulat sub B3 în anul 1944", reţinând totodată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară "pe terenul cu nr. top. xa.2.2.b.2. în suprafaţă de 32 mp, nu au existat clădiri, iar clădirile care au fost amplasate pe celelalte trei parcele au fost demolate [...] dintre clădirile vechi existând doar cea cu destinaţia cabină-poartă amplasată pe imobilul cu nr. top. xb.1.1.."

Din dispozitivul sentinţei reiese cu claritate că judecătorul a intenţionat să respingă acţiunea pentru imobilele cu nr. top. xb.l/l, respectiv cu nr. top. xb.2.a transcrise din CF nr. x Arad în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad) şi revendicarea acestor imobile; şi să admită pentru imobilele înscrise în CF x cu nr. top. xa.l.l.l.2, respectiv cu nr. top. xa.2.2.b.2 şi transcrise în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad. Din tehnica de redactare a minutei se poate observa că judecătorul s-a referit în privinţa petitelor respinse doar la modalitatea de identificare a imobilelor, fără a adăuga şi respingerea solicitării în privinţa construcţiilor. Din moment ce imobilul înscris în cartea funciară figura ca fiind teren cu construcţii, iar în cauză a fost administrat probatoriu inclusiv în vederea stabilirii care dintre terenuri erau în concret afectate de construcţii şi care nu, şi instanţa a constatat că în speţă a fost vorba despre o preluare cu titlu valabil în condiţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, ceea ce trimite obligatoriu la art. 10 din Legea nr. 10/2001 - ipoteza de la alin. (1), se desprinde şi concluzia că dreptul la măsuri reparatorii include şi construcţiile. O intenţie a judecătorului de a respinge cererea cu privire la construcţii ar fi presupus atât marcarea soluţiei ca atare în dispozitivul sentinţei, cât şi arătarea argumentelor pentru care respectivele construcţii, incluse în probatoriu, au fost înlăturate şi în ce temei. În plus, chiar art. 6 din Legea nr. 10/2011 prevede că "Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii." În concluzie, faţă de considerentele instanţei, având la bază dovezile de la dosar (raportul de expertiză şi menţiunile din cartea funciară), curtea de apel a reţinut că în cuprinsul sentinţei se reflectă constatarea preluării abuzive şi dreptul la măsuri reparatorii, cu referire la imobilul înscris în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, ca incluzând atât terenul intravilan în suprafaţă de 1813 mp, cât şi în construcţiile supraedificate pe acesta, astfel cum corect a stabilit prima instanţă.

Curtea de apel a apreciat, ca nefondate, susţinerile din apel referitoare la necontestarea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, emisă de AAAS, deoarece aceasta conţine dispoziţii care preiau identic minuta sentinţei civile în discuţie, iar abia în momentul punerii în executare silită s-a putut sesiza problema practică generată de modul de interpretare a dispoziţiilor sentinţei, astfel că la momentul emiterii deciziei de către AAAS partea beneficiară a unei hotărâri judecătoreşti definitive, mulţumită de preluarea întocmai în decizie a dispozitivul hotărârii judecătoreşti, nu justifica un interes în promovarea unei acţiuni împotriva deciziei.

Referitor la încheierea apelată, curtea de apel a observat că hotărârea este motivată atât prin raportare la aspectele învederate prin cererea lămurire, la chestiunile invocate prin întâmpinările depuse la dosar, cât şi la probele administrate în cauză, în limitele trimiterii spre rejudecare, fiind indicate totodată care sunt normele de drept aplicabile. De altfel, este important a se reţine că decisivă în aprecierea unei hotărâri judecătoreşti nu este întinderea acesteia, ci calitatea, reflectată în conţinut şi în modalitatea în care s-a răspuns argumentat la cererile părţilor implicate în litigiu, ceea ce Tribunalul Arad a făcut.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a puterii de lucru judecat, instanţa de apel a constatat că acest aspect a fost tranşat în primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 338 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1981 din 20 octombrie 2022, pronunţată în dosar nr. x/2020.

Legat de neindicarea în mod explicit a construcţiilor supraedificate, curtea de apel a apreciat că au fost respectate limitele învestirii şi astfel a folosită strict terminologia de care a uzat şi judecătorul fondului în sentinţa civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007, din care face parte integrantă şi raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, care conţine cuvenitele clarificări (necesare pentru aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 invocate de apelantă).

4. Recursul exercitat de pârâtă

Împotriva deciziei civile nr. 135 din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), prin care a solicitat casarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, secţia I civilă, formulând următoarele critici:

Recurenta-pârâtă a susţinut că, în mod nelegal, a fost respins apelul formulat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 a Tribunalului Arad. Valoarea argumentului adus în discuţie de către instanţa de apel este relativă, întrucât din tăcerea judecătorului nu se poate desprinde concluzia că dreptul la măsuri reparatorii include şi construcţiile.

Reiterând susţinerile din faţa instanţelor de fond, a învederat că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa prin emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, prin care au fost propuse măsuri reparatorii, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, intimatului-reclamant D. pentru imobilele înscrise în CF x Arad, nr. top. xa.1.1.1.2 (în suprafaţă de 1813 mp) şi în CF x Arad cu nr. top. xa.2.2.b.2 (în suprafaţă de 32 mp). Decizia nr. 21 din 6 februarie 2015 nu a fost contestată, deşi intimatul-reclamant avea posibilitatea să o conteste în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care era nemulţumit. În acest context, a redat dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

În opinia recurentei-pârâte, acordarea măsurilor reparatorii pentru construcţiile demolate, care au existat la data naţionalizării, nu are temei legal, întrucât dispozitivul sentinţei nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad nu cuprinde menţiuni cu privire la construcţiile demolate.

De asemenea, în aprecierea sa nu mai este admisibilă o cerere de lămurire a hotărârii după ce aceasta a fost pusă în executare şi a produs efectele juridice specifice prin emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015. Lămurirea hotărârii nu poate fi cerută ulterior executării voluntare sau silite a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu dată fiind epuizarea finalităţii căreia această procedură i se subordonează-executarea întocmai a hotărârii judecătoreşti în limitele dispuse de instanţă.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că hotărârile instanţelor de fond sunt nelegale, deoarece nu au administrat nicio probă doveditoare, prin care să stabilească situaţia juridică a imobilelor-construcţii în sensul că se pot acorda măsuri compensatorii şi pentru acestea, context în care a enunţat dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Dezvoltând al doilea motiv de recurs, a susţinut că în mod nelegal a fost respins apelul pe care l-a exercitat, prin care a criticat că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 23 şi art. 32 din Legea 10/2001.

În opinia sa, nu este legală motivarea instanţei de apel prin care s-a reţinut astfel: "Legat de nepronunţarea primei instanţe asupra indicării în mod explicit a construcţiilor supraedificate, Curtea apreciază că instanţa de apel a respectat limitele investirii şi astfel a folosit strict terminologia de care a uzat şi judecătorul fondului în sentinţa civilă nr. 36/27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007 din care face parte integrantă şi raportul de expertiză tehnică administrat în cauză şi care conţine cuvenitele clarificări (necesare pentru aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 invocate de apelantă)."

În acest sens, a solicitat să se constate că instanţele de fond nu au analizat probele administrate şi nu au motivat hotărârea, neindicând în mod clar construcţiile respective din punct de vedere al suprafeţelor şi componenţei acestora. În situaţia în care va fi menţinută decizia atacată, a apreciat că instanţa de recurs trebuie să se pronunţe asupra dreptului reclamantului la măsuri compensatorii şi pentru construcţiile înscrise în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, urmând a fi avute în vedere inadvertenţele rezultate din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către inginer C., anexa numărul 12 la procesul-verbal de naţionalizare, întocmit la 19 iunie 1948 şi CF x Arad. A apreciat că este necesară clarificarea acestor aspecte, deoarece hotărârea instanţei de fond este contradictorie, astfel că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va întâmpina dificultăţi majore în cazul punerii sale în executare.

În continuare, a reiterat susţinerile din cadrul primului motiv de recurs, precizând că şi-a îndeplinit obligaţia prin emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, concluzionând că nu mai este admisibilă o cerere de lămurire a hotărârii după ce aceasta a fost pusă în executare şi a produs efecte juridice specifice.

A învederat că s-a stabilit cu putere de lucru judecat, atât în dispozitivul sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, cât şi în faza de executare silită, prin sentinţa civilă nr. 6977 din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, că sunt neîntemeiate susţinerile din cererea de lămurire, în ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii pentru construcţiile demolate, care au existat la data naţionalizării pe primul teren deoarece.

Recurenta-pârâtă a considerat oportun să precizeze că obligaţiile sale, în condiţiile Legii nr. 10/2001, sunt limitate la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare a despăgubirilor în condiţiile Legii nr. 165/2013, care a abrogat Legea nr. 245/2007, astfel că, odată cu înregistrarea dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, recurenta-pârâtă s-a dezînvestit de soluţionarea notificării în procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, dosarul intrând în procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 165/2013.

În drept, au fost indicate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

La 12 octombrie 2023, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât criticile sunt nefondate.

La 13 octombrie 2023, intimaţii-pârâţi Primarul Municipiului Arad şi Primăria Municipiului Arad au transmis, prin fax şi ulterior prin poştă, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La 4 decembrie 2023, s-a înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de intimatul D., prin care a învederat că motivele de casare invocate sunt vădit nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs, se reţine că recursul declarat de pârâtă este nefondat pentru următoarele considerente:

Nelegalitatea deciziei recurate este pusă în discuţie de recurenta-pârâtă din perspectiva aplicării normelor cuprinse în art. 2811 C. proc. civ., care reglementează mijlocul procedural prin care poate fi lămurit dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti ori pot fi înlăturate dispoziţiile potrivnice din conţinutul său. Deşi pentru analiza acestui aspect a fost indicat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care include în mod global toate încălcările normelor de procedurale în afara celor prevăzute expres în celelalte motive de recurs.

Instanţele de fond, în al doilea ciclu procesual, au apreciat ca întemeiată cererea de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul civil nr. x/2007, prin care reclamantul D. a solicitat instanţei să statueze că alin. (8) şi alin. (11) ale dispozitivului sentinţei au înţelesul că preluarea abuzivă şi dreptul la măsuri reparatorii se referă nu numai la terenul în suprafaţă de 1813 mp înscris în CF x Arad - identificat sub nr. top. xa.l. 1.1.2, ci şi la construcţiile supraedificate pe terenul menţionat, enumerate expres în cartea funciară. Astfel, dispozitivul sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad a fost lămurit în sensul că preluarea abuzivă şi dreptul la măsuri reparatorii, cu referire la imobilul înscris în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, include atât terenul intravilan în suprafaţă de 1813 mp, cât şi construcţiile edificate pe acesta.

Printr-o primă critică, recurenta-pârâtă îşi exprimă dezacordul faţă de argumentul instanţei de apel în sensul că din tehnica de redactare a minutei sentinţei se deduce faptul că dreptul la măsuri reparatorii include şi construcţiile de pe teren, deoarece nu există o dispoziţie de respingere a solicitării reclamantului în privinţa construcţiilor.

Contrar aprecierii recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că raţionamentului juridic utilizat de curtea de apel pentru a valida temeinicia cererii de lămurire a dispozitivului nu valorifică tăcerea judecătorului, ci puterea de interpretare recunoscută instanţei de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. Justificat de raţiuni de utilitate practică, întrucât dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu trebuie să fie susceptibil de interpretări sau să ridice dificultăţi de punere în executare, după ce s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei, instanţa este abilitată să clarifice înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii pronunţate, la solicitarea părţii interesate.

Exercitând controlul asupra hotărârii pronunţate de tribunal în temeiul art. 2811 C. proc. civ., curtea de apel a verificat modalitatea de identificare a imobilelor în cuprinsul minutei. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, observând că în dosarul nr. x/2007 au fost administrate probe în vederea stabilirii terenului afectat de construcţii, precum şi faţă de împrejurarea că imobilul înscris în CF x Arad - identificat sub nr. top xa.1.1.1.2, figurează ca fiind teren cu construcţii (acestea fiind enumerate expres în cartea funciară), s-a impus concluzia că preluarea abuzivă a vizat atât terenul, cât şi construcţiile supraedificate pe acesta. Acestui raţionament juridic i s-a alăturat şi argumentul că, dacă instanţa ar fi urmărit să restrângă sfera de acordare la măsurilor reparatorii exclusiv la teren, ar fi menţionat în mod expres că soluţia de admitere se referă exclusiv la imobilul - teren.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că era necesară lămurirea dispozitivului sub aspectul întinderii noţiunii "imobil", clarificarea dată nefiind de natură a aduce modificări soluţiei adoptate prin sentinţa civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, câtă vreme s-a fixat deja o obligaţie în sarcina pârâtei, însă conţinutul acestei obligaţii este incert, motiv pentru care instanţa de apel a dat o interpretare corectă prevederilor art. 2811 C. proc. civ., criticile fiind nefondate.

Legalitatea soluţiei de admitere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad nu poate fi afectată nici de împrejurarea că intimatul-reclamant D. nu a contestat, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia nr. 21 din 6 februarie 2015, prin care recurenta-pârâtă a adus la îndeplinire obligaţia din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad.

Aşa cum a arătat curtea de apel, întrucât prin decizia emisă de recurenta-pârâtă au fost preluate în mod identic dispoziţii din dispozitivul sentinţei nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, la momentul emiterii sale nu existau premisele ca intimatul-reclamant D. să justifice un interes în contestarea sa, din moment ce se putea verifica doar dacă propunerea de acordare a măsurilor reparatorii respectă întocmai dispozitivul sentinţei. În prezenta cauză este însă pe deplin justificat interesul părţii beneficiare de a obţine clarificarea dispozitivului sentinţei prin care s-a recunoscut dreptul său la măsuri reparatorii, faţă de dificultăţile de interpretare şi aplicare ivite în procedura de executare, relevate prin soluţiile dispuse în cele două contestaţii la executare, care au format obiectul dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2016

Înalta Curte reţine că nu poate fi primită critica recurentei-pârâte prin care se reiterează argumentul că lămurirea dispozitivului în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ. nu mai era posibilă după iniţierea procedurii de executare silită, întrucât pune în discuţie momentul până la care poate fi formulată cererea de lămurire, chestiune care a fost dezlegată irevocabil în cauză.

În primul ciclu procesual, prin decizia nr. 1981 din 20 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2020 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Primăria Municipiului Arad şi Primarul Municipiului Arad, de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi recursul incident declarat de reclamantul D. împotriva deciziei civile nr. 338 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, constatându-se că "nu se poate reţine tardivitatea depunerii cererii dat fiind că dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. nu prevăd un termen de decădere în interiorul căruia să poată fi formulată cererea de lămurire a dispozitivului, lămurirea putând fi dispusă oricând, la cererea oricăreia dintre părţi." Din această perspectivă, puterea de lucru judecat a fost valorificată în mod corect de către curtea de apel, cu respectarea prevederilor art. 1201 C. civ. de la 1864, motiv pentru care aspectul litigios dezlegat anterior nu mai poate fi contrazis.

Dezvoltând al doilea motiv de recurs, recurenta-pârâtă a mai susţinut că hotărârile instanţelor de fond sunt nemotivate, deoarece nu au administrat nicio probă doveditoare, prin care să stabilească situaţia juridică a imobilelor-construcţii în sensul că se pot acorda măsuri compensatorii şi pentru acestea. Cum obiectul recursului este reprezentat de decizia pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte va analiza dacă această hotărâre este afectată de viciul nemotivării (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), neputând fi verificată, pe calea recursului, direct hotărârea primei instanţe.

Critica nu este fondată, deoarece considerentele deciziei recurate reflectă preocuparea instanţei de apel pentru motivarea soluţiei adoptate, astfel că nu sunt întrunite cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Interpretarea dispozitivului în scopul lămuririi întinderii sale a fost fundamentată pe probele administrate în dosarul nr. x/2007 (raportul de expertiză şi menţiunile din cartea funciară), reţinându-se că acestea au privit inclusiv stabilirea terenurilor care erau în concret afectate de construcţii, fiind lămurită situaţia juridică a imobilelor, care de altfel nu putea fi reevaluată în procedura de lămurire a hotărârii, în care nu se realizează practic o nouă judecată.

Curtea de apel a răspuns motivului de apel vizând neindicarea construcţiilor din punct de vedere al suprafeţei şi componenţei acestora. Respectând marja de apreciere de care instanţa dispune în procedura de lămurire a hotărârii, declanşată de partea interesată - reclamantul D., sub acest aspect curtea a constatat că prima instanţă a respectat limitele învestirii sale prin cererea de lămurire, folosind în hotărârea de lămurire strict terminologia de care a uzat şi judecătorul fondului în sentinţa civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad, din care face parte integrantă şi raportul de expertiză tehnică administrat în cauză şi care conţine cuvenitele clarificări, necesare pentru aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, la care pârâta a făcut referire în apel.

Criticile prin care recurenta-pârâtă susţine că ar rezulta inadvertenţe din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către inginer C., anexa numărul 12 la procesul-verbal de naţionalizare, întocmit la 19 iunie 1948 şi CF x Arad nu pot fi analizate de instanţa de recurs, întrucât nu se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Contrar solicitării recurentei-pârâte, asemenea aspecte nu pot fi clarificate în recurs, întrucât vizează modul în care au fost apreciate probele de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită în cauză; prin urmare, reprezintă chestiuni de temeinicie a respectivei hotărâri, care sunt excluse atât controlului pe care îl puteau realiza instanţele de fond în procedura de lămurire, cât şi controlului de legalitate permis în calea de atac a recursului.

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile relative la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6977 din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, acestea fiind dezlegate în mod definitiv în primul ciclu procesual, astfel cum în mod corect a constatat instanţa de apel, cu respectarea autorităţii de lucru judecat, reglementată de dispoziţiile art. 1201 din C. civ. de la 1864, care presupune ca o chestiune litigioasă, odată tranşată de către instanţă, să nu fie contrazisă prin hotărârea unei instanţe ulterioare.

În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 338 din 15 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara s-a reţinut că sentinţa civilă nr. 6977 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în contestaţia la executare, nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat în procedura de lămurire declanşată în cauză, întrucât prin considerentele acesteia nu s-a analizat dispozitivul titlului executoriu, fiind astfel invalidată soluţia dispusă prin încheierea din 19 aprilie 2021 a Tribunalului Arad. Înalta Curte a confirmat legalitatea acestor considerente, recursurile declarate împotriva deciziei instanţei de apel fiind respinse prin decizia nr. 1981 din 20 octombrie 2022, ceea ce a determinat rejudecarea cererii de lămurire pe fond. Drept urmare, cum soluţia respingerii acestei excepţii a dobândit, în temeiul art. 1201 C. civ., puterea lucrului judecat, reiterarea ei în etapele ulterioare ale judecăţii nu mai este posibilă.

În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, se observă că recurenta-pârâtă a reluat susţinerile privind executarea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007, respectiv emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, prin care a propus măsuri reparatorii, pe care instanţa de recurs le-a analizat deja în considerentele precedente.

Fiind arătate motivele pentru care a fost înlăturată critica referitoare la necontestarea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015 de către partea beneficiară, nici împrejurarea că recurenta-pârâtă s-a dezînvestit de soluţionarea notificării în procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, dosarul intrând în procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 165/2013, nu poate avea relevanţă din perspectiva legalităţii deciziei recurate, atât timp cât subzistă calitatea sa de pârâtă obligată în cauză.

Fată de cele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului declarat împotriva deciziei nr. 135 din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.