Telecom claim against consumer assigned to consumer's domicile court; Bacău declination rejected, Oradea jurisdiction affirmed.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 10.08.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului B. la plata sumei de 979,85 RON - contravaloare servicii şi rate echipamente, a sumei de 311,69 RON - despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, a sumei de 93,93 RON - penalităţi de întârziere şi a penalităţilor calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1026 şi următoarele din C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Bacău

Prin sentinţa civilă nr. 3525 din 15 mai 2024, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 121 C. proc. civ., iar, în raport cu obiectul şi cauza acţiunii deduse judecăţii, respectiv cerere cu valoare redusă, având ca temei un contract de prestări servicii, a constatat că reclamanta este un profesionist, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, iar cererea este îndreptată împotriva unui consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ.

A reţinut că norma de competenţă instituită de art. 121 C. proc. civ., potrivit căreia soluţionarea cererilor formulate de un profesionist, în contradictoriu cu un consumator, este dată de legiuitor în competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului, este una imperativă, de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., situaţie ce nu se regăseşte în cauză întrucât nu există o convenţie expresă în acest sens.

Din verificările efectuate din oficiu de către instanţă în baza de date DEPABD, s-a reţinut că domiciliul pârâtului B. este în mun. Oradea, str. x, jud. Oradea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea.

3. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2509 din 14 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prevederile art. 121 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă, însă, având în vedere trimiterea la dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că părţile au posibilitatea să înlăture această competenţă.

Instanţa a apreciat că, din interpretarea logică a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., reiese că necompetenţa de ordine publică presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv încălcarea competenţei exclusive a unei alte instanţe de acelaşi grad şi faptul că părţile nu au posibilitatea de a o înlătura.

Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire nu are relevanţă întrucât, constituind o excepţie, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare.

Prin urmare, întrucât părţile au posibilitatea să înlăture competenţa exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., instanţa a apreciat că nu este îndeplinită cea de a doua condiţie pentru a fi în situaţia unei necompetenţe de ordine publică, astfel încât, faţă de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine privată.

În consecinţă, această instanţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Oradea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, prin care reclamanta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 979,85 RON - contravaloare servicii şi rate echipamente, a sumei de 311,69 RON - despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, a sumei de 93,93 RON - penalităţi de întârziere şi a penalităţilor calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Bacău şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a regimului juridic al dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., de ordine privată sau de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea de valoarea redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

Înalta Curte constată că nu se poate determina competenţa de soluţionare a cauzei prin aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceasta întrucât, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se reţine că aceste dispoziţii sunt aplicabile în toate situaţiile în care obiectul cererii este în legătura cu raporturile juridice născute între consumator şi profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit, iar, în speţă, sumele solicitate pârâtului îşi au izvorul în contractul de furnizare de servicii de comunicaţii electronice mobile, încheiat între C. S.A. şi pârât.

În cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Este real că dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Totodată, dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol prevăd că, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

Înalta Curte constată, însă, că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că părţile au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente în condiţiile de mai sus, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa teritorială potrivit regulilor anterior arătate.

Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată de părţi ori de către judecător inclusiv, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Bacău a fost invocată de instanţă, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părţile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constatat că domiciliul pârâtului, având calitatea de consumator, este în str. x, Oradea, jud. Oradea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.