Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest Sector 1 Court for provisional residence and travel consent under EU Regulation 2019/1111

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 3 iunie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., stabilirea locuinţei provizorii a minorei C. la aceasta, în Danemarca, precum şi suplinirea acordului tatălui ca minora să poată pleca în această ţară.

Pârâtul a formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare, solicitând respingerea cererii principale şi stabilirea locuinţei minorei la domiciliul său, din municipiul Piteşti, iar în subsidiar, încuviinţarea unui program de legături personale cu minora.

2. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 4508 din 25 iunie 2024, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că, potrivit susţinerilor părţilor, din luna decembrie a anului 2023 şi până după introducerea cererii de chemare în judecată, minora C. a locuit împreună cu mama sa în Danemarca.

La termenul de judecată din 25 iunie 2024, reţinând existenţa unor elemente de extraneitate, Judecătoria Piteşti a apreciat că este necesară verificarea competenţei internaţionale a instanţelor române în soluţionarea cauzei şi, dând eficienţă dispoziţiilor art. 10 din Regulamentul UE 2019/1111, a constatat că instanţele române sunt competente internaţional să judece prezenta cauză, reţinând că acordul de alegere a forului de către părţi este valabil.

Instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ., potrivit cărora, atunci "(1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

Judecătoria Piteşti a constatat că regulile de competenţă teritorială internă sunt prevăzute la art. 114 C. proc. civ., conform căruia, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Instanţa a reţinut că, la momentul introducerii cererii, minora locuia în Danemarca.

Raportând dispoziţiile legale evocate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, Judecătoria Piteşti a remarcat că instanţa competentă nu poate fi identificată în raport de competenţa exclusivă stabilită de C. proc. civ., întrucât art. 114 din acest act normativ stabileşte competenţa prin raportare la domiciliul cunoscut al minorului, care, în speţă, nu este în România.

Astfel, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

De asemenea, a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea nu este accesorie uneia de divorţ, şi nici prevederile art. 126 din acelaşi cod, nefiind vorba, în cauză, despre drepturi asupra cărora părţile pot dispune.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5742 din 17 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că art. 1072 C. proc. civ. prevede în mod expres că devine aplicabil doar atunci când competenţa internaţională a instanţelor române a fost stabilită potrivit cărţii a VII-a din cod, care cuprinde reglementări privitoare la procesul civil internaţional.

Conform art. 1065 C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei cărţi se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel."

Reţinând că litigiul conţine elemente de extraneitate, referitoare la locuinţa reclamantei şi a minorei, a apreciat că trebuie stabilită, prioritar, competenţa internaţională a instanţelor.

Constatând incidenţa dispoziţiilor Regulamentului UE 1111/2019, instanţa a reţinut că determinarea acestui aspect este prioritar dispoziţiilor din cartea a VII-a a C. proc. civ.

Faţă de aceste chestiuni şi consemnând că la baza stabilirii competenţei internaţionale a fost Regulamentul UE 1111/2019 şi nu cartea a VII-a a C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că art. 1072 alin. (2) din acest ultim act normativ nu este aplicabil.

Instanţa a făcut referire la dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., potrivit cărora, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", aceste norme stabilind o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Reţinând că locuinţa minorei (care determină, în baza art. 114 C. proc. civ., stabilirea instanţei competente) este în Danemarca, precum şi faptul că instanţele române sunt competente internaţional, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat eficienţă normelor generale de procedură civilă cuprinse la art. 107 din cod, în considerarea cărora a apreciat că reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată, respectiv la instanţa de la domiciliul pârâtului (Judecătoria Piteşti).

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor argumente:

Conflictul negativ de competenţă poartă asupra cererii prin care reclamanta A. a solicitat, în procedura ordonanţei preşedinţiale, stabilirea provizorie a locuinţei minorei C. la domiciliul său, în Danemarca, precum şi suplinirea acordului pârâtului în sensul deplasării minorei în această ţară.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că după mai multe încercări eşuate de a convieţui cu minora împreună cu pârâtul, în municipiul Piteşti şi apoi în Germania, s-a mutat împreună cu fiica sa în Danemarca, în locuinţa părinţilor săi, în această ţară având un loc de muncă stabil.

Prin precizările depuse la 7 iunie 2024, la solicitarea primei instanţe învestite, reclamanta a învederat că, la data formulării cererii de chemare în judecată, locuia cu minora în Danemarca, iar pârâtul se afla la domiciliul său din România, respectiv în municipiul Piteşti. A menţionat, de asemenea, că părţile au locuit în România, de la naşterea minorei până în luna noiembrie a anului 2023, când s-au mutat împreună în Germania, până în luna decembrie a aceluiaşi an.

Prezentă la primul termen de judecată stabilit de Judecătoria Piteşti în vederea soluţionării cauzei, la 25 iunie 2024, reclamanta a învederat că, la această dată, minora se afla în România, iar la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (3 iunie 2024), aceasta era în Danemarca.

Faţă de aceste precizări, în cauză, în prealabil, s-a decelat existenţa unui element de extraneitate, ce a implicat determinarea instanţei competente să judece cauza, indicarea regulilor de procedură aplicabile, precum şi precizarea normelor de drept incidente situaţiei juridice.

Prioritar aplicării acestor mecanisme, Judecătoria Piteşti a solicitat părţilor prezente la termenul de judecată din 25 iunie 2024, să precizeze dacă sunt de acord ca litigiul să fie soluţionat de instanţele din România. În acest sens, părţile au convenit asupra alegerii forului, optând în favoarea instanţelor naţionale, acordul lor în acest sens fiind consemnat în cuprinsul hotărârii primei instanţe învestite.

Înalta Curte constată că prin Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii, aplicabil de la 1 august 2022, au fost instituite norme privind competenţa în materie de divorţ, de separare de drept şi de anulare a căsătoriei, precum şi în ceea ce priveşte litigiile legate de răspunderea părintească cu un element internaţional.

Acest regulament acoperă "materia civilă", care include procedurile judiciare civile, precum şi hotărârile rezultate în urma acestora, potrivit art. 10 alin. (1), instanţele dintr-un stat membru fiind competente în materia autorităţii părinteşti atunci când copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că cel puţin unul dintre titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită în respectivul stat membru, precum şi atunci când titularii răspunderii părinteşti au convenit în mod liber asupra competenţei, cel târziu la data sesizării instanţei sau au acceptat competenţa în mod expres, în cursul procedurii, acordul de alegere a forului fiind consemnat în actele instanţei, în conformitate cu dreptul şi procedurile naţionale (alin. (2).

Cum Regulamentul stabileşte competenţa generală a instanţelor, în privinţa competenţei materiale şi teritoriale sunt aplicabile normele de procedură din dreptul intern.

În sistemul C. proc. civ., normele de competenţă teritorială în materie de tutelă şi de familie, cărora cauza dedusă judecăţii li se circumscrie în raport de obiectul său (stabilire provizorie domiciliu minor), sunt reglementate la art. 114 C. proc. civ., conform căruia "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Normele legale enunţate instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Aceste prevederi legale nu pot fi aplicate în speţa pendinte, întrucât domiciliul minorei, în privinţa căreia părţile au solicitat instituirea măsurii provizorii de protecţie, nu se află în România, ci în Danemarca.

Potrivit dispoziţiilor art. 1072 C. proc. civ., "(1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

Aceste prevederi legale se aplică şi în situaţia în care competenţa generală a instanţei române este stabilită prin raportare la Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019, date fiind dispoziţiile art. 1065 C. proc. civ.

În aceste condiţii, având în vedere că instanţa competentă să judece cauza nu poate fi identificată potrivit criteriilor de la art. 114 C. proc. civ., iar cererea pendinte nu este accesorie unei acţiuni de divorţ, pentru a deveni aplicabile dispoziţiile art. 915 din acelaşi cod, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.