Prison medical negligence tort claim for detainee's cancer death fails; appeal annulled as void on evidence-assessment grounds

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.06.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla şi Spitalul Penitenciar Dej, obligarea acestora la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat în perioada detenţiei sale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013; art. 192, art. 194, art. 94 pct. 1 lit. j), art. 95 pct. l, art. 111, art. 112, art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 453 C. proc. civ. art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţia României; art. 2 şi art. 3 CEDO, Cauza LCB c. Regatul Unit din 9 iunie 1998.

Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul Baia Mare a invocat excepţia de prematuritate, de inadmisibilitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a invocat excepţia de netimbrare, excepţia de inadmisibilitate, excepţia calităţii sale procesuale pasive.

Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul Gherla a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul-Spital Dej a invocat excepţia de necompetenţă manterială.

Prin încheierea de şedinţă din 13.10.2017, a fost respinsă excepţia nelegalei timbrări şi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 445/13.10.2017, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii; a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla şi Spitalul Penitenciar Dej; a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 42/A/28.01.2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor B. şi C. (moştenitoare ale reclamantului A.), împotriva sentinţei.

Prin decizia nr. 1136/05.06.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantelor împotriva deciziei sus-menţionate; a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de apel Cluj sub nr. de dosar x/2017

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 100/A/01.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul reclamantelor împotriva sentinţei, care a fost anulată şi, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., decedat în cursul procesului, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla, Spitalul Penitenciar Dej, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 381/23.02.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantelor împotriva deciziei instanţei de apel pronunţată în rejudecare; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

4. Al treilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 333/A/23.11.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantele B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 445/13.10.2017 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2017, pe care a anulat-o şi, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., decedat în cursul procesului, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla şi Spitalul Penitenciar Dej, ca nefondată.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamantele B., C..

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au arătat că, întrucât instanţa de apel a respins obiecţiunile pentru termenul din data de 26.10.2023, formulate la raportul de expertiză medico-legală nr. x, întocmit de INML Mina Minovici, şi a respins cererea de a se depune la dosarul cauzei registrul de consultaţii medicale (având în vedere că fişa medicală de la dosar este incompletă cu privire la perioada care trebuia verificată şi analizată, respectiv perioada anterioară datei de 21.07.2016), în cauză au fost încălcate dreptul la apărare al reclamantelor, principiul contradictorialităţii, principiul nemijlocirii şi principiul rolului activ al judecătorului.

Recurentele au mai arătat că în copia Scrisorii Medicale nr. FO 2638 - 23.12.2015-06.01.2016 eliberată de Spitalul Penitenciar Gherla se menţionează la epicriză:

"pacient cunoscut cu HTA, cefalee şi dureri în epigastru. Obiectiv la internare TA- 140/90 mm Hg, zgomote cardiace ritmice, durere la palpare în epigastru. ...". Recurentele au indicat în mod concret în obiecţiunile depuse că, deşi s-au consemnat dureri în epigastru, actele medicale au fost exclusiv din aria oftalmologică. Mai mult, în raportul de expertiză se arată că începând cu data de 21.07.2016, când s-a efectuat pasajul gastric, modificările ridicau suspiciunea unei afecţiuni gastrice şi au condus la diagnosticul din 15.09.2016, dar nu s-a precizat dacă simptomatologia era specifică diagnosticului tumoare malignă eso-gastrictă.

Recurentele au evidenţiat cele consemnate în biletul de ieşire din spital nr. FO 1621 21.07.2016 - 09.08.2016 Spitalul Penitenciar Dej şi au arătat că în raportul de expertiză efectuat nu s-a precizat care ar fi fost evoluţia bolii de la data de 23.12.2015, când defunctul a acuzat durerile gastrice şi dacă s-ar fi administrat medicaţia corespunzătoare la momentul în care acesta a fost liberat, în condiţiile în care nu s-a investigat cauza dispepsiei şi a durerilor epigastrice. Cu toate că recurentele au solicitat să se precizeze dacă dispepsia şi durerile epigastrice pot fi datorate unei banale gastrite sau reflux sau pot fi şi semne ale unui cancer esofagian sau gastric, dicţiunea a fost respinsă.

În raportul de expertiză, raportat la actele medicale examinate, se arată că:

"în cazul de faţă consemnarea datelor medicale a fost incompletă - cu privire la lipsa de precizie semiologică asupra menţiunilor simptomatologiei digestive în perioada 03.12.2015-15.09.2016. Apreciem ca oportună efectuarea mai precoce a endoscopiei digestive recomandată în luna iulie 2016 şi efectuată în fapt în septembrie 2016."

În expertiză se menţionează că "Nu ni s-au pus la dispoziţie acte medicale din care să reiasă cauza medicală şi data decesului numitului A. şi, ca atare, nu putem face aprecieri asupra eventualei legături de cauzalitate a decesului cu actele medicale apreciate ca deficitare", iar toate actele medicale sunt depuse la dosar, inclusiv certificatul de deces şi actele medicale ulterioare ieşirii din penitenciar .

Cu toate că recurentele au arătat că raportul de expertiză este incomplet şi se impune a se reveni cu solicitarea de a fi analizate toate documentele şi să se răspundă la toate obiectivele, instanţa a respins toate solicitările, apreciind că aspectele cuprinse în obiecţiunile formulate sunt aspecte de fond, care vizează nemulţumirile faţă de conţinutul raportului de expertiză şi nu sunt veritabile obiecţiuni.

Garanţiile procedurale prevăzute la art. 13 C. proc. civ. (dreptul la apărare), art. 14 (contradictorialitatea), art. 16 (nemijlocirea), art. 22 (rolul judecătorului în aflarea adevărului) sunt esenţiale şi primează faţă de dispoziţiile art. 9 (dreptul de dispoziţie al părţilor).

Având în vedere limitările căii de atac a recursului sub aspect probator (doar înscrisuri noi), recurentele nu pot realiza o apărare eficientă care să se bazeze şi pe probe, şi nici instanţa de recurs nu poate realiza o judecată eficientă, prin care să poată fi efectiv verificată sub aspectul legalităţii decizia pronunţată în apel.

Întrucât admiterea acestui motiv de recurs ar atrage rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, solicită admiterea recursului în acest sens şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru a se putea dispune completarea raportului de expertiză dispus în cauză.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1391 C. civ.

În acest sens, recurentele au arătat că din probele administrate rezultă că nici unul dintre pârâţi nu a efectuat vreun demers cu privire la simptomele gastrice indicate de deţinut, nu au aplicat absolut niciun tratament în acest sens în perioada 03.12.2015 şi până în 15.09.2016. Mai mult, pe parcursul procesului, nimeni nu a explicat de ce nu au putut asigura substituirea medicului aflat în concediu sau efectuarea gastroscopiei în altă unitate spitalicească.

Din chiar concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că nu s-a făcut nimic din punct de vedere medical pentru afecţiunile gastrice de care s-a plâns deţinutul, cu toate că erau necesare investigaţii suplimentare pentru a putea fi depistată din timp boala, din momentul în care s-a adus la cunoştinţa simptomele şi starea de sănătate, respectiv decembrie 2015.

Obligaţia nu a fost îndeplinită nici în momentul în care s-a pus în vedere că trebuie să fie extirpat stomacul, întrucât solicitarea era tardivă raportat la măsurile care trebuiau luate deja, nu s-a comunicat despre ce boală este vorba şi, de asemenea, intervenţia chirurgicală prezenta un risc ridicat, dovadă că intervenţia efectuată în libertate a fost de altă natură decât cea indicată în penitenciar.

Fapta ilicită constă în lipsa luării unor minime măsuri de prevenţie, care nu necesitau efectuarea unor cereri către instanţa de executare, ci doar o deplasare la un alt spital pentru efectuarea unor analize amănunţite. Nimeni nu s-a asigurat dacă deţinutul se poate alimenta, dacă i se poate monta o perfuzie în cazul în care s-a plâns că nu poate înghiţi alimentele.

Concluzia instanţei de apel în sensul că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale este contrazisă chiar de concluziile raportului de expertiză indicate la obiectivul 1 unde se arată că nu s-au efectuat tratamente pentru durerile în epigastru arătate de A., ci doar pentru afecţiunile oftalmologice.

Recurentele au invocat jurisprudenţa CEDO în materie, respectiv cauzele Iacov Stanciu c. României, Logvinenko c. Ucrainei, Vasyukov c. Rusiei, Khoudobine c. Rusiei, Raffray Tadel c. Franţei, LCB c. Regatului Unit, Slimani c. Franţei, Kudla c. Poloniei, Ramirez Sanchez c. Franţei, Price c. Regatului Unit, Matencio c. Franţei Gelfman c. Franţei, Mouisel c. Franţei.

6. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinare, Spitalul Penitenciar Dej a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că asupra obiecţiunilor la raportul de expertiză formulate pentru termenul din 26.10.2023 şi asupra cererii de a se depune la dosarul cauzei registrul de consultaţii medicale pentru perioada anterioară datei de 21.07.2016, instanţa de judecată s-a pronunţat motivat prin încheierea din şedinţa publică din data de 09.11.2023.

În mod corect Curtea de Apel Cluj a respins cererea ca fiind tardivă, având în vedere momentul la care aceasta a fost formulată, ţinând cont de faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în anul 2017, iar apelul se afla în faza de rejudecare, după întocmirea expertizei şi contraexpertizei medicale, cu luarea în considerare şi a prevederilor art. 492 C. proc. civ.

De asemenea, întemeiat a respins cererea de completare cu actele medicale din care să reiasă cauza medicală şi data decesului deţinutului A., având în vedere că "aceste acte medicale nu se aflau la niciunul din pârâţi, fiind acte deţinute de unitatea medicală în care acesta a decedat şi care nu face parte din sistemul penitenciarelor în perioada de după eliberarea din închisoare."

Cu privire la aceste acte, tot corect a apreciat şi că aspectele cuprinse în obiecţiunile formulate de reclamantele apelante B. şi C., altele decât cele care vizează actele medicale suplimentare, sunt aspecte de fond, întrucât vizează nemulţumirile acestora faţă de conţinutul raportului de expertiză şi nu veritabile obiecţiuni.

Copiile din registre, depuse de penitenciarele pârâte, conţin datele cu privire la reclamant iar partea care e acoperită, conţine datele altor pacienţi, date care au fost acoperite datorită caracterului de confidenţialitate atât a datelor cu caracter personal, cât şi a informaţiilor medicale cu privire la ceilalţi pacienţi.

Caracterul confidenţial al informaţiilor privitoare la pacient este reglementat de art. 22 al Legii nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului, conform căruia informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

Cauza reală a evoluţiei nefaste a bolii a fost refuzul tratamentului propus iar ulterior liberării, prezentarea tardivă la medic, după aproximativ o lună, deşi cunoştea natura malignă a bolii. De altfel şi medicii legişti la pag. 32 din Raportul de expertiză INML, au concluzionat la pct. 9 că "între cele de mai sus şi degradarea stării de sănătate a pacientului (aşa cum reiese ea din documentele medicale puse la dispoziţie) nu există legătură de cauzalitate".

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul arată că afirmaţiile recurentelor sunt contrazise de rapoartele de expertiză efectuate în cauză, în cuprinsul cărora au fost explicate în totalitate cazul, deciziile luate de medicii curanţi, şi s-a argumentat inclusiv cu exemple din literatura de specialitate.

Având în vedere probatoriul administrat, rezultă fără echivoc implicarea medicilor în tratarea afecţiunilor reclamantului. Aşadar, unitatea intimatului a făcut toate demersurile medicale posibile în diagnosticarea şi tratarea afecţiunilor reclamantului, aşa cum a concluzionat şi INML Mina Minovici în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală. Totodată, nu se poate imputa intimatului lipsa de acţiune şi de diligenţă pentru investigarea simptomatologiei reclamate în cauză, având în vedere şi prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal în care, la art. 71 alin. (6) se prevede faptul că "Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate." Deşi reclamantul s-a declarat nemulţumit de conduita medicilor din penitenciare nu a uzat de dreptul său garantat de lege de a fi examinat la locul de deţinere de orice alt medic din afara sistemului penitenciar şi, prin urmare, nu se poate imputa intimatului lipsa de acţiune, neluarea tuturor măsurilor posibile şi necesare pentru diagnosticarea la timp a bolii de care suferea acesta.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Baia Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că respingând cererea de suplimentare a probatoriului în apel, instanţa de apel a reţinut că, raportat la limitele stabilite pentru rejudecare, administrarea probei solicitate de apelante este tardiv formulată. Intimatul apreciază corectă această soluţie, dat fiind faptul că din registrul de consultaţii nu lipseau informaţii, ci acele pasaje se refereau la consemnări care priveau alte persoane şi se impunea anonimizarea lor. Este evident că un registru de consultaţii nu cuprinde doar constatări în urma consultului unei singure persoane, în speţă, A..

Cât priveşte respingerea obiecţiunilor depuse de recurente la termenul din 26.10.2023, soluţia este, de asemenea, corectă. În cazul observaţiilor la obiectivul nr. 1, s-a solicitat analizarea simptomatologiei numitului A. pe întreaga perioadă camerală, în condiţiile în care răspunsul din raportul de expertiză vizează perioada 23.12.2015-07.10.2016, iar A. a fost încarcerat în data de 03.12.2015. A fost analizată în detaliu perioada anterioară stabilirii diagnosticului şi s-a formulat un răspuns complet.

Referitor la susţinerea potrivit căreia "nu s-a precizat dacă simptomatologia era specifică diagnosticului tumoare malignă eso-gastrică", există răspunsul specialiştilor la pagina 29 ultimul alineat, în sensul că "Semnul cardinal al unei tumori esofagiene/eso-gastrice, disfagia - fără a fi patognomonic, dar sugestiv în asocierea din cazul de fată cu alte manifestări (vărsături, reflux, scădere în greutate) - este menţionat în data de 15.09.2016, şi a condus la aplicarea protocolului de investigare/diagnostic adecvat, cu stabilirea completă şi corectă a acestuia".

Un alt motiv de recurs invocat se referă la respingerea observaţiei "să se precizeze dacă dispepsia şi durerile epigastrice pot fi datorate unei banale gastrite sau pot fi semne ale unui cancer esofagian sau gastric." Intimatul arată că se regăseşte răspuns la această solicitare la pagina 32 concluzia nr. 9 alin. (3), respectiv "simptomele digestive reţinute în luna decembrie 2015 au fost nespecifice (putând aparţine unei pleiade largi de afectiuni/circumstanţe pasagere), neacompaniate sindromologic, spontan rezolutive, neiterative pentru un interval de circa 8 luni de zile, ceea ce nu a impus investigarea lor suplimentar".

Într-o manieră absolut subiectivă, se reţin fragmente din lucrarea de expertiză în scopul distorsionării stării de fapt. În acest sens, intimatul arată că se invocă parte din răspunsul la obiectivul 9, fără a se cita şi următoarea frază:

"între cele de mai sus şi degradarea stării de sănătate a pacientului (aşa cum reiese ea din documentele medicale puse la dispoziţie) nu există o legătură de cauzalitate."

Instanţa de apel a realizat o analiză exhaustivă a obiecţiunilor formulate în vederea stabilirii temeiniciei lor, critica recurentelor privind încălcarea dreptului la apărare şi a principiilor prevăzute la art. 14, art. 16 şi art. 22 C. proc. civ. fiind nefondată. Efectuarea unei expertize medico-legale de către IML Cluj Napoca, completată cu un supliment la această lucrare şi realizarea unei noi expertize de către INML Mina Minovici, dovedesc cu prisosinţă respectarea dreptului la apărare şi a principiilor menţionate mai sus.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în mod corect s-a reţinut că "pentru perioada cuprinsă între momentul încarcerării şi luna iulie 2016 nu reiese din nici o probă administrată că reclamantul s-a adresat cadrelor medicale cu dureri gastrice sau cu alte probleme care să ridice suspiciuni cu privire la eventuale probleme gastrice severe, astfel că nu se pune problema lipsei de acţiune sau de diligentă a pârâţilor".

Tot în mod corect s-a reţinut că "în ceea ce priveşte o posibilă culpă a pârâţilor constând în lipsa de acţiune după data de 25 iulie 2016, când, în urma examenului radiologie s-a recomandat efectuarea unui examen gastroscopic, examen care s-a făcut doar la momentul internării din perioada 15.09.-7.10.2016 la Spitalul Penitenciar Dej, . . . . . . . . . .potrivit concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală" Mina Minovici, efectuarea examenului gastroscopic în iulie 2016 nu ar fi avut alte consecinţe, adică stabilirea unui diagnostic cu maxim o lună sau o lună şi jumătate mai devreme nu ar fi schimbat situaţia".

Un alt aspect relevant în cauză, este refuzul numitului A. de a accepta intervenţia chirurgicală propusă şi punctul de vedere al experţilor raportat la această conduită "Deşi investigaţia de elecţie cu rol diagnostic certificant al diagnosticului real - endoscopia digestivă superioară - a fost efectuată la circa 2 luni de la indicarea ei, apreciem că această latenţă nu a fost de natură a modifica cursul afecţiunii, acesta fiind cel mai probabil, accelerat prin neefectuarea intervenţiei chirurgicale recomandate (reiterăm că această strategie terapeutică ar fi fost identică şi în cazul diagnosticării mai precoce), dar refuzată de pacient."

Faţă de cele arătate, nu suntem în prezenţa aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1349 C. civ., neexistând în cauză nicio faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, nu sunt îndeplinite cerinţele pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Penitenciarului Baia Mare.

Apreciază că în mod formal s-a făcut trimitere la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., încercându-se structurarea lor astfel încât, în aparenţă, să vizeze vicii de legalitate, deşi aspectele învederate abordează netemeinicia hotărârii atacate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Gherla a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a expus pe larg considerentele deciziei recurate, despre care a arătat că este temeinică şi legală, dar şi situaţia de fapt a cauzei, respectiv parcursul pe care l-a avut reclamantul în cadrul mai multor penitenciare cu prilejul executării pedepsei privative de libertate.

În concret, în ce priveşte intimatul, acesta a arătat că reclamantului i s-a asigurat dreptul prevăzut de art. 71 din Legea nr. 254/2013, dreptul la asistentă medicală, tratament şi îngrijiri.

Penitenciarul Gherla, în scurta perioadă în care a fost custodiat reclamantul în această unitate penitenciară, asa cum rezultă şi din referatul medical existent la dosar şi celelalte înscrisuri depuse, prin cabinetul medical, a asigurat asistenţa medicală în perioada de carantină şi observare, a făcut demersuri pentru a fi transferat în vederea precizării diagnosticelor medicale la Spitalul Penitenciar Dej, spital unde îsi desfăşoară activitatea medici specialişti, şi a acordat medicamentaţia conform recomandărilor de specialitate de la externarea din spital.

Reclamantul nu a dovedit că s-a îmbolnăvit de afecţiunea oncologică după ce a fost încarcerat în Penitenciarul Gherla, din cauza regimului de detenţie, după cum nu a probat nici faptul că datorită condiţiilor de detenţie această afecţiune s-a agravat.

Penitenciarul Gherla nu i-a cauzat reclamantului vreun prejudiciu, aspect de altfel imposibil, având în vedere perioada de 25 de zile cât a fost custodiat de această unitate.

În cauză nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a Penitenciarului Gherla, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile acesteia, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate şi vinovăţia instituţiei. În acelaşi context, drepturile reclamantului nu au fost încălcate nici din perspectiva reglementărilor interne şi nici din perspectiva reglementărilor europene.

La nivelul unităţii penitenciare, asistenţa medicală primară este acordată de medici de familie sau de medicină generală, iar tratamentul cronic administrat trebuie să respecte recomandarea medicilor specialişti, aspect care s-a realizat în situaţia dată, respectiv în data de 07.01.2016, ulterior revenirii în unitatea penitenciară de la Spitalul Penitenciar Dej, reclamantului i s-a prescris reţetă cu D. şi E..

Toate acuzaţiile aduse instituţiilor penitenciare sunt nefondate, fiind combătute de dovezile administrate la dosar, care dovedesc exact contrariul celor susţinute de recurente. Astfel, Penitenciarul Gherla a manifestat diligenţă şi implicare, prin medicii angajaţi, pentru asigurarea dreptului persoanei private de libertate la asistenţă medicală, în limitele competenţelor legale.

Intimatul-pârât Penitenciarul Gherla a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că achiesează la apărările formulate prin întâmpinările celorlalţi pârâţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textele legale menţionate.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi recurentele invocă o încălcare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii, principiului nemijlocirii şi principiului rolului activ al judecătorului (art. 13, 14, 16 şi 22 C. proc. civ.), acestea nu indică care sunt aspectele de nelegalitate care au determinat o astfel de încălcare, ci fac ample trimiteri la situaţia de fapt a dosarului, ce nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac a recursului.

În acest sens, recurentele se arată nemulţumite de respingerea obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză medico-legală nr. x întocmit de INML Mina Minovici şi de respingerea cererii de a depune la dosarul cauzei a registrului de consultaţii medicale, concluzionând că soluţia dată de instanţă obiecţiunilor la raportul de expertiză este de natură a încălca garanţiile procesuale reglementate de textele legale anterior menţionate.

Recurentele învederează diverse pretinse lacune ale raportului de expertiză, respectiv că prin acesta nu s-a precizat dacă simptomatologia era specifică diagnosticului tumoare malignă eso-gastrică; că nu s-a precizat care ar fi fost evoluţia bolii de la data de 23.12.2015 când pacientul a acuzat durerile gastrice şi dacă s-ar fi administrat medicaţia corespunzătoare şi până la momentul în care a fost liberat, în condiţiile în care nu s-a investigat cauza dispepsiei şi a durerilor epigastrice; că în mod greşit s-ar fi reţinut prin raportul de expertiză că nu s-au pus la dispoziţie acte medicale din care să rezulte cauza medicală şi data decesului numitului A., deşi la dosar erau depuse toate actele medicale necesare; că raportul de expertiză era incomplet şi se impunea completarea acestuia.

Prin urmare, argumentele recurentelor în susţinerea motivului de recurs invocat nu sunt unele de nelegalitate, care să poată fi analizate de instanţa de recurs, ci unele raportate exclusiv la probatoriul administrat în cauză, probatoriu care a fost analizat şi evaluat de către instanţele devolutive, nemaiputând fi pus în discuţie în prezenta cale extraordinară de atac.

Aspectele învederate de recurente au fost dezbătute în etapele procesuale anterioare în procedura prevăzută de lege, respectiv aceea a formulării de obiecţiuni (de care recurentele au şi uzat), răspunsuri la obiecţiuni, iar nemulţumirea părţii faţă de modalitatea în care s-a răspuns obiecţiunilor ori de modalitatea în care au fost apreciate diversele probatorii nu se circumscrie niciunui motiv reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că greşita interpretare a dispoziţiilor art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1391 C. civ. pretinsă de recurente este, de asemenea, încadrabilă în motivul de recurs invocat, doar în măsura în care nu se fac trimiteri la modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor, întrucât o asemenea abordare excedează controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Or, şi din perspectiva acestui motiv de recurs, recurentele deduc judecăţii argumente care se raportează exclusiv la situaţia de fapt a pricinii şi la probele administrate în cauză, fără a indica, în mod concret, în ce modalitate instanţa de apel ar fi interpretat şi aplicat greşit normele de drept material menţionate.

Astfel, încă din primul paragraf al motivului de recurs, se arată următoarele:

"Concluzia care se desprinde din toate probele administrate este că nici unul dintre pârâţi nu a efectuat niciun demers cu privire la simptomele gastrice indicate de deţinut, nu au aplicat absolut niciun tratament în acest sens în perioada 03.12.2015 şi până în 15.09.2016".

În al doilea paragraf al motivului de recurs, se arată că "Astfel, aşa cum am arătat şi cum dealtfel rezultă din chiar concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, nu s-a făcut nimic din punct de vedere medical pentru afecţiunile gastrice de care s-a plâns deţinutul, cu toate că erau necesare investigaţii suplimentare pentru a putea fi depistată din timp boala...".

În continuare, recurentele arată că "obligaţia nu a fost îndeplinită nici în momentul în care-a pus în vedere că trebuie să fie extirpat stomacul...", că "...fapta ilicită constă în lipsa luării unor minime măsuri de prevenţie...", că "...nimeni nu s-a asigurat dacă deţinutul se poate alimenta, dacă i se poate monta o perfuzie în cazul în care s-a plâns că nu poate înghiţi alimentele...", expun apoi conţinutul unei scrisori medicale şi al răspunsului la obiectivul nr. 1, după care redau textele art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1391 C. civ. şi concluzionează că soluţia instanţei de apel "...este contrazisă chiar de concluziile raportului de expertiză..."

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se mai învederează că "...era de datoria personalului medical să ia măsurile eficiente...", se citează din raportul de expertiză şi se concluzionează că probele administrate atestă că "...niciunul dintre pârâţi nu a efectuat vreun demers cu privire la simptomele gastrice indicate de deţinut...", respectiv că "...nu s-a făcut nimic din punct de vedere medical pentru afecţiunile gastrice de care s-a plâns deţinutul...".

În finalul memoriului de recurs au fost indicate, cu titlu generic, mai multe hotărâri CEDO pe care recurentele le apreciază ca relevante, fără însă ca această trimitere să comporte vreo încadrare din perspectiva motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de conţinutul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că întreaga argumentaţie a motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă doar la conţinutul raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, a cărui analiză şi interpretare este atributul exclusiv al instanţelor devolutive (fond şi apel).

Simpla indicare a unor texte legale, despre care se pretinde că au fost greşit aplicate sau interpretate, nu declanşează, în mod automat, controlul de legalitate specific instanţei de recurs, dacă nu sunt susţinute de argumente care să facă posibilă încadrarea în motivul de recurs invocat.

De asemenea, nemulţumirile părţii privind modalitatea în care a fost reţinută situaţia de fapt ori modalitatea în care au fost administrate şi interpretate probatoriile, nu se circumscriu configuraţiei juridice dată recursului de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă chestiuni de netemeinicie specifice judecăţii de fond cărora li s-a dat o dezlegare jurisdicţională ce nu mai poate fi analizată în calea extraordinară de atac.

Prin urmare, faţă de modalitatea în care recurentele au înţeles să redacteze memoriul de recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu există argumente care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât prin aspectele expuse recurentele nu învederează aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci expun nemulţumiri legate de modalitatea în care a fost analizat şi interpretat raportul de expertiză medico-legală, chestiune de ordin probatoriu ce nu poate fi avută în vedere de către instanţa de recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului, astfel cum este prevăzută de art. 489 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantele C., B. împotriva deciziei nr. 333/A din 23 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

ÎNALTA CURTE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele C. şi B. împotriva deciziei nr. 333/A din 23 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2024.