Tax enforcement objection jurisdiction: actual residence vs. registered domicile for determining competent court

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 14.12.2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local Sector 6 Bucureşti, Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 Bucureşti - Serviciul Urmărire Executări Silite, Subunitatea Administrativ Teritorială Sector 6, repunerea în termenul de a formula contestaţie împotriva executării silite şi contestaţie la executare (şi poprire) solicitând, în temeiul art. 712 şi urm. C. proc. civ., următoarele:

- Anularea Somaţiei privind acţiunea de executare silită, a încheierii organului fiscal şi a tuturor actelor de executare silită emise de către pârâţi, precum şi anularea încheierii prin care s-a admis executare silită (dacă există un asemenea act), fără a i se percepe penalităţi, dobânzi penalizatoare şi fără perceperea altor comisioane, ca fiind nelegală şi netemeinică, având în vedere pe de o parte, că nu a primit niciodată acest dosar de executare silită, iar pe de altă parte, că acesta este în baza unei sancţiuni contravenţionale ce a fost atacată cu plângere la instanţa competentă - dosar nr. x/2023-urmând să timbreze conform dispoziţiilor instanţei, la valoarea totală cuprinsă în titlul executoriu ce nu îi este cunoscută;

- Anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită ce face obiectul titlului executoriu al pârâţilor, cu consecinţa anulării tuturor actelor (inclusiv a înfiinţării popririi) şi sumelor încheiate în acest sens, a tuturor sumelor şi dobânzilor penalizatoare astfel rezultate, ca şi a sumelor rezultate din aceste operaţiuni (a taxelor judiciare de timbru, a taxelor poştale, onorariu avocat, etc.) până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni;

- Întoarcerea executării silite;

- Obligarea în solidar a pârâţilor la plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 RON pentru fapta de discriminare (O.G. nr. 137/2000);

- Suspendarea executării titlului executoriu până la soluţionarea definitivă a dosarelor ce fac obiectul plângerilor contravenţionale, conform art. 719 C. proc. civ., corelat cu art. 260-261 Codul de procedură fiscală;

- Obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 2592/27.03.2024, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

A reţinut instanţa că, potrivit verificărilor din baza de date DEPABD, domiciliul contestatorului se află în str. x, municipiul Drobeta Turnu-Severin, judeţul Mehedinţi.

Împrejuarea că în cauză, contestatorul figurează cu reşedinţa în Bucureşti, str. x, nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei instanţei, întrucât înregistrarea reşedinţei la organele administrative competente asigură exclusiv opozabilitatea faţă de terţi a locuinţei secundare, cu regimul aferent acesteia, nereprezentând dovada domiciliului în fapt, ca locuinţă principală, şi neasigurând opozabilitatea faţă de terţi a unui atare locuinţe, pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. civ.

Nefiind incidentă excepţia prevăzută de art. 91 alin. (3) C. civ., care presupune cunoaşterea de către creditor a unei alte adrese de domiciliul a contestatorului decât cea inserată cu acest titlu în cartea sa de identitate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 91 alin. (1) C. civ., conform cărora dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Or, conform menţiunilor din cartea de identitate a contestatorului şi relaţiilor din DEPABD, domiciliul acestuia se află în str. x, municipiul Drobeta Turnu-Severin, judeţul Mehedinţi, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanţă de la domiciliul debitorului, conform art. 651 alin. (1) raportat la art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 1321/31.05.2024, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, potrivit copiei cărţii de identitate depuse la dosarul cauzei, contestatorul are domiciliul în Drobeta Turnu-Severin, însă are reşedinţa declarată în Bucureşti, str. x, Bucureşti.

Dispoziţiile art. 87 C. civ. statuează că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Noţiunea de domiciliu care interesează regulile privind competenţa de soluţionare a unei cereri de contestaţie la executare nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Din actele dosarului, rezultă că la data sesizării organului de executare fiscală, debitorul avea adresa de reşedinţă (domiciliul în fapt) în Bucureşti, strada x nr. 9, apartament 27, astfel încât instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, având în vedere faptul că debitorul contestator îşi are locuinţa statornică şi declarată public, în circumscripţia acestei instanţe.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Litigiul dedus judecăţii vizează contestaţia la executare formulată de către debitorul A. împotriva executării silite declanşate împotriva sa de organul fiscal prin Somaţia nr. x emisă în dosarul de executare nr. x/30.06.2023, urmare a procesului-verbal Seria x nr. x/18.01.2023 al Primăriei Municipiului Bucureşti, Poliţia Locală-Serviciul Rutier, din care rezultă că s-a aplicat o sancţiune contravenţională pentru abatere rutieră în cuantum de 290 RON şi cheltuieli de executare silită în valoare de 8 RON.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, precum şi prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. dispune că: împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită începe prin comunicarea somaţiei - acesta fiind momentul în raport de care se stabileşte domiciliul debitorului pentru determinarea instanţei de executare.

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

În acest sens, art. 91 C. civ. reţine că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar, conform art. 89 din acelaşi cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală; (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale enunţate rezultă că noţiunea domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa înscrisă în actul de identitate, ci adresa unde partea locuieşte efectiv.

Înalta Curte constată că la momentul începerii executării silite (reprezentat de data comunicării somaţiei de plată), respectiv 17.07.2023 (conform dovezii de comunicare aflată la dosarul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti), reşedinţa statornică şi durabilă a debitorului contestator era în Bucureşti, strada x nr. 9, apartament 27, aşa cum rezultă din adresa DEPABD aflată la dosarul instanţei mai întâi învestite.

Această comunicare s-a efectuat la adresa debitorului din cartea de identitate, cu ignorarea dovezilor privind reşedinţa acestuia, care se afla, atât la data comunicării somaţiei de plată (17.07.2023), cât şi la data introducerii acţiunii (14.12.2023), în Bucureşti, strada x nr. 9, apartament 27.

Potrivit verificărilor efectuate de către DEPABD, în perioada 19.12.2022-18.12.2023, 13.12.2023-12.12.2024, 21.04.2022-31.12.2022, 01.05.2021-30.04.2022, contestatorul a avut reşedinţa în Bucureşti, strada x nr. 9, apartament 27.

De asemenea, în perioadele 17.12.2020-16.12.2021, 17.12.2019-16.12.2020, 03.01.2019-31.12.2019, 15.01.2018-31.12.2018, contestatorul a avut reşedinţa tot în sector 6 Bucureşti, în strada x nr. 13, iar în perioadele 19.01-2017-15.01.2018, 30.08.2016-15.01.2017, 10.05.2016-21.12.2016, în sector 6 Bucureşti, strada x nr. 10.

În situaţia particulară a contestaţiei la executare, proximitatea domiciliului în fapt al debitorului faţă de instanţa de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiţie, iar măsurile de executare silită faţă bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumţia că acestea se află în apropierea locuinţei efective a debitorului.

Prin urmare, întrucât debitorul avea domiciliul în fapt, la data comunicării somaţiei de plată, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, aceasta este instanţa competentă cu soluţionarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.