Service housing eviction: validity of contractual forum selection clause in employment-derived tenancies outside consumer protection regime

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 06.03.2023, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. evacuarea acestora din locuinţa de serviciu situată în sat Războieni Cetate, str. x, oraş Ocna Mureş nr. 233, judeţul Alba, ca urmare a rezilierii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1272, art. 1831 alin. (1), art. 1832 alin. (2) C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 6130/23.06.2024, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

A reţinut instanţa că în speţă pârâtul are calitatea de consumator, contractul de închiriere fiind încheiat de acesta în scopuri din afara vreunei activităţi comerciale, industriale, sau de producţie, artizanale sau liberare, iar reclamanta are calitatea de profesionist, acţionând în cadrul activităţii sale comerciale. Totodată, nu s-a făcut dovada încheierii unei convenţii de alegere a instanţei competente, care să îndeplinească exigenţele art. 126 C. proc. civ., astfel că, având în vedere că domiciliul pârâtului se află în sat Războieni Cetate, str. x, oraş Ocna Mureş nr. 233, judeţul Alba, Judecătoria Braşov nu este competentă să judece prezenta cauză. Faptul că în contractul încheiat între părţi, la art. 21, se prevede că instanţa competentă este cea de la sediul locatorului, nu înseamnă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile putând încheia o convenţie de alegere a competenţei numai "după naşterea dreptului la despăgubire". Pe de altă parte, sediul locatorului este situat în Bucureşti, potrivit menţiunilor din cuprinsul contractului de închiriere, Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov fiind doar unitatea reprezentantă de încheiere a contractului.

Astfel, în cauză, nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că pârâtul ar fi convenit cu reclamanta, după naşterea dreptului la despăgubire, atribuirea competenţei teritoriale către Judecătoria Braşov.

Prin sentinţa nr. 914/05.07.2024, Judecătoria Aiud a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că raporturile contractuale dintre reclamantă şi pârâtul A. nu intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, întrucât contractul de închiriere încheiat între părţi este un contract civil, nu este grefat pe raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un profesionist (reclamanta) şi un consumator (pârâtul), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul A. este salariat al reclamantei, contractul de închiriere are ca obiect imobilul situat în sat Războieni-Cetate, staţia CF Războieni, Str. x, Nr. 208, Km CFR 433+150, judeţul Alba, ce a fost închiriat, ca locuinţă de serviciu, de pârâtul A., în virtutea calităţii de salariat al reclamantei, astfel că nu se poate susţine că a acţionat în scopuri din afara activităţii sale comerciale, fiind evidentă relaţia angajator-angajat, contractul fiind grefat pe raportul juridic de muncă existent între părţi .

Totodată, reclamanta nu a acţionat în calitate de profesionist care "vinde", oricărei persoane interesate, servicii de închiriere a locuinţelor, în scopul realizării de profit. Reclamanta a acţionat în calitate de angajator al pârâtului, asigurându-i acestuia o facilitate specifică raporturilor de muncă, prin închirierea unui imobil cu destinaţia de locuinţă de serviciu.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

De asemenea, art. 126 C. proc. civ. prevede că "(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

(2) În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Definirea noţiunilor de consumator şi de profesionist se regăsesc în art. 2 din Legea nr. 193/2000:

"(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia."

Reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul închiriat acestuia (conform contractului nr. x/2019 încheiat pe o perioadă de 5 ani, respectiv 01.08.2019-31.07.2024) cu titlu de locuinţă de serviciu, pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei, aspect ce a condus la rezilierea contractului începând cu data de 01.10.2021, fiind emisă Nota de reziliere nr. x/07.10.2021.

Faţă de împrejurarea că pârâtul este angajatul reclamantei, iar imobilul obiect al contractului de închiriere a fost pus la dispoziţia sa în această modalitate, cu titlu de locuinţă de serviciu, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale anterior menţionate, care reglementează raporturile dintre consumatori şi profesionişti, la care a făcut ample referiri una dintre instanţele aflate în conflict negativ, nu sunt aplicabile cauzei pendinte. Aceasta întrucât între părţi nu s-au derulat relaţii contractuale specifice raporturilor juridice dintre consumatori şi profesionişti, ci închirierea spaţiului de locuit s-a realizat în virtutea raporturilor de muncă în cadrul cărora reclamanta avea calitatea de angajator, iar pârâtul de angajat. Reclamanta nu a acţionat în calitate de profesionist, care vinde ceva unui consumator, ci de angajator care asigură angajatului său o facilitate specifică raporturilor de muncă.

Totodată, este de observat că la art. 21 din contractul de închiriere, părţile au inserat în contract o clauză atributivă de competenţă potrivit căreia eventualele neînţelegeri în legătură cu interpretarea sau aplicarea contractului se vor soluţiona pe cale amiabilă sau, după caz, de instanţa de la sediul locatorului, în speţă Judecătoria Braşov. O astfel de clauză are drept consecinţă prorogarea voluntară de competenţă reglementată de art. 126 C. proc. civ., conform căruia:

"(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă." Alin. 2 al acestui articol, potrivit căruia "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.", nu este aplicabil, câtă vreme, aşa cum s-a arătat, în cauză nu este vorba de raporturi între profesionişti şi consumatori, ci de raporturi juridice de muncă.

În atare situaţie e suficientă invocarea, de către reclamant, a contractului, ca reprezentând cauza cererii, pentru a se stabili competenţa în raport de clauzele acestuia, aşa cum în cauză s-a şi realizat, prin introducerea acţiunii pe rolul Judecătoriei Braşov, ca instanţă de la sediul locatorului (reclamanta), conform clauzei contractuale atributive de competenţă.

Astfel, întrucât clauza atributivă de competenţă indică drept instanţă competentă în soluţionarea diferendelor dintre părţi, instanţa de la sediul locatorului (reclamanta din prezenta cauză), care se află în municipiul Braşov, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Braşov, iar pârâţii nu au invocat excepţia de necompetenţă teritorială, care a fost invocată, din oficiu, de către instanţă, Judecătoria Braşov rămâne învestită legal cu soluţionarea pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.