Civil liability for injury from unmarked parking lot stakes; cassation appeal declared null, upholding reduced moral damages

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la data de 02.03.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se constate îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii acesteia, în principal, pentru prejudiciul cauzat de lucruri, iar în subsidiar, pentru fapta proprie; obligarea pârâtei la achitarea, în favoarea reclamantei, a următoarelor sume de bani: 19.470,67 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea prejudiciului material rezultat din cheltuielile ocazionate cu îngrijirea medicală şi notificarea pârâtei, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală şi care urmează a se calcula de la data efectuării fiecărei plăţi şi până la plata integrală a debitului; 2.700 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând beneficiu nerealizat, respectiv contravaloarea echivalentului câştigului din muncă nerealizat, aferent perioadei 01.04.2019 - 30.06.2019, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală şi care urmează a se calcula de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată şi până la plata integrală a debitului; 200.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală şi care urmează a se calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata integrală a debitului; acordarea cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a depus, succesiv, modificări ale cererii, sub aspectul majorării cuantumului pretenţiilor solicitate cu titlu de daune materiale.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj

Prin sentinţa nr. 344/04.07.2023, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 20633,67 RON cu titlu de daune materiale, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2700 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând beneficiu nerealizat, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată asupra sumei în RON, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 50000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată asupra sumei în RON, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2610,9 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 100 RON reprezintă taxa de timbru, 2380 RON onorariul avocatului, iar 130,9 RON cheltuieli pentru traducere.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Prin decizia nr. 354/A/13.12.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul pârâtei şi pe cel al reclamantei; a schimbat în parte sentinţa; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 20.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, împreună cu dobânda legală penalizatoare începând cu data pronunţării hotărârii; a obligat pârâta să achite reclamantei dobânda legală penalizatoare după cum urmează: pentru suma de 2.700 de euro, echivalent RON la cursul BNR şi pentru suma de 928,1 RON din data de 04.11.2019; pentru suma de 18.542,47 RON din data de 05.05.2022; pentru suma de 63 de RON din data de 09.12.2022; pentru suma de 250 de RON din data de 12.12.2022; pentru suma de 50 de RON din data de 10.01.2023; pentru suma de 200 de RON, din data de 15.05.2023; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile atacate.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A..

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că, deşi instanţa de apel a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei, cât şi pe cele ale pârâtei, nu a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa. Întrucât nu au fost prezentate argumentele pentru care instanţa de apel a considerat că există o faptă ilicită, nu se poate reţine existenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată vizavi de valoarea daunelor morale acordate. Prin urmare, instanţa de apel nu a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, nefiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă care au determinat reducerea daunelor morale la suma de 20.000 euro.

În raport cu obiectul acţiunii, recurenta a expus cronologic situaţia de fapt şi de drept care a generat litigiul, însă nu a exercitat o examinare obiectivă a actelor şi faptelor juridice învederate prin cererea de apel, demers ce era obligatoriu având în vedere complexitatea acestora şi relevanţa asupra dezlegării elementelor esenţiale ale cauzei.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1349, art. 1385, art. 1388 şi art. 1391 alin. (1) C. civ., precum şi normele de drept material privind principiul reparării integrale a prejudiciului moral.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta a expus pe larg situaţia de fapt a cauzei privind modalitatea în care s-a realizat vătămarea acesteia, diagnosticele stabilite, suferinţele îndurate, procedurile medicale efectuate, consecinţele produse în plan fizic, psihic şi estetic.

A învederat recurenta că, în aplicarea art. 1358 C. civ., calitatea făptuitorului de "profesionist în exploatarea unei întreprinderi" reprezintă o cauză de agravare a răspunderii civile, acestei categorii de făptuitori impunându-i-se reguli mai stricte privind desfăşurarea activităţilor specifice, fiind obligaţi prin regulile impuse profesiei să ia măsuri eficiente de protecţie pentru prevenirea producerii unor prejudicii.

Astfel, calitatea de profesionist în exploatarea unei întreprinderi va trebui să se regăsească şi să se reflecte în cuantumul prejudiciilor acordate, dat fiind faptul că gravitatea culpei imputabile societăţii rezultă şi din lipsa avertizării, a semnalizării în orice mod, a diblurilor metalice ieşite din asfalt (a stării de pericol); în pofida faptului că, în acord cu art. 1356 alin. (2) din C. civ., răspunderea delictuală nu poate fi exclusă sau limitată printr-un anunţ, textul legal indicat reglementează şi valoarea juridică a acestuia, respectiv semnalarea (avertizarea asupra) unui pericol, oferind victimei posibilitatea de a acţiona cu precauţie şi diligenţă pentru a înlătura riscul producerii de daune.

Potrivit scrisorii medicale din 13.03.2019, diagnosticul principal stabilit cu privire la reclamantă, în urma consultării sale la secţia clinică ortopedie şi traumatologie II, a fost de luxaţie scapulo-humerală antero-internă dreaptă, suspiciune leziune coafă rotatori şi luxaţie a umărului, nespecificată.

De asemenea, medicul primar legist a apreciat, iniţial, că leziunile traumatice ocazionate necesită 20-25 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Totuşi, din cuprinsul suplimentului la raport rezultă că, din punct de vedere medico-legal, vătămarea presupune 45-50 zile de îngrijire medicală.

Or, analiza circumstanţelor factuale concrete trebuia să se facă raportat la normele de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 1349, art. 1385, art. 1388 şi art. 1391 alin. (1) C. civ. în ceea ce priveşte criteriile legale prevăzute în vederea determinării şi acordării daunelor materiale.

Drept urmare, în contextul creionat, nu poate fi omis cadrul în care s-au produs leziunile, anume ca urmare a faptului că recurenta s-a împiedicat de un diblu aflat în asfalt şi a căzut. Aşadar, seriozitatea vătămării trebuie cercetată şi din prisma circumstanţelor efective în care s-a produs evenimentul şi a modului de manifestare. Or, respectiva cădere a prezentat un caracter violent, aspect demonstrat de înregistrarea pusă la dispoziţie de către pârâtă. În condiţiile date, nu doar că s-au generat leziuni cu suferinţă fizică intensă şi imediată, ci s-a creat şi un veritabil şoc în persoana reclamantei. Astfel, este limpede că, în contextul unei simple deplasări prin spaţiul exterior magazinului, nu putea exista previziunea rezonabilă că va surveni un asemenea eveniment.

Totodată, trebuie observat că specificul vătămărilor suferite a fost de natură a induce un disconfort fizic accentuat, grav, chiar de la data la care a survenit accidentul. Sub aspectul discutat, nu poate fi omis diagnosticul stabilit cu prilejul prezentării la secţia clinica ortopedie si traumatologie II. Corelativ, este de reliefat că, ulterior, s-a confirmat diagnosticul de ruptură masivă coafă rotatori umăr drept, faţă de intervenţia chirurgicală practicată.

Aşadar, este dincolo de orice dubiu că, posterior evenimentului, recurenta a întâmpinat suferinţe fizice, generate de natura şi poziţionarea leziunilor, potenţate, în situaţia sa particulară, de efectele de natură emoţională produse ca urmare a modalităţii în care a survenit vătămarea. Mai mult, dincolo de leziunea suferită la umăr, atât înregistrarea depusă de către pârâtă, cât si fotografia ataşată de către recurentă, reflectă aspectul că au existat leziuni şi la nivelul feţei, al nasului.

Instanţa de apel a reţinut că efectele evenimentului trebuie evaluate şi prin referire la durata de timp în care s-au manifestat, însă trebuie precizat că acestea nu sunt limitate, strict, implacabil, la intervalul necesar pentru vindecare, potrivit raportului de expertiză medico - legală. Dimpotrivă, efectele accidentului au fost de natură a se extinde pentru o perioadă mai îndelungată, până când s-ar realiza şi o vindecare psihică efectivă, care, astfel cum rezultă din probele administrate şi constatarea impotenţei fizice şi mecanice permanente, nu este încă realizată şi, probabil, nu va fi niciodată, pentru că efectele acestui accident provocat au un caracter permanent.

În realitate, recuperarea implică un proces complex, dovadă fiind împrejurarea că, posterior evenimentului, a fost necesară efectuarea de consultaţii succesive, practicarea unei intervenţii chirurgicale şi, urmare a recomandărilor specialistului, inclusiv şedinţe de kinetoterapie. Rezultă că suferinţa fizică s-a perpetuat în tot acest interval, dincolo de perioada strict necesară pentru vindecare, în sens medico-legal. De altfel, se reţine că intervenţia la care a fost supusă reclamanta a avut loc la 16.01.2020, în circumstanţele în care evenimentul s-a produs la 13.03.2019. Suplimentar, ulterior efectuării artroscopiei, s-a estimat perioada de recuperare până la un an, de către medicul primar ortoped.

S-a reliefat că, raportat la situaţia din prezent a reclamantei, consecinţele vătămărilor nu pot fi integral înlăturate.

Într-adevăr, scrisoarea medicală emisă de C. reflectă aspectul că mobilitatea activă a umărului drept (implicit a întregului membru superior drept), la acest moment, este de doar 60% din capacitate, iar statusul actual nu se va mai îmbunătăţi, doar se va înrăutăţi în timp. Mai mult, evoluţia reclamantei poate fi staţionară sau spre agravare, cu pierderea treptată a funcţiei coafei rotatorilor, ce implică şi pierderea graduală a forţei şi a mobilităţii active, iar, în măsura în care, în evoluţie, starea se degradează, va necesita intervenţie chirurgicală (protezare de umăr inversată), fără a se putea acum preconiza cu siguranţă evoluţia ulterioară.

Prin urmare, este definitiv şi ireversibil afectată mobilitatea umărului drept, ceea ce presupune că vătămarea cauzată a dobândit un caracter permanent. De asemenea, există şi riscul pierderii treptate a funcţiei coafei rotatorilor. Mai mult, este deja afectat şi umărul stâng al reclamantei, astfel cum rezultă din aceeaşi ultimă scrisoare medicală, care este şi acesta afectat, fiind la acest moment la doar aproximativ 80% din capacitate.

În cauză nu se poate reţine afirmaţia pârâtei în sensul că vătămarea suferită nu constituie singura cauză ce a condus la diminuarea funcţionalităţii umărului drept, acest aspect nefiind dovedit în nici o modalitate.

În realitate, din expertiza efectuată în cauză reiese că nu au existat elemente medico-legale pentru a se putea aprecia asupra gradului mobilităţii active anterior datei de 13.03.2019, nefiind puse la dispoziţie acte medicale anterioare evenimentului traumatic. Aşa fiind, se reţine că nu există probe concrete care să ateste un cumul de cauze în ce priveşte afectarea mobilităţii umărului.

Prin prisma activităţii desfăşurate de către recurentă, rezultă că umărul drept nu avea absolut nici o problemă funcţională înainte de accidentul suferit în parcarea B.. Dovada o fac şi contractele pe care recurenta le-a onorat fără probleme în străinătate înainte de acest eveniment nefericit, în considerarea cărora s-a perfectat ulterior şi contractul depus la dosar, dar care nu a mai putut fi onorat datorită survenirii acestui accident.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul B. S.R.L. a arătat că motivele de recurs se referă, în esenţă, la faptul că instanţa de apel ar fi făcut o incorectă evaluare a cuantumului daunelor morale raportat la consecinţele negative care s-au răsfrânt asupra stării de sănătate a recurentei. Aceste motive de recurs reprezintă aspecte de netemeinicie a deciziei atacate, care presupun reevaluarea probelor administrate în cauză şi a situaţiei de fapt dedusă judecăţii, aspecte care sunt incompatibile cu calea extraodinară de atac a recursului, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere doar pentru motive de nelegalitate.

Hotărârea instanţei de apel, cu privire la capătul de cerere privind daunele morale, cuprinde atât motivarea cu privire la acordarea dobânzii legale, cât şi analiza circumstanţelor şi criteriilor privind cuantificarea daunelor morale. Astfel, s-au avut în vedere atât doctrina şi jurisprudenţa, dar mai ales criteriile legate de suferinţa victimei.

În mod corect instanţa de apel a redus cuantumul daunelor morale, prin aplicarea filtrului echităţii, respectiv prin raportarea la nivelul de trai din România şi la jurisprudenţa în materie.

Sub acest aspect, intimata a expus ample consideraţii teoretice privind rolul şi principiile acordării daunelor morale, despre care a arătat că nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără just temei şi nici o sarcină disproporţionată, excesivă, ce ar reveni făptuitorului.

De asemenea, intimata a expus aspecte conţinute în Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale întocmit sub egida Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi a concluzionat că instanţa de apel a realizat o individualizare legală şi temeinică a cuantumului daunelor morale acordate recurentei.

Referitor la onorariul de avocat posibil a fi pretins dacă intimata va fi parte căzută în pretenţii, solicită reducerea acestuia conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, pe de o parte, că instanţa de apel nu a motivat soluţia adoptată cu privire la diminuarea daunelor morale acordate reclamantei, iar pe de altă parte, că o astfel de diminuare reprezintă o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material reprezentate de art. 1349, art. 1385, art. 1388 şi art. 1391 alin. (1) C. civ.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că, "Deşi instanţa de apel a analizat, în mod efectiv, atât argumentele subsemnatei, cât şi pe cele ale pârâtei, nu a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa".

A mai arătat recurenta că "În condiţiile în care instanţa de apel nu şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că există o faptă ilicită nu se poate reţine existenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată vizavi de valoarea daunelor morale acordate." A concluzionat recurenta că "...instanţa de apel nu a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, nefiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă care au determinat reducerea daunelor morale la suma de 20.000 euro."

Înalta Curte constată că, subsumat acestui motiv de recurs, recurenta deduce judecăţii afirmaţii de ordin general ce reflectă nemulţumirea acesteia legat de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubire în calea de atac a apelului, respectiv de faptul că despăgubirea iniţială (daunele morale) acordată de instanţa de fond a fost redusă în calea de atac (de la 200.000 euro la 50.000 euro).

Astfel, fără a indica în concret ce aspecte ale cauzei nu au fost avute în vedere de către instanţa de apel în redimensionarea cuantumului daunelor morale, recurenta expune o afirmaţie generică, în sensul că instanţa de apel nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate, deşi, anterior acestei concluzii, recurenta arată că instanţa de apel a analizat efectiv susţinerile ambelor părţi. Prin urmare, recurenta pretinde că s-a analizat, dar nu s-a arătat. O astfel de susţinere însă, nu este susceptibilă de încadrare în motivul de recurs invocat, iar prin generalitatea ei nu poate declanşa un control în legalitate asupra hotărârii din apel, întrucât nu supune analizei instanţei de recurs aspecte concrete a căror neluare în considerare de către instanţa de apel să contureze o nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, simplele afirmaţii în sensul că instanţa de apel nu a analizat, nu a prezentat argumentele, nu a expus silogismul juridic, fără ca acestea să fie fundamentate pe susţineri din care să rezulte modalitatea săvârşirii pretinsei nelegalităţi, respectiv ce anume trebuia să aibă în vedere instanţa de apel, ce anume a fost omis în analiza instanţei de apel în concret şi relevanţa asupra soluţiei pe care pretinsa omisiune o implică, cum ar fi trebuit să se realizeze o motivare corespunzătoare în viziunea recurentei, de asemenea, nu pot fi încadrate în motivul de recurs invocat, nefiind apte să determine analiza de legalitate specifică instanţei de recurs.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deşi invocă o pretinsă încălcare a unor norme de drept material (art. 1349, art. 1385, art. 1388, art. 1391 alin. (1) C. civ.) recurenta face ample trimiteri la situaţia de fapt a cauzei şi la probele administrate, modalitatea de redactare a memoriului de recurs fiind străină de specificul căii extraordinare de atac, în cadrul căreia instanţa de control judiciar nu poate examina stări şi situaţii de fapt, ci este învestită exclusiv cu un control de legalitate, de conformitate a hotărârii atacate cu normele de drept.

În acest sens, recurenta expune contextul în care s-a produs accidentarea, investigaţiile şi intervenţiile medicale realizate, diagnosticele stabilite, modalitatea de recuperare, efectele ulterioare ale accidentării, faptul că nu a mai putut executa contractul de muncă încheiat în Italia pe o perioadă de 3 luni de zile (paginile 5-9 din memoriul de recurs).

Este evident că aceste aspecte nu constituie critici de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât nu pot fi avute în vedere subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ele reprezentând contextul factual al pricinii, stabilit ca atare de către instanţele devolutive şi avut în vedere la pronunţarea hotărârii atacate astfel cum rezultă din considerentele subsumate analizei dedicate apelului formulat de pârâtă.

În continuare, recurenta expune parte din considerentele instanţei de apel, redă opinii doctrinare în materie, evocă practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului, face aprecieri de ordin general asupra daunelor morale şi asupra principiului reparaţiei integrale, apoi reia parcursul medical urmat pentru vindecare (investigaţii, tratamente, proceduri), efectele concrete ale vătămării (dureri fizice, suferinţe psihice, lipsa mobilităţii, incapacitatea funcţională parţială a membrului drept care a determinat diminuarea semnificativă a calităţii vieţii, crearea unei sentiment de inferioritate prin imobilizarea temporară, atingerea adusă fizionomiei, starea de mâhnire profundă determinată de imposibilitatea de a efectua activităţile curente şi a solicita ajutorul celorlalţi, etc), reia consideraţiile de ordin general privind componenta patrimonială a prejudiciului corporal, modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, componenta morală a prejudiciului, principiul statuării în echitate, gravitatea culpei, calitatea făptuitorului de profesionist etc. (paginile 10-17 din memoriul de recurs).

Nici aceste susţineri nu sunt subsumabile motivului de recurs invocat, întrucât expun situaţii de fapt ale cauzei stabilite deja de către instanţele devolutive şi aprecieri de ordin general cu privire la condiţiile răspunderii civile delictuale, fără a se indica, în concret, în ce modalitate au fost interpretate şi aplicate greşit normele de drept material indicate la situaţia recurentei.

Începând cu pagina 18 a memoriului de recurs se învederează, tot într-o manieră abstractă şi imprecisă, că "...analiza circumstanţelor factuale concrete trebuia să se facă raportat la normele de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 1349, art. 1385, art. 1388 şi art. 1391 alin. (1) C. civ., în ceea ce priveşte criteriile legale prevăzute în vederea determinării şi acordării daunelor materiale."

După această frază generică, sunt reluate consecinţele vătămării recurentei, cu ample referiri la procedurile şi la actele medicale în care acestea au fost consemnate (paginile 18-22 din memoriul de recurs), aspecte care şi ele se regăsesc în evaluarea instanţei de apel.

De la pagina 22 din memoriul de recurs, învederând o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta se întreabă, în mod retoric, cum este posibil să se reducă cuantumul daunelor morale la 20.000 euro, în contextul în care "...aşa cum acest lucru a fost bine punctat de către instanţa de apel, au fost afectate semnificativ şi posibilităţile concrete ale reclamantei de a se bucura de toate elementele pe care le implică sfera personală...".

Prin urmare, chiar recurenta observă că instanţa de apel reţine, într-o analiză proprie, consecinţele vătămării produse asupra acesteia, aşa cum, într-un paragraf anterior, tot recurenta a apreciat că "...instanţa de apel a analizat, în mod efectiv, atât argumentele subsemnatei, cât şi pe cele ale pârâtei...", situaţie faţă de care modalitatea de redactare a memoriului de recurs face imposibilă analiza de legalitate specifică căii extraordinare de atac.

Nici această modalitate de expunere a pretinselor critici ale recurentei nu este una care să poată fi încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât simpla indicare a normelor de drept material despre care se susţine că au fost greşit aplicate sau interpretate nu este suficientă pentru a atrage motivul de recurs invocat, câtă vreme este fundamentată pe stări de fapt, afirmaţii generice şi trimiteri la probe străine configuraţiei juridice a recursului.

În ultimele pagini ale memoriului de recurs (23-26), recurenta expune alte aprecieri generale privind prejudiciul moral, redă considerente ale instanţei de apel, pe care le apreciază ca fiind corecte (şi care contrazic susţinerile recurentei în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat, nu a analizat, nu a justificat, etc.), reia consecinţele fizice ale vătămării şi concluzionează că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii şi nu conţine silogismul juridic pentru care a procedat la diminuarea daunelor morale acordate recurentei.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că întreg memoriul de recurs reprezintă o redare repetitivă a situaţiei de fapt a cauzei, în care sunt intercalate, pe alocuri, aprecieri de ordin general referitoare la prejudiciul moral şi afirmaţii lipsite de argumente juridice privind o pretinsă necorespunzătoare motivare, respectiv o pretinsă greşită aplicare/interpretare a normelor de drept material incidente astfel cum au fost indicate de către recurentă.

Recurenta este nemulţumită de cuantumul daunelor morale astfel cum au fost acordate de către instanţa de apel şi fundamentează această nemulţumire pe chestiuni de netemeinicie ce nu pot fi avute în vedere în prezenta etapă procesuală, întrucât excedează cadrului legal în care se desfăşoară judecata în recurs.

Contrar însă tuturor acestor afirmaţii de ordin general din cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte observă că hotărârea atacată beneficiază de o amplă analiză în ceea ce priveşte soluţia de acordare de daune morale, contestată în apel de pârâta S.C. B. S.R.L..

În examinarea acestor pretenţii şi a soluţiei primei instanţe, curtea de apel a arătat că urmăreşte să asigure, sub aspectul cuantificării lor, principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, pentru a păstra un just echilibru pentru ca sumele stabilite să nu depăşească funcţia reparatorie pentru care acestea au fost instituite.

În continuare, curtea de apel a expus criteriile pentru stabilirea despăgubirilor a căror aplicarea a raportat-o la circumstanţele factuale concrete, cele care corespund şi situaţiei de fapt prezentată de recurentă, incluzând aici şi toate consecinţele asupra integrităţii fizice şi sănătăţii sale.

În acest context, instanţa de apel a cuantificat daunele stabilite în favoarea recurentei, indicând-contrar susţinerilor acesteia că n-ar fi justificat în niciun fel soluţia de diminuare a daunelor morale-faptul că, deşi atingerile aduse integrităţii corporale şi sănătăţii au caracter permanent, acestea nu se înscriu în rândul celor care necesită o compensare în cuantum superior, cum sunt cele acordate în caz de deces.

Nemulţumită de soluţia pronunţată, recurenta a criticat decizia instanţei de apel conferind recursului formulat un caracter devolutiv, fără a susţine însă cu argumente pertinente prin critici care să fie subsumabile cazurilor indicate, niciunul din motivele legale de recurs menţionate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.), circumstanţe în care devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 354/A din 13 decembrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 354/A din 13 decembrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.