Ownership claim fails; High Court voids appeal for failure to specify omitted defenses under Article 488(1)(6).

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 19.05.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CSN Sala Polivalentă Bucureşti, să se constate dreptul de superficie al reclamantei asupra terenului situat în Bucureşti, Calea x, pe care a fost edificată construcţia identificată cu nr. cadastral x; să se constate existenţa construcţiei edificate de reclamantă, înscrise în CF sub nr. cadastral x şi existenţa dreptului de proprietate asupra acesteia; să se dispună radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român asupra construcţiei edificate de reclamantă, înscrisă în CF sub nr. cadastral x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 71/2011, art. 492 C. civ. de la 1864, art. 1 din Legea nr. 50/1991.

În data de 06.05.2021, reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat să se constate existenţa construcţiei edificate de reclamantă, înscrise în CF sub nr. cadastral x şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantei asupra acesteia; să se dispună anularea încheierii de intabulare şi anularea parţială a documentaţiei care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate pentru construcţia edificată de reclamantă înscrisă în CF sub nr. cadastral x; să se dispună rectificarea înscrierii CF nr. x şi radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra construcţiei edificate de reclamantă înscrisă în CF sub nr. cadastral x. De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor.

La data de 10.05.2021, reclamanta a depus cerere de renunţare la judecata capătului de cerere privind constatarea dreptul de superficie.

Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâtul CSN Sala Polivalentă Bucureşti a invocat excepţia inadmisibilităţii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 13717/06.10.2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 24.11.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1900/19.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind constatarea dreptului de superficie, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L.; a admis în parte excepţia inadmisibilităţii; a respins primul capăt al cererii precizate, în privinţa constatării existenţei construcţiei, ca inadmisibil; a respins în rest cererea precizată, ca neîntemeiată; a luat act că pârâtul CSN Sala Polivalentă Bucureşti solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1675/A/13.12.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reclamanta S.C. A. S.R.L..

Recurenta a învederat că hotărârea instanţei de apel este motivată sumar şi nu abordează întregul criticilor formulate, nefiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi cu art. 6 din paragraful 1 al CEDO.

Dacă o parte invocă în scris un argument de natură să aibă o incidenţă asupra soluţiei ce urmează să fie pronunţată în respectivul litigiu, este necesar ca instanţa să analizeze acest argument şi să formuleze un răspuns explicit şi specific.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că motivarea unei hotărâri judecătoreşti ridică o problemă de conţinut, fiind esenţial ca instanţa de judecată să examineze şi să dea un răspuns argumentat tuturor problemelor esenţiale de fapt şi de drept care se pun în cauza dedusă judecăţii.

Or, în prezenta cauză, instanţa a procedat la pronunţarea unui hotărâri sumare care nu acoperă fondul tuturor criticilor aduse.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Complexul Sportiv Naţional Sala Polivalentă Bucureşti a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., arătând că prin memoriul de recurs nu sunt deduse judecăţii argumente din care să rezulte, în mod concret, la ce anume nu a dat dezlegare instanţa de apel.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului şi a arătat că faptul construirii pe terenul altuia nu este enumerat de art. 557 alin. (1) C. civ. printre modurile expres şi limitativ prevăzute pentru dobândirea proprietăţii private._Potrivit literaturii de specialitate posesia este, în esenţă, o stare de fapt, iar nu de drept. Aşa fiind, chiar în cazul în care constructorul se crede ori vrea să fie proprietar şi se comportă ca atare, el nu poate beneficia, în drept, decât de efectele expres şi limitativ prevăzute de lege. Aşadar, cel care construieşte pe terenul unui terţ nu are posibilitatea de a dobândi un drept real de proprietate asupra construcţiei edificate de el cu materiale proprii cu atât mai mult cu cât este vorba de un teren proprietate publică, nu privată.

Mai mult, potrivit art. 861 noul C. civ., bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. Or, a admite cererea recurentei, înseamnă a încălca o dispoziţie imperativă a legii, nefiind de conceput ca o societate privată să deţină un drept de proprietate asupra unui imobil construit pe un teren proprietate publică. Regimul de proprietate publică face inaccesibilă orice solicitare de însuşire a imobilului de către o societate privată.

Calitatea reclamantei de constructor, fie el şi de bună credinţă, nu valorează nici titlu de proprietate, dar nu deschide nici vocaţia dobândirii dreptului de proprietate prin renunţarea, de către proprietarul terenului, la dreptul de a invoca accesiunea sau de a cere obligarea proprietarului construcţiei la cumpărarea terenului, tocmai pentru că fiind obiect al proprietăţii publice, acesta nu poate fi înstrăinat şi nici dezmembrat.

Raţionamentul expus de Curtea de Apel Bucureşti nu cuprinde concluzii contradictorii şi nici nu i se poate asocia acestuia un viciu de nemotivare întrucât, faţă de circumstanţele reţinute, ce valorează, fiecare în parte, factori cauzali în producerea deznodământului, instanţa de apel a expus coerent şi neechivoc motivele pentru care nu i se poate recunoaşte recurentei un drept de proprietate pe un teren proprietate publică, dat fiind caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică asupra terenului. Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel a argumentat, atât în fapt, cât şi în drept soluţia adoptată, în raport de starea de fapt constatată în cauză, de obiectul dedus judecăţii şi de limitele învestirii instanţei prin cererea de chemare în judecată, nefiind întrunite cerinţele motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Astfel, recurenta arată că recursul "...vizează omisiunea instanţei de a motiva soluţia pronunţată prin raportare la toate criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de apel" şi că "...hotărârea atacată nu dezvoltă într-un mod efectiv motivele pe care se sprijină şi omite să analizeze în concret fondul pretenţiilor deduse judecăţii...".

Mai arată recurenta că "...instanţa de apel a constatat, printr-o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material, faptul că recurentul ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu fraudarea legii, fără a motiva şi a proba elementele componente ale acestei instituţii de drept aşa cum aceste sunt prevăzute de lege, dezvoltate de doctrina de specialitate juridică şi confirmate de practica instanţelor judecătoreşti..."

Faţă de această modalitate de redactare a memoriului de recurs, este de observat că recurenta face afirmaţii de ordin general în sensul că hotărârea atacată nu ar fi corespunzător motivată, dar fără a indica, în mod concret, care anume apărări supuse judecăţii în calea de atac a apelului nu au fost analizate, aşa cum se pretinde prin motivele de recurs.

Simpla susţinere că instanţa de apel nu s-a raportat la toate criticile dezvoltate prin cererea de apel constituie o critică a cărei generalitate nu poate declanşa un control în legalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme nu sunt menţionate, în mod punctual, acele apărări care nu au fost avute în vedere, au fost omise ori au fost excluse de către instanţa devolutivă şi nici relevanţa lor în economia litigiului.

Deşi recurenta subsumează motivului de casare invocat o eventuală neprobare, de către instanţa de apel, a elementelor componente ale instituţiei juridice a fraudării legii, concluzionează însă că instanţa de apel nu a respectat aprecierile doctrinei de specialitate şi practica judiciară în ce priveşte aceste componente, susţinere care nu se încadrează însă în niciunul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În finalul memoriului de recurs, după o serie de aprecieri generale asupra obligaţiei de motivare a hotărârilor judecătoreşti astfel cum este reglementată de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 6 paragraful 1 CEDO, recurenta învederează din nou că în hotărârea recurată "...nu regăsim o motivare adecvată care să conţină elemente contradictorii şi care să acopere integral criticile subscrisei astfel cum acestea au fost arătate prin intermediul cererii de chemare în judecată şi a cererii de apel, existând o serie de critici în raport cu care instanţa de apel nu a oferit nicio dezlegare pentru care acestea ar fi fost înlăturate."

Nici prin această susţinere nu sunt precizate care sunt aspectele pe care instanţa de apel nu le-a analizat ori le-a înlăturat, generalitatea unei astfel de afirmaţii determinând imposibilitatea de încadrare în motivul de recurs invocat.

Mai arată recurenta că dacă o parte invocă în scris un argument de natură să aibă influenţă asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în respectivul litigiu, "...este necesar ca instanţa să analizeze acest argument şi să formuleze un răspuns explicit şi specific."

Şi această apărare este una de ordin general, recurenta nearătând care este, în cauză, argumentul la care nu s-ar fi formulat, de către instanţa de apel, un răspuns explicit şi specific, astfel încât să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, este de observat că, deşi recurenta pretinde că hotărârea instanţei de apel nu este motivată potrivit legii, nu răspunde tuturor criticilor deduse judecăţii în apel şi tuturor argumentelor părţilor, aceasta nu expune, în mod punctual, care apărări nu au fost analizate şi căror chestiuni de drept nu li s-a dat răspuns prin hotărârea atacată, situaţie faţă de care controlul de legalitate specific instanţei de recurs nu se poate realiza.

De asemenea, nici critica de omisiune a analizării în concret a fondului pretenţiilor deduse judecăţii nu fundamentează recursul motivului de nelegalitate indicat cu trimitere la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme decizia din apel, prin respingerea apelului ca nefondat, se înţelege că a validat soluţia de primă instanţă care, în raport cu pretenţiile deduse judecăţii, a fost una complexă, ce a inclus soluţionarea pe excepţie (de inadmisibilitate), dar pentru parte a pretenţiilor şi o soluţionare pe fond a cererii deduse judecăţii.

Motivarea recursului presupune nu numai indicarea, punctuală, a vreuneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ., dar şi expunerea unor argumente pertinente, a căror calitate esenţială să constea în combaterea argumentelor şi judecăţii înfăptuite de instanţa care a pronunţat hotărârea în raport de care se invocă o pretinsă nelegalitate, condiţie care, pentru argumentele arătate anterior, nu se verifică în privinţa recursului declarat de recurentă.

Întrucât, aşa cum s-a arătat, recurenta nu expune argumente care să susţină motivul de recurs invocat, devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1675/A din 13 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta S.C. H.D.F.B Grup S.R.L. împotriva deciziei nr. 1675/A din 13 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.