Recus against foreign judgment recognition declared null for mere reiteration of appeal grounds

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea cu care a sesizat Tribunalul Iaşi la data de 06.05.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună recunoaşterea parţială, pe teritoriul României, a hotărârii judecătoreşti străine nr. 956 din data de 05.04.2018 pronunţată de Tribunalul Napoli Nord.

Prin sentinţa civilă nr. 2099 din data de 12.08.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi invocată de pârâtă, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Suceava.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Suceava în data de 03.10.2022, sub nr. x/2022.

La termenul din data de 10.11.2022, instanţa a reţinut că prin încheierea din data de 07.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepţia litispendenţei în ceea ce priveşte primul capăt de cerere din acel dosar şi excepţia conexităţii. A fost conexată cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de chemare în judecată din dosarul nr. x/2022, reclamantul a solicitat instanţei de judecată recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti străine nr. 956 din data de 05.04.2018, pronunţată de Tribunalul Napoli Nord, precum şi a hotărârii judecătoreşti străine nr. 8137 din data de 08.10.2019 pronunţată de Tribunalul pentru minori Napoli.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1664 din 25 noiembrie 2022, Tribunalul Suceava a admis cererea având ca obiect "exequator" formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B..

A dispus recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti nr. 956 din data de 05.04.2018 pronunţată de Tribunalul Napoli Nord.

A dispus recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti nr. 8137 din data de 08.10.2019 pronunţată de Tribunalul pentru minori Napoli.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâtă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 470 din 10 mai 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 1664 din 25 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 470 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea acestor motive de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că: 1. instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a Regulamentului nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, fără ca acest act normativ să mai fie în vigoare şi 2. Aplicarea eronată a normelor legale prin neaudierea copilului minor, condiţie neîndeplinită ce conduce la refuzul recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivele de recurs nu se raportează la decizia atacată, fiind identice cu motivele de apel. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia civilă atacată, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta B..

Un examen atent al aspectelor inserate în cererea de recurs reliefează că motivele invocate de recurentă reprezintă, în realitate, o reiterare fidelă a motivelor de apel, ce nu pot fi supuse cenzurii în această etapă procesuală, întrucât au primit deja dezlegare din partea primei instanţe de control judiciar.

În acest context al analizei este de menţionat că, în considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a reţinut că, în raport de data înregistrării cererii iniţiale, prezenta procedură a fost iniţiată înainte de 01.08.2022, fiind aplicabil speţei Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, astfel cum a reţinut, în mod judicios, prima instanţă.

În ceea ce priveşte critica privind audierea minorului, instanţa de apel a reţinut că, în faţa instanţelor italiene, minorul a fost ascultat, astfel cum rezultă chiar din poziţia procesuală a părţilor, şi ca urmare, invocarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 23 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 este neîntemeiată. În acest sens, a stabilit că dispoziţiile legale menţionate se referă la ascultarea minorului în procedura ce s-a desfăşurat în faţa instanţelor italiene, unde s-a hotărât cu privire la situaţia minorului, iar nu la ascultarea minorului în faţa prezentei instanţe, care verifică doar îndeplinirea condiţiilor pentru recunoaşterea hotărârilor italiene pe teritoriul României.

Din expunerea anterioară, reiese că aspectele deduse judecăţii prin cererea de recurs nu reprezintă argumente noi, raportate la considerentele deciziei atacate, ci preluări identice ale criticilor formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat.

Chiar dacă recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs invocate nu antamează soluţia instanţei de apel, ci aspectele dezlegate de tribunal.

Ca atare, o indicare formală a acestora sau o aparenţă de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat, recurenta având obligaţia de a expune concret argumentele de natură juridică faţă de care apreciază că soluţia instanţei de apel este nelegală, formulând critici în legătură cu soluţia pronunţată asupra acţiunii în faza procesuală a apelului.

Prin trimiterea la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se impunea ca recurenta să dezvolte motivele de recurs ce puteau conduce, în opinia sa, la casarea deciziei recurate, prin raportare la argumentele juridice prezentate de curtea de apel în considerente şi reflectate în dispozitivul acesteia.

Această modalitate de motivare a recursului reiese din însuşi conţinutul alin. (1) al normei legale menţionate, care condiţionează exercitarea acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, simpla reiterare a aceleiaşi critici formulate prin apelul îndreptat împotriva hotărârii primei instanţe în cuprinsul memoriului de recurs nu are aptitudinea de a genera controlul de legalitate asupra deciziei atacate.

În atare condiţii, cum aspectele critice relative la aplicabilitatea Regulamentului european nr. 2201/2003 şi la audierea minorului într-o cauză având ca obiect recunoaşterea hotărârilor străine pe teritoriul României au fost examinate şi au primit o dezlegare prin hotărârea instanţei de apel, iar argumentele expuse în cererea de recurs nu privesc considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel, ele nu pot fi analizate în cadrul căii de atac a recursului, neavând aptitudinea de a învesti legal instanţa de recurs cu analiza acestora.

În ceea ce priveşte invocarea tezei de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat critici care să supună instanţei de recurs o analiză a motivării hotărârii nici din perspectiva unei motivări insuficiente a deciziei şi nici din perspectiva unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei, astfel că legalitatea hotărârii atacate nu va fi analizată din perspectiva acestei ipoteze de nelegalitate.

Faţă de împrejurarea că recurenta nu a dezvoltat critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate şi că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 470 din 10 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.