Expulsion challenge appeal inadmissible as appellate ruling held final under political party law.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Partidul "B.", admiterea contestaţiei formulată împotriva deciziei de sancţionare nr. 293 din data de 02.04.2021 de către Biroul Naţional B., în sensul modificării în parte a acesteia; anularea în totalitate a deciziei de sancţionare nr. 293 emisă la data de 02.04.2021 de către Biroul Naţional al B.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 8.06.2022, reclamantul a depus la dosar precizare de acţiune prin care reclamantul a înţeles să precizeze petitele acţiunii introductive în sensul că solicită să se dispună anularea în parte a hotărârii nr. 1 pronunţată la data de 21.02.2022 de Comisia Naţională de Arbitraj din cadrul Partidului "B." în sensul anularii în totalitate a deciziei de sancţionare nr. 293 emisă la data de 02.04.2021 de către Biroul Naţional al B., în sensul anulării şi părţii din decizie privind excluderea reclamantului din partid; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere chestiunile de drept expuse prin acţiunea introductivă.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1564 din 3 noiembrie 2022, Tribunalul Maramureş a respins cererea de chemare în judecată formulată, completată şi precizată de către reclamantul A. în contradictoriul cu pârâtul Partidul "B.". Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 103/A/2023 din 28 martie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis, în parte, apelul declarat de pârâtul Partidul "B." împotriva sentinţei civile nr. 1564 din 03.11.2022 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. x/2022, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, parţiale. A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 4.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, analizând chestiunea privind nulitatea deciziei de excludere din partid, cuprinsa în decizia de sancţionare nr. 293/02.04.2021, să se dispună anularea acesteia ca fiind emisă de un organ necompetent prin prisma calităţii recurentului de membru în Comitetul Politic al B..

Sub acest aspect, după prezentarea istoricului cauzei, reclamantul a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Statutul B., sancţiunile prevăzute de art. 14 lit. a), b), c), d) şi e) pentru membrii cu funcţii de conducere/arbitraj/control la nivel Naţional în partid ori funcţii politice la nivel naţional (ex.; pentru parlamentari, miniştri, secretari de stat şi asimilaţi) pot fi dispuse numai de către Comitetul Politic.

A mai arătat recurentul că potrivit procesului-verbal încheiat la data de 22.02.2021, acesta a dobândit calitatea de lider de grup al Consiliului Local Baia Mare, iar, în acest context, entitatea care statutar ar fi avut atribuţii de a emite decizii de excludere din partid în situaţia recurentului este doar Comitetul Politic al B..

Astfel, recurentul a considerat că instanţa de apel a făcut o eronată aplicare a normei legale statuate prin statutul partidului, în situaţia în care, în cadrul statutului, simpla calitate de membru în cadrul Comitetului Politic duce la ocuparea unei funcţii în cadrul unui organ de conducere.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Partidul "B." a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la obiectul acestei căi de atac şi a motivelor formulate, întrucât, prin cererea de recurs este atacată doar decizia de sancţionare şi nu decizia emisă de Comisia Naţională de Arbitraj a Partidului B..

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând calea de atac, din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul demersului juridic dedus judecăţii îl reprezintă cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei de sancţionare nr. 293 din data de 02.04.2021 emisă de către Biroul Naţional B., prin care s-a dispus excluderea sa din partid.

În ceea ce priveşte Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18, competenţa Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cererii de înregistrare a unui partid politic, art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ stipulând că împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti se poate face apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în şedinţă publică, de Curtea de Apel Bucureşti, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanţe fiind definitivă (alin. (4).

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, reţinându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, liberul acces la justiţie fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reţinut, totodată, că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluţionare, pentru raţiuni de analogie, mutatis mutandis, instanţelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanţă şi curţii de apel, în calea de atac a apelului.

Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu menţiunea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripţia teritorială în care domiciliază sau îşi au sediul părţile.

Aplicând aceste considerente şi dispoziţii legale în speţă, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Maramureş, iar în apel de Curtea de Apel Cluj.

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 14/2003 şi reţinând că alin. (4) al acestui articol stabileşte caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în apel, reiese că decizia nr. 103/A/2023 din 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs.

Normele legale menţionate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs.

Raportat la argumentele expuse, urmează a se reţine şi că, potrivit principiului legalităţii căii de atac, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi inserat în art. 129 din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 103/A/2023 din 28 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.