Competent jurisdiction for damages stemming from delay in judicial supervision of detention regimes

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, la data de 22.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale cauzate prin nesoluţionarea şi nemotivarea de către judecătorul de supraveghere a plângerii împotriva stabilirii regimului închis de detenţie, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 40 alin. (13) din Legea nr. 254/2013.

Reclamantul a arătat că nesoluţionarea şi nemotivarea de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate constituie eroare judiciară şi că prin această încălcare i s-a provocat o puternică vătămare.

În cerere, reclamantul a arătat că este încarcerat în Penitenciarul Iaşi, iar până la data de 5 mai 2023 ar fi trebuit să fie evaluat de comisia constituită la nivelul penitenciarului în baza art. 32 din Legea 254/2013.

La data de 22.09.2023, reclamantul a formulat precizări şi a arătat că prejudiciul a fost cauzat prin nerespectarea termenului de soluţionare a plângerii de 10 zile, iar daunele solicitate sunt daune morale, pentru suferinţa cauzată în mod intenţionat de către Statul Român.

În drept, în motivarea cererii, reclamantul a invocat art. 541 alin. (3) C. proc. pen..

Pârâtul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii pe cale de excepţie, iar în cazul in care se vor respinge excepţiile, solicită respingerea acţiunii ca fiind vădit nefondată.

Pe cale de excepţie, a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Botoşani în conformitate cu dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 254/2013.

2. Hotărârea Tribunalului Botoşani

Prin sentinţa civilă nr. 941 din data de 11 noiembrie 2023, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a reţinut că în determinarea competentei materiale a instanţei, nu este aplicabil art. 541 C. proc. civ. penală, care reglementează instanţa competentă în litigiile având ca obiect despăgubirile solicitate ca urmare a unei erori judiciare.

Tribunalul Botoşani a arătat că în analizarea excepţiei necompetenţei materiale, dat fiind că reclamantul a promovat o acţiune în pretenţii, devin aplicabile dispoziţiile generale în materie de competenţă ale C. proc. civ., respectiv după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă, respectiv prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) şi ale) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Instanţa s-a întemeiat în soluţia de declinare şi pe dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. care stabileşte o competenţă teritorială alternativă pentru cererile privind obligaţii izvorâte dintr-o faptă ilicită, respectiv instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

A concluzionat că având în vedere valoarea litigiului cu care a fost investit, precum şi că fapta arătată de către reclamant s-a produs la Penitenciarul Iaşi, Tribunalul apreciază raportat la dispoziţiile legale sus-menţionate, că în speţă, instanţa competentă materială şi teritorial, este Judecătoria Iaşi.

3. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 11853 din data de 8 august 2024, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, în condiţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a reţinut că în aprecierea necesităţii calificării sau recalificării, instanţa apreciază că este ţinută de cauza cererii de chemare în judecată, respectiv situaţia de fapt calificată juridic, ca fundament al pretenţiei formulate.

A arătat că la termenul din data de 10.11.2023, la care reclamantul a fost prezent prin videoconferinţă, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale, fără a stabili cu prioritate calificarea juridică exactă. Astfel, instanţa a calificat acţiunea ca fiind o acţiune în pretenţii în cadrul considerentelor sentinţei de declinare, contrar art. 22 alin. (4) teza fin. C. proc. civ.

A concluzionat că faţă de principiul disponibilităţii acţiunii, având în vedere că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe instituţia erorii judiciare, devine aplicabil art. 541 alin. (3) C. proc. pen.., care stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărei circumscripţie domiciliază reclamantul, adică Tribunalului Botoşani.

II Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competenţă îl constituie o acţiune patrimonială în repararea prejudiciului produs prin pretinse erori judiciare, reclamantul indicând temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind dispoziţiile art. 541 alin. (3) C. pr. penală.

Se observă că instanţele aflate în conflict, au aplicat în mod diferit regulile ce decurg din principiul disponibilităţii, situaţie ce a determinat prezentul conflict de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că trebuie stabilită natura juridică a acţiunii cu care instanţele au fost învestite potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în conformitate cu care judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire.

Art. 541 C. proc. pen., indicat ca temei al acţiunii de către reclamant, se referă la acţiunea pentru repararea pagubei în situaţia erorii judiciare în caz de achitare şi privare nelegală de libertate.

Or, reclamantul a invocat un prejudiciu cauzat prin nesoluţionarea şi nemotivarea de către judecătorul de supraveghere a plângerii împotriva stabilirii regimului închis de detenţie, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 40 alin. (13) din Legea nr. 254/2013.

Înalta Curte reţine că indicarea eronată de către reclamant a unui articol de lege ce constituie temei al acţiunii în repararea erorii judiciare, nu este de natură să determine în sine calificarea acţiunii de faţă, acţiune ce este una în despăgubiri pentru pretinse daune cauzate prin nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 40 alin. (13) din Legea nr. 254/2013.

Aşa fiind, acţiunea de faţă este o acţiune de drept comun, având ca temei legal art. 1349 şi urm. din C. civ., incidente fiind, din punct de vedere al competenţei materiale şi teritoriale, prevederile art. 94 alin (1) lit. k) C. proc. civ., raportat şi la criteriul valoric al cererii, în cuantum de 100.000 RON.

Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine publică al normelor de competenţă incidente în cauză, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.