Competence for judicial approval of forced execution: primary domicile overrides secondary residence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by awarding competence to the Bucharest Sector 3 Court to hear the request for judicial approval of forced execution. The dispute involved a creditor seeking enforcement against a debtor based on an electronic credit and guarantee contract, where the Sector 3 Court initially declined jurisdiction citing the debtor's secondary residence in Prahova, while the Câmpina Court subsequently declined by asserting exclusive competence based on the debtor's known primary domicile in Bucharest. The Supreme Court ordered that the case be decided by the court having jurisdiction over the debtor's domicile, clarifying under Article 651(1) of the Civil Procedure Code that jurisdiction is determined by the primary residence; it held that secondary residence (residence) may only substitute for domicile when the latter is unknown, as per Articles 87, 88, and 90 of the Civil Code and Article 108 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 666 alin. (1) din C. proc. civ, art. 87 C. civ, art. 88 C. civ, art. 90 alin. (1) C. civ, art. 108 C. proc. civ; Competence for judicial approval of forced execution: primary domicile overrides secondary residence: Pentru a dispune astfel, Judecătoria Câmpina a reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 651 alin. (3) şi ale art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. rezultă că în materia încuviinţării executării silite, competenţa instanţei de executare are caracter exclusiv, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de încuviinţare a executării silite
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti sub nr. x/2024, la data de 29.04.2024, petentul A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit şi de garanţie - Contract semnat electronic nr. x din data de 23.08.2022, la cererea creditoarei B., împotriva debitoarei C., prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea debitului restant în cuantum de 41. 397,85 RON.
2. Hotărârea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 7744 din 4 iulie 2024, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul A., privind pe creditoarea B. şi debitoarea C., în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.
Analizând, cu prioritate, excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, Judecătoria Sector 3 constată că, în speţă, debitorul împotriva căreia s-a solicitat încuviinţarea executării silite are reşedinţa în Câmpina, str. x, jud. Prahova, astfel că, învederează aceasta, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află reşedinţa acestuia.
În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
3. Hotărârea Judecătoriei Câmpina
Prin sentinţa civilă nr. 4348 din 14 august 2024, Judecătoria Câmpina, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Câmpina a reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 651 alin. (3) şi ale art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. rezultă că în materia încuviinţării executării silite, competenţa instanţei de executare are caracter exclusiv, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului.
Învederează instanţa că întrucât debitoarea C. are domiciliul în Municipiul Bucureşti, rezultă că cererea de încuviinţare a executării silite aparţine din punct de vedere al competenţei teritoriale, Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
În considerarea acestei împrejurări, Judecătoria Câmpina a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sector 3 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Obiectul litigiului vizează încuviinţarea executării silite pornite de A. privind pe creditoarea B. şi debitoarea C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit şi de garanţie - Contract semnat electronic nr. x din data de 23.08.2022.
Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi respectiv, Judecătoria Câmpina, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Astfel, când a analizat competenţa, Judecătoria Sector 3 Bucureşti s-a raportat la reşedinţa debitoarei, iar Judecătoria Câmpina, la domiciliul acesteia.
În conformitate cu art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. De asemenea, reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară, conform art. 88 C. civ.
Potrivit art. 90 alin. (1) C. civ., reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.
Prin urmare, atât timp când domiciliul debitoarei este cunoscut, nu se pune problema considerării reşedinţei drept domiciliu în raport de care să se stabilească instanţa competentă; reşedinţa poate fi considerată domiciliu şi, implicit, locuinţa principală doar în situaţia excepţională când domiciliul nu este cunoscut.
De altfel, inclusiv art. 108 C. proc. civ. stabileşte competenţa în raport de reşedinţa părţii doar atunci când domiciliul acesteia nu e cunoscut, ceea ce nu este cazul în speţă.
În fine, atunci când legiuitorul doreşte să fie luată în calcul pentru stabilirea competenţei şi reşedinţa părţii, alături de domiciliu, o face în mod explicit, ca de exemplu în art. 114 C. proc. civ.
Trebuie menţionat că noţiunea de reşedinţă nu se confundă cu aceea de domiciliu în fapt; reşedinţa este declarată a priori şi în mod conştient ca locuinţă secundară, câtă vreme declarantul alege în mod deliberat să-şi păstreze în registrele oficiale acelaşi domiciliu.
În cauza de faţă, se constată că debitoarea avea, la data sesizării organului de executare, domiciliul cunoscut în Municipiul Bucureşti, astfel că cererea de încuviinţare a executării silite aparţine din punct de vedere al competenţei teritoriale, Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Întrucât domiciliul este în raza teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul A. privind pe creditoarea B. şi debitoarea C..
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.